În Sibiu cu mașina timpului

TIPĂREȘTE

Am inventat mașina timpului, amplasarea acestui utilaj de transportat persoana proprie în trecut/viitor am gândit-o în garajul domiciliului actual, dar în loc să mă întorc în timp doar două zile să cumpăr și eu un bilet la loto câștigător m-am întors în Sibiul secolului trecut.

Exact acum două zile am făcut ordine între miile de fotografii turistice și mai puțin turistice, a avut loc și o sortare, așa am dat de niște fotografii extraordinare despre orașul natal. Așa mi-a venit ideea călătoriei în timp, hai să vedem în ce condiții să pot face o plimbare acum o sută de ani, de acolo și povestea mea imaginară cu elemente reale aflate de la bunici/părinți:

Așa cum am povestit garajul actual a fost perfect pentru amplasarea mașinii timpului. Întâmplător, și știam acest lucru și bunicul a făcut garajul în acest loc așa că m-am trezit în el cu mașina timpului cu tot. Noroc că mașina bunicului era parcat afară un Mercedes Benz cu caroserie de lemn (povestit de bunici și părinți iar instrucțiunile de utilizare le-am făcut cadou la cineva care lucrează la MB din Stuttgart). Dar am uitat să iau niște antigel cu mine așa că n-am putut salva motorul mașinii bunicului cu răcire cu apă care în următoarea iarnă a înghețat/crăpat (mașina din păcate nu mai este o primeam și așa cu motorul crăpat...). în fine mi-am văzut familia de atunci și ei pe mine, m-am dat un soldat rătăcit care tocmai a fugit de la unitatea militară din spatele grădinii (care exista și atunci) Se uitau cam ciudat la mine mai ales la îmbrăcăminte, în fine asta e am scăpat, am luat-o pe strada mea spre centru. Strada mea nu era asfaltată iar în loc de canalizare erau niște șanțuri pe margine. Pe vreme ploioasă era noroi peste tot așa că am văzut un ofițer SS (Sibiul era deja sub ocupație nazistă) care să nu se murdărească pe cizme a scos portița noastră din balamale, a așezat-o pe jos și a trecut peste. Noroc că era ocupat cu uniforma lui, așa că nu m-a văzut pe mine.

Mergând mai departe am ajuns la un cartier de vile aproape de centrul istoric, aici trotuarul era deja pavat iar carosabilul pietruit. Puținele mașini de epocă făceau o gălăgie și un fum de tractor, erau și ceva bicicliști dar majoritatea mergeau pe jos ca și mine de altfel. Oamenii simpli nu aveau treabă cu mine dar se uitau foarte ciudat văzând îmbrăcămintea din viitor. În fine după încă vreo 5 minute ajung și la cetate.

Ca și în prezent intru în cetate pe la Turnul Gros, ajungând prin parcul Cetății pe strada cu același nume și implicit Sala Thalia. Deja mă simt ca acasă trecutul seamănă cu prezentul a Treia Incintă de Fortificații, Turnurile de Apărare, sînt la locul lor, arată la fel, doar peisajul din jur s-a schimbat puțin, oamenii, îmbrăcămintea, vehiculele de epocă. Ajungând în dreptul teatrului Thalia observ că este aproape la fel, dar observ și micile diferențe, un lucru normal, vechea sală Thalia a ars, s-a construit un alt teatru de pe vremea comunistă (Club Independența) care a ars și el, iar arhitecții prezentului au încercat să redea clădirea de acum o sută de ani să zicem că în proporție de 95% le-a reușit.

Mă deplasez mai departe spre centrul istoric, traversez Piața Schiller în care mă simt din nou ca în prezent, iar după încă 5 minute ajung în Piața Mare. Aici în mare parte totul este la fel, fântâna, statuile, pavajul seamănă cât de cât, dar lipsește statuia lui Nepomuk care se afla în fața primăriei actuale (în prezent această statuie se poate vedea în curtea interioară a catedralei romano-catolice și oarecum accesibil turiștilor) Ceea ce mi-a plăcut stațiile de taxi de la marginea pieței, în fine cu ajutorul smartphoneului (destul de neobservat și oamenii de atunci nu știau ce este) am făcut foto cât am putut. Nu am nimerit zi de târg dar la așa un eveniment este adevărată înghesuială, asta o știu de la bunici. Ceea ce nu mi-a plăcut Turnul Sfatului deja în forma din prezent cu acel bulb în loc de acoperiș avea pereții extrem de negri.

Văzând strada Bălcescu am luat-o încolo când era cît pe ce să mă calce un tramvai. Traseul de atunci era din gara CFR Sibiu până la Rășinari. Dinspre gară urca în centru și avea o viteză de melc având în vedere panta de pe strada Avram Iancu. Ajungând în Piața Mare traseul continua pe strada Bălcescu, piața Unirii, parcul SubArini, pădurea Dumbrava, Rășinari. În prezent doar din pădurea Dumbrava-Rășinari (repornit de vinerea trecută)

După ce am scăpat de tramvai observ o trupă de SS iști care trec pe lângă mine. Nu știu ce erau cu ei, erau veseli, mă credeau nebun sau cu haine de carnaval dar numai râdeau de mine, și am scăpat, strigau ceva de genul „Du verrückter, Faschingszeit ist vorbei, blöder Mann“În fine am făcut și cu ei ceva selfie fără să își dea seama. Uitându-mă pe clădiri care erau cam aceleași din prezent observ numeroasele drapele naziste și îmi aduc aminte de un unchi care s-a înrolat la SS și nu s-a mai întors, a murit în Rusia. Păcat, mulți tineri au fost atrași în această capcană fiind promise tot felul de facilități, în cazul unchiului învățământ superior în Berlin (povestit de bunici/părinți pe unchiul nu l-am cunoscut niciodată a murit în 1944)

Pe strada Bălcescu (Heltauergasse pe atunci denumit după Poarta Cisnădiei care s-a demolat) am observat magazine dar neavând la mine banii de atunci iar cardul bancar nu s-a inventat încă m-am mulțumit cu uitatul prin vitrine. Se găseau multe, dar fiind vreme de război nu prea erau alimente (asta o știu tot de la bunici, era foamete, cartele ca în timpul lui Ceaușescu) În fine pe lângă șinele de tramvai, mașinile de epocă și pietonii care se uitau de la ciudat până la foarte ciudat la mine am ajuns și în Piața Unirii, am recunoscut imediat hotelul Bulevard (Continental Forum în prezent), clădirea Prima Ardeleană (o fostă bancă) și Cazarma 90 (amintiri din copilărie, în prezent este marea parcare centrală acolo) Am mai observat liniile de tramvai care coborau spre pădurea Dumbrava, o benzinărie de epocă și arterele principale care mergeau fie în direcția Brașov fie în direcția Alba-Iulia.

De la Piața Unirii am luat-o spre parcul Astra care arăta cam la fel ca în prezent și înapoi spre centru pe strada Mitropoliei. Catedrala ortodoxă destul de nouă pe atunci arăta și mai bine decât în prezent, am mai trecut pe lângă clădirea Poștei (poștă și în prezent) Biserica Reformată și am ajuns la Biserica Evanghelică. Pe tot acest drum dacă nu vedeam pietonii și vehiculele din trecut mă simțeam în prezent. Aici a trebuit să conectez una din bateriile externe aduse cu mine din viitor, numeroasele fotografii au cam extenuat bateria smartphoneului pe care nu mai apare nici o rețea, nici o conexiune, nici măcar radioul integrat nu prinde nici un post deoarece FM (unde ultrascurte) încă nu s-au inventat. Ajungând în dreptul muzeului de istorie observ o diferență majoră în arhitectura clădirii un corp de clădire (demolat în prezent) cu o galerie făcând legătura între orașul de sus și orașul de jos există încă. Drept înainte Piața Huet și Piața Mică, nici o schimbare (din fericire pentru cei din prezent) aici a existat prima și a doua incintă de fortificații. Cobor pe scările binecunoscute în orașul de jos, în cea mai mare parte nu se observă diferențe în afară de populație și trafic.

Și ca să fie plimbarea completă trec dincolo de răul Cibin pe un pod istoric din lemn care nu mai există în prezent și dau de cartierul Terezian dar casele sînt tot mai rare și deodată mă trezesc pe câmp. Panorama orașului este splendidă din acest unghi așa ceva nu se mai poate experimenta în prezent. Ajung înapoi seara, familia nu mi-a descoperit mașina timpului, fac pași pănă la garaj, urc, setez anul 2018 iată am ajuns înapoi, într-o clipă am ajuns în fața calculatorului, introduc cablul de date în telefon, surpriză cardul gol, fotografiile nu există, s-au șters în călătoria în timp... am rămas cu pozele de pe net cele pe care le recomand să le vizionați, face parte din istoria noastră sibienilor.

Rog WM să atașeze, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=Elgi3TUGYZ4

---

VIZUALIZĂRI: 841 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI