Tel Aviv - Cesareea - Haifa - Accra

TIPĂREȘTE

Sub influenta Ierusalimului, trebuie sa recunosc ca inca de la inceput Tel-Aviv-ului nu i-am dat prea multe sanse. Poate si datorita faptului ca prefer orasele vechi, medievale.

Dupa vizitarea Ierusalimului gandurile si Waze-ul ne-au condus catre Orasul care nu doarme. Poate nu doarme el insa noi eram cam rupti.

La apropierea de Tel Aviv traficul s-a ingreunat iar intrarea a fost tipic bucuresteana. Cazarea am avut-o intr-un apartament (va urma) si principala noastra preocupare era legata de parcare. Am gasit chiar vis a vis o parcare privata subterana unde am lasat masina doar pentru a ne caza. Dupa ce am lasat bagajele ne-am urcat in masina pentru a gasi o parcare publica, evident mai ieftina decat cea privata. Ne-am invartit un pic si pe un bulevard intens circulat (Dizengoff St.) am gasit un loc tocmai bun pentru Kiutza noastra. Toate bune si frumoase pana la plata parcarii. Niciun indicator in engleza, toate in ebraica. Intreb pe la o librarie si-mi zice tipul de acolo ca este nevoie de o aplicatie PANGO pentru a plati parcarea. Noroc cu cartela de net, descarc aplicatia care are si meniu in engleza si procedez la inregistrare datelor personale, numarul cardului si datele masinii.

A decurs totul normal pana la un pas in care imi cere Numarul de Identificare Personal parca. Incerc cu CNP-ul dar e prea lung, bag numarul de pe Pasaport dar tot nu merge. Intreb in stanga si dreapta dar nimeni nu stie. Nervii sunt intinsi la maxim, brusc orasul nu-mi mai place deloc, vreau inapoi la Ierusalim dar, printr-o inspiratie de-a sotiei bag si numarul cartii de identitate cel de 6 cifre si gata, merge.

Aplicatia este destul de intuitiva, poti programa parcarea pentru un timp viitor, pentru a doua zi de exemplu, ceea ce am facut si noi.

Parcarea in Tel Aviv poate fi o mare problema si nu toate parcarile publice sunt publice, in sensul ca doar masinile rezidentilor pot parca oriunde intr-o parcare publica dar asta cred ca doar pe strazile secundare.

Parcarea publica este gratuita dupa ora 19.00 iar de vineri de la ora 15.00 parca pana duminica dimineata este, de asemenea, libera.

Noi ne-am parcat Joi pe la ora 18.00 si nu am mai miscat-o pana sambata si am platit, conform extrasului de cont vreo 38 lei.

Ziua de Joi (ce a mai ramas din ea) am dedicate-o plimbarii de faleza imensa de pe malul Mediteranei.

Istoria Tel Avivul are o istorie de doar 100 ani. Pana acum 100 de ani evreii traiau in Jaffa, orasul vechi. Datorita musulmanilor acestia au inceput sa plece si au inceput sa construiasca actualul cartier Neve Tzedek, cel mai frumos poate din TLV.

In ziua de Vineri nu am fost foarte inspirati, poate si din cauza oboselii asa ca am petrecut-o tot in Tel Aviv pentru plimbare. Am plecat pe jos pe faleza Mediteranei catre Jaffa (dar nu am ajuns in Orasul Vechi) ci doar pana in Neve Tzedek. Ne-am plimbat pe stradute, am admirat zgarie-norii dar nu am intrat in profunzimea lui. Poate data viitoare.

Am facut niste cumparaturi in Pta Carmel (vineri fiind, toata lumea se pregatea de Sabat)

In Tel Aviv Sabatul nu e chiar Sabat. Tinerii stau la terase, este veselie, lumea e in sarbatoare. Nu mi s-a parut ca vineri dupa amiaza sa fie altfel decat joi dupa amiaza.

ZIUA 2 – Împrejurimile Tel Aviv-ului –

In ziua de Sambata, desi steam ca e Sabath am urcat in masina cu destinatia Cesareea, Haifa, Marea Galileii.

Primul punct a fost o benzinarie. Fiind sambata niciun angajat aici. Au posibilitatea de a plati cu cardul dar nu au si engleza pe instructiuni. Si ne chinuim, bagam cardul, ni se cer coduri, Pinul nu merge, benzina nu curge, incercam toate variantele dar degeaba.

Noroc ca mai vine cineva si il rugam san ne ajute. Nu aveam nicio sansa altfel. Se introduce inclusiv numarul masinii, numarul cardului, si acelasi cod de identificare personal (in cazul nostrum numarul Cartii de Identitate).

Am alimentat si am mers mai departe. Am trecut pe langa Netanya (inteleg ca este orasul cu criminalitatea cea mai mare din Israel)

Prima oprire a fost Cesareea

Se stie despre prezenta romanilor peste tot in Orientul Apropiat si astfel au aparut si dezvoltat orase fabuloase.

Cesareea este asadar orasul roman al Israelului.

Desi il consideram un oras roman el a fost ridicat de un rege evreu, Irod cel Mare (cel cu uciderea pruncilor) care era un mare simpatizant al romanilor.

Orasul are toate facilitatile unui oras roman (terme, hipodrom, teatru, drumuri largi). In vechiul teatru refacut acum inca se tin concerte.

Numele a fost ales in cinstea imparatului roman – Caesar – (Octavianus Augustus).

Cesareea a fost aleasa de romani ca si capitala a Iudeii romane, nicidecum Ierusalimul. Aici a avut loc si prima crestinare a unui sutas de catre Sf. Ap. Petru. Este vorba despre Corneliu Sutasul.

Este si o moschee, semn al prezentei musulmanilor pe acest teritoriu. Istoria ne spune ca, dupa 1876, cand Imperiul Otoman a pierdut Bosnia Hertegovina in favoarea Imperiul Austro-Ungar, un numar de musulmani bosniaci nu au dorit sa ramana sub ocupatie catolica, asa ca au fost colonizati de otomani pe urmele vechii Cesareea.

Cesareea este un loc de refugiu al locuitorilor din Tel Aviv, departe de agitatia si zgomotul orasului.

Este un loc fain de explorat, plimbarea pe malul marii dandu-i un aer aparte. Mazaginele de suveniruri si restaurantele fac din Cesareea un loc de neratat.

Intrarea este 38 SKL pentru tur complet pe care il si recomand dar pretul scade daca doriti sa vizitati doar o parte din vechiul oras.

Urmatoarea destinatie – GRADINILE BAHAI DIN HAIFA

A fost destul de simplu de ajuns cu Waze-ul, de la Cesareea avand de parcurs 45 Km (cam 30-40 minute de condus).

Aceste gradini superbe sunt considerate a 8-a minune a lumii si este considerat locul cel mai sfant al credintei Bahai. Astăzi, aproximativ 7 milioane de oameni cuprind acum cea de-a patra și cea mai recentă religie monoteistă din lume, Bahai. Fiecare urmaș al Bahai este obligat să facă cel puțin un pelerinaj la cele două locuri cele mai sfinte Haifa și Akko (Acre), ambele situate în Israel. În mod remarcabil, Bahaisii se roagă și sunt îngropați în fața Galileii de Vest a Israelului, dar nu există case de cult în Israel. Centrul Bahai din Haifa, parte a Grădinilor Bahai este locul în care corpul colectiv internațional al credinței își ia deciziile în mâinile a nouă lideri aleși. Mulți dintre grădinarii din Grădinile Bahai sunt, de fapt, bahași care slujesc credinta prin lucrul cu pământul.

Grădinile Bahai pot fi împărțite în trei secțiuni:

Secțiunea inferioară - deschiderea spre Colonia Germaniei;

Secțiunea mijlocie - grădinile din jurul Sanctuarului din Bab, unde sunt ținute rămășițele Babului;

Partea superioară - chiar lângă Promenada Louis și poarta principală de unde incep tururile. Grădinile Bahai se află la o distanță de un kilometru de la cea mai mică poarta de la Colonia germană până la poarta principală sus, formată din 19 terase de flori, apă și sculpturi mici. Turul zilnic în limba engleză este la ora 12:00, nu necesită rezervare prealabilă și este gratuit. Nu se pot vizita Gradinile decat cu ghid. Turul dureaza aproximativ 45 de minute si ofera, pe langa superba Gradina si un fundal magnific al golfului Haifa.

La finalul turului, fiind Sabat, am fost asteptati de sheruturi ale palestinienilor care va vor duce sus, acolo unde v-ati lasat masina, contra cost, evident.

AKKA (Accra)

Am citi eu pe undeva de un restaurant foarte bun cu un nume simpatic, Uri Buri asa ca le conving pe fete sa facem un ocol pe la Accra (Akko) pentru un pranz pe cinste. Este doar o juma de ora de condus dar nu mi-a iesit chiar asa ca, fiind Sambata parca tot Israelul era in Accra. Parcare “Oha” in apropiere asa ca, ghidati de multimea masinilor din fata intram in Oras. Proasta inspiratie ca am petrecut 40 min. incercand sa intram si sa gasim o parcare. Politia nu facea fata multimii de masini si de vizitatori, noi pe sens unic neavand unde intoarce. Si stai in coada, foamea striga disperata la noi, Uri Buri suna bine dar ne multumeam si cu o shaorma, nimic insa.

Dupa 40 minute am parcat masina si am descoperit doar o parte de Accra. Multime de oameni, muzica, culoare. Dar cu foamea noastra cum ramane? Ajungem si la Uri Buri dar totul e plin. Nici macar o masuta. Alegem un restaurant Darna cu un aer foarte oriental de langa sin e infruptam din un Kebab si o limonada foarte gustoase.

EEE... acum avem alta abordare.

Accra (Akko) este un oras format de romani, otomani, cruciati iar astazi toti acestia coexista intr-o comunitate de evrei, musulmani, crestini.

Orașul vechi Akko este unul dintre cele mai vechi porturi din lume iar orașul găzduiește, de asemenea, o parte a Centrului Bahai Worldwide (cealaltă parte fiind în Haifa).

Este orasul Cruciatilor, actualul oras otoman cu cetăți, moschei și băi, care au fost păstrate pana astazi, au fost construite pe ruinele structurilor cruciaților.

Peste tot se vad urmele templierilor, cel mai interesant mi s-a parut Tunelul Templierilor, un tunel subteran descoperit în 1994, folosit de Templieri pentru a ajunge de la zona portului din est în fortăreața din vestul orașului în vremuri de luptă. De asemenea, în Orașul Vechi se află Baia Turcească (Hammam Al Basha În vremurile otomane, casa de baie era locul social pentru cei bogați și influenți (Un fel de Golden Blitz al zilor noastre).

Am urcat si coborat pe zidurile cetatii, am admirat lumea care statea la terasele si restaurantele de pe malul marii, am privit barcile pescaresti dar si cele care ii plimba pe turisti, carute cu cai si muzica orientala si am parasit acest oras minunat nu insa inainte de a lua o Halvita buuunaa rau de la un negustor care avea de toate pentru toti.

Se facuse prea tarziu pentru a continua catre Marea Galileii si Nazareth asa ca am lasat-o pe data viitoare.

Nu stiu pe unde ne-a dus Waze-ul dar la vreo 2 saptamani am primit pe mail si am simtit-o si pe card, Eldan ne-a oprit vreo 80 lei reprezentand o taxa de autostrada pe care am mers pe drumul de intoarcere de la Accra catre TLV.

Seara ne-am oprit pentru cateva fotografii si in Jaffa dar prea obositi fiind am lasat-o tot pe data viitoare.

Evident ca nu am mai gasit parcare in seara de sambata spre duminica asa ca am apelat la parcarea privata.

Duminica, dis de dimineata, am plecat catre centrul Eldan din aeroport pentru a preda masina. La intrarea catre aeroport exista un punct de control. Am fost intrebati unde zburam, am raspuns Romania si am mers mai departe. Predarea masinii a fost foarte rapida iar un microbus al firmei Eldan ne-a dus catre Terminalul Plecari ale aeroportului Ben Gurion. Asigurati-va, in cazul in care inchiriati de la alta firma, ca aceasta asigura transferal la aeroport, distanta pe jos fiind destul de mare.

Cei de la Eldan au fost foarte prompti, ne-au oferit bomboane, ne-au multumit si ne-au dat si un voucher de 20% reducere la urmatoarea inchiriere insa cu un termen de valabilitate destul de mic (pana la sfarsitul lunii februarie).

Formalitatile din aeroport au fost un pic diferite in sensul ca dupa verificarea pasapoartelor urmeaza trecerea prin niste porti care te conduc la ofiterii pentru interviul de plecare. La fel, este destul de general. Zborul fara intarziere.

Plecam cu regretul ca nu am mai avut 2 zile la dispozitie, una pentru a o petrece in Ierusalim fara vreun obiectiv anume si alta pentru a descoperi mai bine TLV.

Da, Israelul trebuie sa fie pe lista “Must see”, Da, este o tara sigura si Daaa, mai vreau.

---

VIZUALIZĂRI: 4743 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI