Țara vinurilor

TIPĂREȘTE

Reuniunea AFA din anul 2018, desfăşurată la Alba Iulia în perioada 16-18 martie, a inclus în program şi o vizită la cramele unor podgorii din Podişul Târnavelor. Indiferent dacă sunt producători mari sau mici de vinuri, prin acest proiect – aflat încă la debut – ei urmăresc să se facă cunoscuţi şi să îşi promoveze produsele după un model care în Occident are o îndelungată tradiţie.

În această excursie am fost însoţiţi de un ghid, el însuşi un mic producător de vinuri din zonă (deţine 4 ha de vie) iar faptul că şi-a sacrificat o zi de lucru pentru a ne fi alături mi s-a părut a fi dovada unei serioase implicări şi o premisă de reuşită a proiectului.

Iniţial, cu denumirea de Weinland (Ţara Vinului) saşii desemnau doar Podgoria Alba Iulia, delimitată la est şi la vest de râul Mureş şi de munţi iar la sud şi la nord de localităţile Vinţul de Jos şi Stremţ, pentru ca în prezent denumirea să se extindă şi asupra podgoriilor Aiud, Sebeş-Apold şi Târnave. Producătorii mari şi mici din Ţara Vinului şi-au creat şi o pagină web destul de interesantă – taravinurilor.ro – ce dovedeşte încă o dată cât de mult se implică în proiect.

Prima oprire a fost, fireşte, la Podgoria Jidvei care, cu cele 2500 ha ale sale, nu este doar cea mai mare din zona Podişului Târnavelor, ci şi cea mai mare podgorie din Europa deţinută de un particular. Este proprietatea familiei N, cei care au cumpărat în anul 1998 ce mai rămăsese din „Perla Târnavei Jidvei”; şi din fiicele lui C.N, Ana şi Maria, care în viitor vor prelua conducerea afacerii.

La cramă am fost întâmpinaţi de dl. L:N – care, deşi a împlinit 88 de ani, dă dovadă de o vitalitate şi de o bună dispoziţie debordante – iar explicaţiile le-am primit de la dl. I. B, oenologul principal al podgoriei. Aşa am aflat că în cramă s-au investit 6 milioane de euro iar rezultatele sunt vizibile: se pot prelucra 40 de tone de struguri zilnic iar procesul de fermentare, limpezire, copăşire etc. sunt dirijate pe calculator, vinul fiind depozitat în rezervoare enorme din inox, în care temperatura internă este controlată şi sunt conectate între ele, astfel că vinul poate fi transvazat fără a intra în contact cu aerul.

Podgoria Jidvei este situată la o altitudine cuprinsă între 200 şi 500 m şi are o expunere sudică, producând vinuri albe, în special Savignon blank, Fetească regală, Chardonay, Muscat Ottonel, Feteasca albă, Traminer, Pinot gris, încadrate în gamele Castel, Tezaur, Grigorescu, Owner’s Choice şi Mysterium– iar din anul 2012 produce şi două varietăţi de vinuri ce poartă numele nepoatelor lui L.N, Ana şi Maria.

Vinurile albe sunt specifice întregului Podiş al Târnavelor datorită caracteristicilor solului şi particularităţilor climei, cu mai puţine zile însorite pe an. Schimbările climatice din ultimii ani par a favoriza însă şi soiurile de struguri negri, care au nevoie de mai multe zile cu soare pentru maturizarea lor deplină, astfel că recent s-au plantat şi câteva hectare cu astfel de soiuri.

Degustarea de vinuri s-a făcut în hrubele castelului Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, care este emblematic pentru Podgoria Jidvei şi de aceea apare pe toate etichetele vinurilor produse aici.

Istoria castelului este tumultoasă – construit în sec. XVI de către Mikloş Bethlen, care a fost un timp şi cancelar al Transilvaniei, la începutul sec. XVII a intrat în posesia lui Eugen Haller, care l-a renovat pentru a semăna cu castelul Chambord de pe Valea Loarei. De atunci a trecut prin mâinile mai multor familii de nobili prin moştenire, donaţie sau pentru că a fost pur şi simplu pierdut la cărţi. În perioada comunistă a adăpostit sediul IAS Jidvei iar după 1989 a făcut parte din patrimoniul societăţii „Perla Târnavei Jidvei”, el ajungând astfel în anul 1998 în proprietatea familiei Necşulescu, la pachet cu activele societăţii. La acea dată castelul era deja revendicat de moştenitorii ultimului proprietar, astfel că familia N a trebuit să mai plătească 500.000 de dolari pentru a deveni proprietara necontestată a castelului.

În prezent castelul nu este deschis circuitului turistic ci este folosit ocazional la promovarea vinurilor Podgoriei Jidvei, însă lucrările de renovare sunt aproape terminate. Turiştii ar avea ce admira aici – armuri, arme, blazoane, picturi în ulei ale membrilor familiei Haller, o colecţie de ceasuri, şemineul original ce încălzeşte prin perete întreg castelul. Familia N mai deţine şi castelul din Sânmiclăuş, aflat la 14 km distanţă, care a aparţinut la un moment dat grofului Haller Jeno, care avea în proprietate şi castelul din Cetatea de Baltă. De aici s-a născut legenda potrivit căreia cele două castele ar fi legate între ele printr-un tunel subteran.

Mărturisesc faptul că după degustarea de vinuri am rămas foarte plăcut impresionat de produsele Podgoriei Jidvei. După 1989 au apărut mulţi producători noi iar faţă de vinurile din perioada comunistă aveam o anume reticenţă întrucât cele ce puteau fi achiziţionate atunci prea semănau între ele şi nu păreau a fi naturale; chiar şi consumatorii înrăiţi se plângeau că ar fi „de paie”. Cred că ni s-au oferit spre degustare cel puţin 6-7 varietăţi de vinuri iar la plecare fiecare dintre noi a primit în dar de la dl. L N câte o sticlă de Fetească regală.

Poate mai trebuie adăugat faptul că dl. L.N este un adevărat binefăcător pentru nevoiaşii din zonă – un fel de Becali, dar fără fanfaronada şi dorinţa de publicitate a acestuia din urmă. Numai că, aşa cum se întâmplă de obicei, nevoiaşii s-au obişnuit să primească fără să muncească, aşa că dl. L.N a trebuit să îşi mai rafineze metodele de ajutorare pentru a nu încuraja lenea.

Excursia a continuat spre Aiud şi Ciumbrud, la cramele unor mici producători: [***] şi, din păcate, drumul oferă priveliştea unor munţi dezgoliţi, asemenea unui peisaj selenar, care nici măcar ca păşuni montane nu contează şi unde programul naţional de reîmpădurire ar avea ce lucra.

Pentru că nu puteam vizita toţi aceste crame, ne-am împărţit în patru grupe, noi fiind repartizaţi în grupa care a vizitat crama producătorului I.I.

Trebuie spus că micul producător de vinuri este cel ce deţine o podgorie cu o suprafaţă redusă – de la câteva hectare la câteva zeci de hectare – nu cel care face vin după ureche, din strugurii culeşi din grădină. Crama d-lui Iepure Ioan semăna mult cu cea de la Jidvei, doar că de proporţii mult reduse. Produce cam aceleaşi sortimente de vinuri iar diplomele de pe culoarul cramei constituie dovada că şi micii producători sunt interesaţi de calitate. Mulţi dintre ei însă nu îşi valorifică vinul în baza unor contracte încheiate cu distribuitori, ci şi-l vând singuri unei clientele formate în timp, care cumpără cantităţi mai mari pentru diverse evenimente – nunţi, botezuri, aniversări etc.

Aşa procedează şi d-nul I.I şi nu duce lipsă de clienţi; şi din grupul nostru au fost clienţi ocazionali, care nu s-au mulţumit cu cei 2 litri de vin de persoană pe care ni i-a oferit cu generozitate. El produce şi un coniac din vin foarte bun şi foarte convenabil – 30 lei litrul.

În fine, ultima oprire a fost la crama Logos din Aiud a d-nului A.E, unde am şi mâncat de prânz contra cost, servirea mesei fiind stabilită din timp de organizatorii AFA. De fapt, la toate cramele ni s-au servit aperitive pentru ca degustarea vinurilor să meargă mai bine.

Crama Logos din Aiud este situată la subsolul fostului liceu vinicol înfiinţat la sfârşitul sec. XIX iar profesorii acestuia erau plătiţi în principal în natură şi trebuiau să îşi valorifice singuri vinul primit drept salariu. Din acea perioadă au rămas câteva butoaie de stejar imense – de peste 5 mc – care, din cauza dimensiunilor lor au trebuit asamblate la faţa locului şi sunt folosite şi astăzi.

Am degustat şi aici vreo 4 sortimente de vinuri şi pot să spun că nu mi s-au părut cu nimic mai prejos decât cele degustate în cursul zilei şi pot sta cu cinste pe rafturile unor magazine de specialitate.

Această excursie mi-a reamintit faptul că într-un concediu petrecut în Austria am vizitat regiunea Wachau, situată pe cursul Dunării şi care, datorită particularităţilor microclimatului local, favorizează cultivarea viţei de vie. Vinurile produse aici sunt însă inferioare celor de la noi însă modul de organizare a viticultorilor austrieci şi modul cum îşi promovează ei produsele sunt admirabile, iar viticultorii din Ţara Vinului par a urma şi ei acest model de succes.

---

VIZUALIZĂRI: 1146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI