Cu vaporasul pe Marea Neagra

TIPĂREȘTE

Am facut plaja de dimineata, am mancat de pranz, urma o dupaamiaza fierbinte in care nu prea aveam chef sa stam pe plaja, nici sa mergem la Mangalia, unde eram cazati.

In dreptul Steagurilor am vazut ca pe ponton era un anunt (stiti, de-ala comunist, scris cu vopsea pe tabla) : plimbari cu vaporasul. Astazi toata ziua mi-am batut capul sa imi aduc aminte cum se numeste, am cautat si pe Google in toate felurile, nu am reusit sa gasesc, asa ca daca stie careva, il rog din suflet sa posteze intr-un ecou.

Ne-am dus pe ponton la locul de imbarcare strajuit de niste anvelope de Dacie foarte "estetice", si am asteptat vaporasul. Intai l-am auzit si pe urma l-am vazut: mititel, cam de 5-6 metri, pictat de sus pana jos in dorinta de a-l prezenta cat mai comercial, invaluit intr-un nor de fum de la motorul de tractoras (leut, pentru cunoscatori) care facea o galagie infernala.

Am platit direct la Capitan (nea nustiucum) cate 50. 000 lei (parca atunci nu erau numai de-astia noi, erau amestecati) si ne-am imbarcat, dupa care zgomotul a crescut considerabil si am plecat. Pana am trecut de stabilopozi a mai fost cum a mai fost, pe urma, fara protectie impotriva valurilor, a inceput ca fie cam nasol, aci apaream, aci dispaream printre valuri.

Am ajuns in larg, valurile s-au mai potolit, noi ne-am mai linistit si am mai relaxat mainile strane pe barele vaporasului si am putut in sfarsit sa ne bucuram de adevaratul scop al plimbarii: contemplarea litoralului din largul marii, sincer a facut toti banii. In larg apa albastra (ca ochii lui Mel Gipson) era atat de limpede incat se vedeau pesti si meduze pe fundul marii.

A meritat sa pierdem o ora (asteptare vaporas, plimbare, debarcare, obisnuire cu pamant stabil sub picioare) si sa platim 5 lei la Dom' Capitan.

Daca nu ati incercat, curaj, noi am avut (de la bere).

---

VIZUALIZĂRI: 7038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI