Pe pârtia Nemira de la Slănic Moldova și prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

La începutul lunii martie ne-am hotărât să mergem undeva la munte pentru o plimbare de weekend. Nu am avut posibilitatea să lipim încă o zi liberă, așa că ne-am mulțumit cu ceea ce aveam la dispoziție (adică zilele sfârșitului de săptămână). Sâmbătă dimineața am pornit către destinație, alături de niște prieteni pe care i-am convins pe ultima sută de metri să ni se alăture. În cursul zilei de vineri eu am rezervat cazarea prin telefon, iar a doua zi, pe la 7 dimineața, am pornit spre Slănic Moldova!

Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri probabil că își amintesc de frumoasa stațiune din județul Bacău, locul unde în urmă cu aproximativ un an s-au desfășurat ”ostilitățile” celei de-a noua întâlniri anuale AmFostAcolo. A trecut deja ceva timp de atunci, însă și noi ne-am adus aminte cu plăcere de acele momente. Ar mai fi de spus că acum prin Slănic Moldova nu erau prea mulți turiști la plimbare, însă nici singuri-singurei nu eram pe-acolo!

Întrucât timpul avut la dispoziție a fost destul de scurt (cam o zi și jumătate), am încercat să facem de toate și totodată să ne încărcăm bateriile pentru această perioadă a anului (destul de obositoare pentru noi).

Prima țintă a fost o noutate pentru noi, respectiv pârtia Nemira de la Slănic Moldova. Nu mai fusesem până acum pe această pârtie, nici prea multe informații sau fotografii cu ea nu am găsit, așa că voi încerca să fac o prezentare mai detaliată a acestui loc. În primul rând, trebuie spus că nu mersesem la Slănic Moldova pentru schiat sau pentru săniuș întrucât nu ne așteptam să mai găsim suficientă zăpadă pentru asta... însă pârtia era încă practicabilă!

Intrarea cu mașina către zona pârtiei se face traversând un podeț peste râul Slănic, pe partea stângă a drumului de acces în stațiune. În acea zonă există câteva blocuri (vreo două sunt părăsite), iar în apropierea lor erau amenajate două parcări cu plată (10 lei/zi). Probabil că în plin sezon locurile de parcare sunt insuficiente, însă în acea zi am găsit un spațiu liber cu ușurință. În apropiere existau câteva centre pentru închirierea de schiuri, clăpari și articole de sezon; am aruncat o privire, iar prețurile erau mai mici decât ceea ce noi am văzut iarna asta prin alte zone (de exemplu, schiurile și clăparii pentru adulți costau 20 de lei/zi de luni până joi și 25 de lei/zi în weekend). Pentru o cât mai bună informare, am fotografiat aceste tarife și voi atașa imaginile la prezentul articol.

Chiar dacă eram ”echipați” cu blugi și bocanci și nu am mers acolo să schiem, ne-am hotărât totuși să ne plimbăm cu telescaunul, o astfel de plimbare fiind întotdeauna printre activitățile de concediu preferate de copilul nostru. Am urcat scările către casa de bilete și am achiziționat tichete urcare-coborâre pentru care am plătit 38 de lei (14 lei/adult și 10 lei/copil). Pentru schiori, există posibilitatea cumpărării unor tichete valabile mai multe urcări (6 urcări – 35 de lei; 12 urcări – 65 de lei; 36 de urcări – 80 de lei și 72 de urcări – 150 de lei).

În ceea ce privește programul telescaunului, acesta funcționa de luni până joi în intervalul 10-18, iar în zilele de weekend în intervalul orar 10-20. Pentru turiștii fără schiuri (ca noi), accesul la telescaun era permis între orele 11 și 16.

Ajungând la stația de plecare, ne-am îmbarcat rapid și am pornit! Telescaunul urcă destul de abrupt, astfel că senzația este una interesantă! Făcând o comparație cu telescaunul de la Predeal, traseul de la Slănic Moldova este mai scurt, dar mai spectaculos (cel puțin în prima parte) ! În câteva minute aveam să coborâm la stația de sus; aici a trebuit să ne mișcăm repejor, întrucât scaunele nu încetineau prea mult (din acest motiv este nevoie de atenție sporită și la coborârea de pe munte, atunci când nu aveți schiuri și trebuie să urcați din nou în telescaun).

Am rămas sus lângă pârtie vreo două ore și ceva, timp în care ne-am jucat cu zăpadă, ne-am bătut cu bulgări și am construit un om de zăpadă (credeam că va fi ultimul din această iarnă, dar săptămâna trecută am realizat unul și mai mare - acasă, în fața blocului :) ).

Pe marginea zonei de schiat sunt instalate niște bănci, iar câțiva părinți urmăreau de acolo lecțiile de ski pe care copiii le primeau în apropiere de la doi instructori. De curiozitate, am întrebat și am aflat prețul pentru două ore de schiat alături de instructor: 150 de lei.

Un alt lucru interesant -de data aceasta pentru perioadele mai calde ale anului- este faptul că din zona de sus a pârtiei se poate continua pe un traseu marcat cu triunghi albastru. Acest traseu are lungimea de 4,5 kilometri, este catalogat ca fiind ușor și poate fi parcurs în aproximativ două ore și jumătate, revenind în stațiune pe valea Dobru (nu departe de hotelul cu același nume).

După atâta joacă prin zăpadă, am intrat într-unul din cele două baruri amenajate în pădure, lângă pârtie. Am comandat ceaiuri calde, ciocolată caldă și bere (fiecare după preferințe). Trebuie spus că acolo se poate servi și masa, ceea ce este un lucru foarte bun, mai ales pentru cei veniți la schiat. În ceea ce privește prețurile, acestea ni s-au părut rezonabile (de exemplu, ceaiurile și berea costau 5 lei fiecare, pentru un platou rece achitai 20 de lei, o ciorbă costa 12 lei, micii erau 3,5 lei bucata, iar cartofii prăjiți – 5 lei porția).

După ce ne-am încălzit bine, am mai profitat puțin de zăpadă, apoi am coborât cu telescaunul în stațiune. La coborâre am studiat cu atenție pârtia, care era destul de populată. Ne-am propus ca anul viitor să o testăm și noi. Până atunci trebuie să ne mulțumim cu pozele făcute și cu ceea ce am reținut la fața locului. Deoarece pe margine erau afișate mai multe informații referitoare la pârtia Nemira, voi aminti câteva dintre acestea: pârtia Nemira este catalogată ca fiind ușoară, are 1414 metri lungime, prezintă o diferență de nivel de 239 de metri, beneficiază de zăpadă artificială, are instalație de nocturnă și plase de protecție. De sus, din telescaun, nouă ne-a plăcut mult cum arată: pârtia este lată și nu este foarte înclinată.

În afară de această plimbare cu telescaunul la pârtia Nemira, weekend-ul nostru la Slănic Moldova a mai însemnat plimbări scurte prin parcul stațiunii, dar și o plimbare ceva mai lungă pe traseul izvoarelor. Am petrecut acolo două zile frumoase, perioadă în care ne-am încărcat bateriile, ne-am bucurat de aerul curat de munte și ne-am relaxat alături de prietenii noștri. Ne propunem să revenim la Slănic Moldova (poate chiar în această vară), pentru a aborda unele dintre traseele montane din zonă (cel care ne face cu ochiul de ceva vreme este acela numit ”Traseul 300 de scări”).

Voi încheia acest articol cu speranța că unele dintre informațiile prezentate vor fi de folos cuiva iarna viitoare, pentru că probabil atunci va mai putea fi utilizată pârtia Nemira de la Slănic Moldova. Fotografiile pe care le voi atașa au fost realizate de noi atât de pe marginea pârtiei, cât și în timpul plimbării cu telescaunul (instalație care nu funcționează decât pe perioada sezonului rece, după cum am aflat la casa de bilete).

Călătorii plăcute tuturor! Sărbători Luminate!

---

VIZUALIZĂRI: 5750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI