Pancevo, locul unde Timișul dispare

TIPĂREȘTE

Mergând spre Beograd și trecând prin Pancevo (Panciova- în română), ne-am hotărât ca o zi a vacanței din Serbia să o rezervăm și acestui frumos oraș.

Când ne-am întors din Beograd pe drumul E 70, care se continuă și la noi în țară (și cu denumirea de DN 6), am ieșit la o intersecție spre stânga de pe acest drum și am continuat pe un drum secundar pentru a ajunge în Pancevo pe la podul de peste râul Timiș. Imediat după ce am trecut peste pod am făcut dreapta pe prima stradă, apoi iarăși dreapta pe prima stradă și am continuat să mergem înainte până la o parcare neamenajată situată foarte aproape de faleza Timișului. Se află foarte aproape și o parcare cu plată amenajată, dar nimeni nu parca acolo, așa că am parcat și noi unde erau celelalte mașini pentru a scăpa de taxe de parcare.

Râul Timiș izvorăște chiar de la noi din județ, din Munții Semenic și după ce străbate în România județele Caraș-Severin și Timiș pe o distanță de 241,2 km, ajunge în Serbia și se varsă în Dunăre chiar aici la Pancevo totalizând o lungime de 339,7 km.

Timișul chiar dacă mare parte din „viața” sa și-o petrece în România, parcă nu este așa pus în valoare ca aici la Pancevo, unde chiar înainte de a „muri” primește ca o consolare o faleză frumoasă, un mic port pentru bărci, case și restaurante plutitoare, toate dând impresia că sfârșitul nu este altceva decât un nou început. Scuze că am luat-o puțin pe arătură.

Pancevo este orașul de reședință al districtului Banatul de Sud din Voivodina, Serbia. Are o populație de 127.162 locuitori. Dintre aceștia 4.065 sunt de etnie română (3,19%), așa că ne-am gândit că o să avem ce vedea aici și nu am fost dezamăgiți.

După ce am lăsat mașina în parcare, ne-am îndreptat spre cel mai apropiat restaurant pentru a ne bucura de o delicatesă la care pofteam de mult timp dar de fiecare dată am lăsat-o pentru mai târziu. Aici i-a venit rândul. Ce-a considerată delicatesă pentru noi este nimeni alta decât Pljeskavica (pleșcavița) Sârbească, un fel de hamburger al sârbilor.

Foarte aproape de locul unde am lăsat mașina, am găsit un mic restaurant care avea și o terasă afară și de unde am cumpărat două pleșcavițe care nouă ni se păreau uriașe dar care nu erau cele mai mari de acolo. Nu le-am mâncat acolo ci cu ele la pachet ne-am îndreptat spre faleza râului Timiș care începe la podul peste care intrasem mai devreme în Pancevo și se continuă, cred, până la vărsarea acestuia în Dunăre care se află la puțini metri de când acesta trece pe sub podul drumului E 70.

Aici chiar la începutul falezei este amenajat un parc unde se poate ieși la un grătar. Sunt amenajate locuri speciale pentru făcut grătar, mese cu bănci și locuri de joacă pentru cei mici. Aici am devorat și noi pleșcavițele cumpărate mai devreme. Devorat este cam mult spus pentru că soția abia a putut să dobândească jumătate din a ei.

Am plecat de aici, „la vale” pe malul Timișului.

Ambele maluri, de aici și câțiva km în aval, par niște păduri de copaci fără crengi, pentru că fiecare barcă, mai mică sau mai mare, care este andocată aici are construit un „garaj” din patru pari care ies cam trei-patru metri deasupra apei și între care este „parcată” barca. Uni oameni, cred că pentru a recunoaște locul lor, mai pun în vârful acestor pari tot felul de bidonașe colorate.

Unde nu sunt bărci, nu înseamnă că malul a rămas liber. Aici găsim tot felul de case plutitoare, care de care mai frumoase și mai aranjate, iar în unele locuri sunt și câteva restaurante construite pe apă care au farmecul lor aparte.

Ne-am plimbat pe aici o vreme apoi am luat-o spre oraș și ne-am îndreptat spre zona centrală a acestuia unde am admirat parcurile și clădirile frumoase, am făcut niște cumpărături pentru că prețurile ni s-au părut aici mai mici ca la noi și făcându-ni-se foame din nou ne-am îndreptat către un frumos restaurant de pe faleză pe care l-am observat în plimbarea de mai înainte.

Până am ajuns înapoi pe faleză am mai admirat străduțele frumos amenajate care merg din centru către faleză care se observă că sunt refăcute de curând și au un farmec aparte.

Restaurantul la care mergeam se numește Vetrenjaca și se află foarte aproape de râul Timiș, distingându-se de celelalte restaurante prin faptul că seamănă cu o moară de vânt olandeză. Chiar înainte de a ajunge la el am dat peste o locomotivă veche cu aburi de care sunt legate două vagoane transformate în restaurant și fiind vara era amenajată lângă ele o terasă cu mese și scaune puse pe iarba din jur. Foarte frumos și interesant.

La restaurantul Vetrenjaca, fiind pe malul apei, bineînțeles că am comandat pește. Soția a mâncat o ciorbă de pește iar eu am luat somn cu cartofi fierți și spanac. Dar nu asta a fost cireașa de pe tort. Pe soție a încântat-o pâinea prăjită dată prin ulei de măsline și praf de chili iar pe mine ma încântat desertul care a fost o bucată mare de baclava cu înghețată.

Ținând cont că Pancevo este la aprox. 160 km de casa noastră și că ne-am simțit bine aici, suntem foarte siguri că vom mai reveni aici pentru a descoperi și alte locuri frumoase din această capitală a Banatului de Sud.

---

VIZUALIZĂRI: 3220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI