Sentosa, sau insula parfumurilor sălbatice

TIPĂREȘTE

Nu întâmplător se spune că fericirea nu este o destinație ci un mod de a călători..Nu cred că cei care au decupat încă o bucățică din natura asiatică pentru a o dărui semenilor vor fi avut alte gânduri..O zi întreagă am dedicat-o vizitării Insulei Sentosa, o staţiune turistică recuperată oarecum pentru om, la fel ca şi Grădina Botanică sau cea zoologică din Singapore, cu un habitat luxuriant - un spaţiu întretăiat doar de aleile pe care turiştii se îndreaptă spre muzee, cafenele, nisipurile oceanului sau spre secțiunea păsărilor şi a insectelor.

Un curcubeu cu picioarele pe două coline ieșite din partea de răsărit a insulei își lasă celălalt capăt în adâncurile Oceanului Indian..

Miile de vizitatori curioşi să cunoască gastronomia singaporeză, să imortalizeze minunăţiile pădurii tropicale sau să facă plajă la aceeaşi temperatură de plus 30 de grade, pe toată durata anului, pot străbate insula cu un trenuleţ local. O “plutire” pe deasupra staţiunii cu telefericul sau, pur şi simplu, o plimbare de la un punct turistic la altul, poate să-ţi lase amintiri de neuitat: o întâlnire cu papagalii vorbitori din junglă, o colecţie regală de fluturi cu aripi de orhidee, o poză cu un şarpe piton ce soarbe din priviri trecătorii, o vizită la Muzeul de Istorie sau un ritual de dansuri locale.

Mesajul locului este destul de clar: nu înseamnă că, dacă o naţiune ajunge doar la a treia generaţie, aceasta nu are o istorie bine clădită pe fapte şi legende. O legendă locală spune că, în timpul scurtei dominaţii japoneze, când ţara lor a fost bombardată cu o cruzime întâlnită doar la semenii lor asiatici, un leu uriaş ar fi ţâşnit din apele oceanului declanşând un tsunami nimicitor pentru flota invadatorilor… De atunci, leul întruchipat în statui gigantice, din care se scurg şuvoaie de apă, a devenit simbolul protector al celor 4,7 milioane de singaporezi. Statuia leului din Insula Sentosa, ca şi cea din centrul metropolei, este magnetul care atrage cele mai multe priviri şi aparate de filmat. Cred că este şi un mod sigur de a arăta cum o ţară mică, fără armată şi, implicit, fără istorie, îşi poate croi un mit naţional în care îi place să creadă cu tărie.

Cei mai curoși vizitatori par copiii, care nu se mai satură privind bancuri de pești ce se refugiază din calea vreunui răpitor, păsări flamingo și lebede dansând în bătaia adierilor de vânt, făcându-și poze cu un Donald Duck sau vreun papagal vorbăreț, ca apoi, în timp ce părinții îi privesc de pe terase, ei să asiate la spectacole educative cu păsări și animale ce impun dragostea și respectul omului. Întotdeauna, la sârșitul reprezentiilor, papagalul vorbitor Rickey, cântă cuiva Happy Birthday, spre deliciul general al oaspețior.

Lianele şerpuitoare prin îcâlceala tufișurilor tinere, copacii şi arbuştii de un verde saturat, fundalul sonor al vieţuitoarelor junglei, te fac să uiţi pe moment de rigorile vieţii singaporeze. Te trezeşti la realitate doar când te pomeneşti în faţă cu o maimuţă cerşetoare..

O normă de fier a convieţuirii din Singapore spune că poţi da mâncarea potrivită păsărilor şi animalelor, doar dacă o cumperi din locurile autorizate. Mulţi din cei nou veniţi, obişnuiţi cu libertăţile de acasă, spun că, aici, nici în junglă nu te poţi simţi liber... Dacă celelalte restricţii pot fi discutabile, în Singapore, patrimoniul natural şi cultural al junglei poate supravieţui doar prin legi stricte.

Încerc să-mi înving curiozitatea şi să străbat cât mai multe puncte de interes. Peste tot vezi feţe luminate de bucuria unei zile greu de uitat. Doar la Wimbledon şi la Opera Metropolitană din New York mai poţi întâlni atâţia oameni aşteptând cu entuziasm, în cozi interminabile, împărtăşindu-şi impresiile într-o sinengleză senină, o limbă încă în căutare de statut. Dar nici măcar papagalilor nu le mai mai pasă de acurateţea vorbirii în acest paradis terestru..

Văd într-o inscripţie că acest colț de rai de pe Insula Sentosa a fost conceput cu specialişti în parcuri naturale, de distracţie şi protecţie a mediului, aduşi tocmai de prin Japonia şi Statele Unite.

Plec din Sentosa cu sufletul plin de frumuseţea parfumurilor sălbatice ale pădurii tropicale şi cu un zâmbet amar de speranţă… Oare cei care se ocupă de turismul de la noi vor înţelege că doar parcurile turistice amenajate cu expertiză internaţională pot atrage audienţă internaţională, că întotdeauna ai de învăţat câte ceva din înţelepciunea altor popoare, mai ales de acolo de unde ceasul istoriei bate mai rapid şi mai convingător?

---

VIZUALIZĂRI: 1411 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI