Biserica Cetate Biertan – una din cele mai mari biserici sasesti din Transilvania

TIPĂREȘTE

Aflandu-ne de 1 Mai in zona, nu puteam rata o vizita la cetatea si biserica din Biertan, una din primele asezari sasesti din Transilvania. Localitatea se afla intre Sighisoara si Medias, la 8 km de Sarosu pe Tarnave.

Drumul este foarte frumos, serpuieste printre dealurile care petrec raul Tarnava Mare. Aici putem admira case taranesti sasesti tipice, cu arhitectura specifica, ferestre cu obloane, porti inalte. In centrul Biertanului este un dragut parculet cu bancute si flori iar Cetatea se zareste imediat din drum, pe un deal din apropierea parcului.

Am vazut aici multa lume, autocare cu turisti, multe masini (mai ales de Bucuresti), toti cu dorinta de a intra in Cetate. In parc este expus un “donariu” sub forma de disc, descoperit in anul 1775 in apropiere de Biertan, dar care face parte dintr-un candelabru din sec. IV. Pe el se pot citi urmatoarele: “EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI’ – (Eu, Zenovius, am pus acest dar), care demonstreaza patrunderea crestinismului in randul populatiei daco-romane in sec. IV.

Am ajuns tocmai in pauza de o ora (intre orele 13.00 -14.00), timp in care am putut vizita doar cetatea, biserica fiind inchisa. Am intrat urcand multe scari de lemn, insotiti permanent de un miros minunat de flori. Mai tarziu am descoperit sursa: un tei inflorit, care raspandea un parfum in toata cetatea. Am ratacit printre zidurile cetatii si le-am admirat. Prin anul 1400, din cauza invaziei tatarilor si turcilor, sasii s-au protejat fortificand biserica. Astfel, ei au construit 3 ziduri de protectie, care au format astfel 3 curti interioare. Sunt mai multe turnuri, fiecare cu o arhitecura aparte si cu o intrare in forma de arcada. Turnul cu ceas – se identifica imediat, el functioneaza si astazi datorita unui mecanism urias. Nelipsitul turn al slaninii unde oamenii isi pastrau slanina pentru ca locul era aerisit si racoros si permitea pastrarea ei. Plimbandu-ne in jurul bisericii am remarcat un turn, cu intrarea acoperita cu un grilaj de lemn, in interiorul caruia am vazut niste picturi murale, foarte vechi si o cruce. Ne-am intrebat ce era acolo, initial am crezut ca a fost o capela. Ulterior, am aflat ca era turnul catolic – lacas de cult pentru cei care nu nu trecusera la religia evanghelica, iar picturile sunt din sec. XV.

Foarte interesanta mi s-a parut Inchisoarea Matrimoniala. In stanga o incapere cu diverse obiecte folosite de sasi, iar in dreapta – o incapere cu doua manechine: barbat si femeie, un pat, o lada de haine. Am aflat apoi ca aici este Inchisoarea Matrimoniala, care gazduia cuplul ce dorea sa divorteze. Ei aveau la indemana doar un pat, o masa, o singura lingura, un singur cutit, paine si apa. Ei stateau aici inchisi si obligati sa se gospodareasca in comun, cu putinul ce-l aveau si obligati sa imparta totul, pana cand renuntau la ideea de a divorta. Avand in vedere ca timp de 300 de ani s-a inregistrat un singur divort, s-ar parea ca metoda a fost eficace. Cei careau studiat “fenomenul” au emis ipoteza ca din cauza izolarii, a lipsei de stres, a copiilor, ei incepeau sa comunice, obligati sa se inteleaga pentru a folosi obiectele ce le aveau. La toate acestea se adauga si rusinea, astfel ca cei doi se impacau frecvent de acasa. (Ce tare!).

Cand s-a facut ora 14.00 am achitat taxa de intrare (5 lei adulti, 2 lei copiii scolari) si s-au deschis usile bisericii. Fiind un grup maricel care astepta (apx. 20-25 pers. ), a sosit un ghid care ne-a spus povestea locului, asa am aflat multe din amanuntele pe care le-am povestit aici.

Biserica este una din cele mai mari biserici sasesti din Transilvania si e inclusa in patrimoniul mondial UNESCO.

In biserica era foarte rece. Primul lucru care l-am remarcat, fiind in raza vizuala au fost bancutele de lemn, de diverse marimi. Am aflat apoi ca primele, cele mai mici, simple, era locul doamnelor, care stateau aici pentru a nu-si sifona vestmintele. Urmau apoi scaune mai mari, cu spatar – loc rezervat barbatilor, in spate – tinerii, iar la etaj - baietii necasatoriti. Se pot observa mai multe intrari iar intrarea in biserica din nou se facea selectiv: pe o usa femeile, pe alta barbatii, apoi tinerii si pe alta usa personalitatile si oamenii bisericii.

Amvonul este deosebit de valoros, este cioplit intr-o singura bucata de piatra, cu forme in relief ce reprezinta scene biblice. Capacul amvonului este din lemn, are o constructie interesanta (originala) si decoratiuni pictate foarte frumoase.

Stranele sunt facute din lemn de tei, sunt de asemenea foarte valoroase, datorita intarsiilor deosebite. Si aici, regula era ca preotii sa se aseze in strana din partea dreapta, iar comitetul bisericesc, in partea stanga. Pe bancutele din fata stranei se asezau copiii, care puteau sa iasa oricand din biserica.

In partea opusa altarului se afla orga bisericii, impresionanta ca marime si sunet, are 1290 de tuburi. A fost restaurata de mai multe ori, astfel ca acum este in stare perfecta de functinare. Din pacate se aude rar, doar o data pe luna, cand are loc adunarea celor 80 de sasi care au mai ramas in Biertan.

Altarul este unul dintre cele mai mari altare poliptice din Transilvania, contine 28 de picturi cu scene din viata lui Isus si a Mariei si in mijloc crucifixul. In perioada catolica, aici era o statuie care o infatisa pe Fecioara Maria, de aici si denumirea bisericii “Biserica Sf. Maria”. In forma deschisa, se pot vedea 18 picturi, iar cand se inchide (cele patru picturi din lateralele mari si cele doua din lateralele mici) se vad inca 10 picturi.

Ghida ne-a condus acum pe toti in Camera Sacristiei. Daca vreti sa intrati aici asigurati-va ca nimeni nu va vrea raul. Odata intrati nu e sigur ca veti mai iesi, datorita sistemului de inchidere care bloca usa in 19 puncte de jur-imprejur. Se folosesc o cheie, care actioneaza 4 mecanisme si o manivela, care le actioneaza pe celelalte 15. Usa sacristiei, din stejar si foarte solida, este unica in Europa, datorita placii exterioare cu intarsii foarte frumoase. In incapere am putut admira un semineu si o pictura, ambele originale.

Un alt punct de atractie al bisericii este o panza pictata care-l infatiseaza pe Isus. Daca privim cu atentie, ne dam seama ca “ne urmareste”. Privirea este mereu indreptata catre noi, din orice unghi ar fi privit, la fel si picioarele, sunt indreptate catre noi. Oriunde am sta, el e mereu cu fata la noi...

Multe biserici se remarca prin marime, altele prin picturile murale, aceasta biserica se remarca mai ales prin valorile ce le detine.

La iesire am vrut sa intram la Restaurantul Medieval Unglerus, despre care am auzit ca e deosebit (chiar si in cetate am vazut reclama), dar era rezervat pentru nunta. Poate voi veti avea mai mult noroc.

Pentru alte detalii: click aici

---

VIZUALIZĂRI: 5166 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI