Pe Muntele Găina, din Shan-hai

TIPĂREȘTE

Când vizitezi China, una din întrebările care te ţin prizonier pe toată durata şederii este “Oare care sunt tradiţiile şi credinţele ce pot ţine în frâu un popor atât de numeros şi previzibil, în acelaşi timp? ”. Urmează un alt şir de întrebări, până la urmă fireşti pentru cel care se află pentru prima dată într-o „naţiune ocean”, aşa cum văd eu China... Cum mai poate fi credinţa budistă dominantă în mintea fiecărui chinez, prin pildele despre viaţa socială, familie şi devotament pentru ţară, în condiţiile în care tinerii par să fi abandonat religia? Care poate fi rolul fricii faţă de autoritate sau cel al constrângerii sociale, în timp ce capitalismul sub forma liberei iniţiative tulbură cutumele seculare ale unui stat autocratic?

O parte din răspunsuri le poţi găsi străbătând, la pas, marile bulevarde sau poposind în localităţi mai puţin populate, în care timpul istoric se împleteşte, într-o metafizică greu de înţeles, cu cel social sau personal.

Cum distanţele dintre localităţi sunt uriaşe, ca şi costurile de deplasare, fiecare chinez se raportează la micro-universul personal, din care nu se poate evada decât printr-o emancipare socială şi culturală pe care niciunul dintre liderii istorici ai Chinei nu le-a avut în vedere de-a lungul secolelor. Mai clar spus, pentru un călător, China aduce cu un roi de albine, în care privilegiile sunt strict teritoriale, iar sarcinile converg, în plan vertical, spre o autoritate supremă încă intangibilă pentru o majoritate covârșitoare. Orice îngerinţă a curentelor reformatoare poate clătina sistemul, motiv pentru care şi rezistenţa la nou este un mod de supravieţuire a miilor de variaţii din culturile locale. Bunăoară, la un oraş de dimensiunile Shan-hai-ului (27 milioane de locuitori), se înregistrează, anual, doar două - trei căsătorii cu persoane străine.

Forţat de împrejurări, guvernul chinez a înfiinţat instituţia căsătoriei spontane, dar şi pe cea a divorţului spontan. Una dintre formele tradiţionale ale căsătoriilor chinezeşti, o variantă orientală a Târgului de Fete de pe Muntele Găina, aveam să o descopăr chiar în Parcul Central al Shan-hai-ului.

Sunt de câteva ore într-un oraş mamut care, pe durata zilei, privit de pe Marele Turn, un Eiffel sută la sută chinezesc, pare un mixaj nefericit de blocuri comuniste, cu 40 de etaje, şi zgârie-nori americani. Noaptea, în schimb, pe durata croazierelor, jocul de lumini îl transformă într-un veritabil Las Vegas chinezesc, în care pofta de viaţă şi fericirea omului sunt la mare preţ.

În zona Parcului Central, în care mă aflu, câteva intersecţii de magistrale îţi oferă un spectacol viu, în care mii de biciclişti aşteaptă disciplinaţi, dar cu determinare în privire, alături de confraţii de la volan, schimbarea culorii la semafor.

Prin zgomotul traficului pot distinge câteva zeci de voci, cu o intonaţie asemănătoare, rostind un fel de ritual ce-mi aminteşte de reclamele posturilor de televiziune locale. Pe măsură ce intru pe una dintre aleile parcului, corul reclamelor creşte în intensitate. Să asist oare, în premieră, la o demonstraţie aici, în inima unui oraş industrial atât de reprezentativ pentru ţară? Cineva dintre participanţi îmi dezleagă misterul: mă aflu la Târgul de Căsătorii din Shan-hai.

Aşezaţi tacticos pe scaune, sub umbreluţe colorate în roşu şi verde, sute de părinţi sau reprezentanţi ai caselor matrimoniale din regiune, suplinesc distanţele mari dintre tinerii amatori de căsătorii, prin CV-uri ce conţin pozele şi aptitudinile casnice sau sociale ale pretendenţilor. Acestea sunt vizionate atent de cei interesaţi înainte de începerea negocierilor. Atunci când acestea se declanșază, cererea şi oferta îşi dispută supremaţia cu nişte solfegii orientale greu de imitat, în care hiperbolizarea calităţilor unice ale celor doi joacă un rol însemnat. Pari deodată convins că acest popor de negustori, cândva stăpâni ai mărilor şi ai oceanelor, au o genă pe care ar putea să o exploateze la maximum într-o economie veritabilă de piaţă.

Observ cum două dintre disputele cele mai argumentate se sting şi se rezolvă cu o strângere de mână. Apoi, apar în scenariu tinerii care se prezintă unul altuia, cu rezerva pe care ţi-o poate lăsa o persoană încă necunoscută. Urmează o masă în valoare de 5.000 de yoani şi primii paşi în viaţa de cuplu.

Nu departe de noi, câteva perechi fericite stau pe malul unui lac de nuferi, privindu-se în ochi, ca și când s-ar fi împăcat cu alegerea destinului. Poate primul copil va avea un nume de floare…

---

VIZUALIZĂRI: 953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI