Bucovina, lectia de istorie

TIPĂREȘTE

BINE ATI VENIT!

Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor.

De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ

Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova

Inainte de a va descrie ce am vazut si, mai ales, ce am simtit in acest concediu, am simtit nevoia de a reda add-litteram vorbele unui mare carturar roman, care mi se par de actualitate si azi.

Voi incerca, cat se poate de scurt, sa va descriu si sa va familiarizez cu zona in care am fost oaspete si turist o saptamana intreaga.

Bucovina, tara fagilor, este o provincie istorica, aparuta pentru prima oara in anul 1774, o data cu ruperea unei parti din teritoriul Moldovei si atasarea acesteia la Imperiul Habsbburgic. Pana la acea data, acest teritoriu, Tara de sus, a fost parte componenta a principatului Moldovei din anul 1359. Prima data cand apare termenul „bucovina” ca si „padure de fagi” este 30 martie 1392, cand domnul Moldovei, Roman I Musat daruieste lui Ionas Viteazul trei sate in lunca Siretului. Prin urmare istoria Bucovinei din perioada 1359 – 1774 se confunda cu istoria Moldovei din aceasi perioada. In urma razboiului ruso-turc din 1768 – 1774, prin pacea de la Kuciuc- Kainargi, partea de nord a moldovei este ocupata in toamna anului 1774 de trupele austriece, iar la 7 mai 1775, printr-o conventie intre Imperiul Habsburgic si Sublima Poarta, devine provincie austriaca. In 12 mai 1776 se stabilesc definitiv granitele provinciei, care pana in 1786 va fi sub administratie militara austriaca.

Din acel an pana in 1848 este incorporata Galitiei, ca al 19-lea cerc (Kreis), avand 8 deputati in parlamentul de la Viena. La 13 februarie 1848, o delegatie a bucovinenilor solicita imparatului Franz Iosef o mai mare autonomie, prin crearea unui ducat romanesc, lucru care va fi oficializat la 4 martie 1849, iar la titlurile imparatului se adauga si cel de Mare Duce al Bucovinei. La 6 aprilie 1861 se creaza prima Dieta (Parlament) a ducatului Bucovinei, cu reprezentanti ai tuturor minoritatilşor din Ducat, romanii fiind majoritari.

Primul Presedinte al Dietei a fost ales istoricul Eudoxiu Hurmuzachi, are devine in acest fel maresal al Bucovinei. Populatia romaneasca din Bucovina continua sa obtina o largire a autonomiei in cadrul Imperiului la 26 august 1861, cand obtine dreptul de a avea insemna statale, respectiv drapel propriu (culori albastru si rosu, orizontale) cu stema in mijloc. Stema reprezinta capul de bour cu trei stele. Totodata Bucovina se bucura de toate drepturile statutului de Ducat al Imperiului.

Proclamarea monarhiei dualiste (Austro – Ungaria) din 1867 determina includerea Bucovinei in Cisleitania, cu subordonare directa imparatului. In acelasi timp, Episcopia Bucovinei este ridicata la rangul de Mitropolie. Toate cele relatate mai sus, conduc la ideea ca romanii din Bucovina au avut o viata nationala, politica, religioasa si culturala proprie, in contrast cu suferintele conationalilor lor din Transilvania si Basarabia, a caror identitate nationala, culturala, religioasa a fost denaturata de-a lungul multor ani de ocupatie straina.

In lupta pentru pastrarea identitatii nationale in Bucovina s-au remarcat printr altii, inalte fete bisericesti ca episcopii Dosftei Herescu, sau Isaia Balosescu, neamul Hurmuzachestilor, mitropolitul Silvestru, Iancu Flondor (o strada intre bd. Pache Protopopescu si Ferdinand, in zona Foisorului ii poarta numele) ca si intreaga generatie a unirii de la 1918. Facultatea de la Cernauti a dat Bucovinei si istorici de marca asa cum au fost Eudoxiu Hurmuzaci sau Teodor Stefanelli si Dimitrie Onciul (o alta strada din zona Foisorului), scriitori precum Constantin Morariu, Iraclie Porumbescu, poetul Dimitrie Petrino, compozitorii Ciprian Porumbescu, Eusebiu Mandicevschi, Tudor Flondor, pictorul Epaminonda Bucevschi si multi alti intelectuali de marca. As aminti aici si societatile academice Dacia, Junimea, Moldova, Bucovina, dar mai ales Arboroasa, cu reprezentantii sai de frunte Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, societati aparute mai ales dupa infiintarea in 1875 a Universitatii din Cernauti.

Intrarea Romaniei in primul razboi mondial de partea Antantei a fost determinata si de dorinta intregirii neamului, de unire a tutror teritoriilor stravechi, locuite de romani, dar aflate sub stapanire straina. Romanii din Bucovina au venit in intampinarea acestei idei de unitate si la 14 octombrie 1918 se infiinteaza Consiliul National Roman, printre fruntasii acestuia fiind: Iancu Flondor, Sextil Puscariu, Ion Nistor, Dionisie Bejan, etc. Congresul din 28 noembrie 1918 a proclamat unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei cu patria mama, reparand astfel urmarile ocupatiei din 1775. La 10 septembrie 1919 tratatul de pace incheiat cu Austria la Saint Germain recunostea Unirea Bucovinei cu Romania, iar Constitutia din 1923 nu facea altceva decat sa consacre marea Unire. Primul Război Mondial şi înfrângerile suferite de Habsburgi, au intensificat procesul unirii cu România. Primii au fost fraţii basarabeni, care la 27 martie – 9 aprilie 1918, prin votul dat de Sfatul Ţării la Chişinău au promulgat unirea cu Ţara.

În acest context european, la Cernăuţi, la 27 octombrie 1918 ia fiinţă Adunarea Constituantă sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, care hotărăşte unirea cu România, iar cu câteva zile înainte, Sextil Puşcariu, Isidor Bodea, Alecu Popovici, Radu Sbierea şi alţii scot „Glasul Bucovinei”, unde se spulberă mitul monarhiei habsburgice. Pe 27 noiembrie 1918 tricolorul este arborat pe clădirea Universităţii iar a doua zi, la 28 noiembrie 1918, este convocat Congresul General al Bucovinei pentru stabilirea raportului politic al Bucovinei faşă de Regatul Român. La Congres au fost invitaţi şi reprezentanţii ucrainenilor, germanilor, polonezilor şi evreilor.

Congresul deschis la orele 11,00 în Sala de Marmură a Mitropoliei, a întrunit 74 de membri ai Consiliului Naţional Român, 7 delegaţi germani, 6 delegaţi polonezi şi 13 din comunele ucrainene. Basarabia era reprezentată de Pan Halippa, Ion Buzdugan şi Grigore Cazacliu. Lucrările Congresului au fost conduse de Iancu Flondor şeful guvernului bucovinean.

S-a dat citire „Declaraţiei de Unire” în care se specifica că Bucovina a făcut pururi parte din Moldova şi în jurul ei s-a închegat statul, 144 de ani, bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru gloria Austriei. Se hotărăşte în unanimitate Unirea. Apoi, în Piaţa Unirii s-a încins o horă mare. Un martor ocular consemna: „O sărbătoare cum poate a fost pe timpul lui Ştefan cel Mare după vreo victorie”. Peste câteva zile, la 1 Decembrie 1918, se desăvârşeşte, la Alba Iulia, unitatea naţională a românilor.

In felul acesta se incheia o perioada de 144 de ani de dominatie habsburgica, cu bunele, dar mai ales cu relele sale, care insa nu poate fi scoasa din istorie, cu toate incercarile facute in perioada cand eu incepusem sa invat istoria Romaniei la scoala. Sansa mea a fost ca bunica mea din partea mamei, mama mea si sora ei, care invatasera alta istorie despre Bucovina si Basarabia decat invatam noi la scoala, mi-au dat sa citesc cartile lor de istorie. In clasa a 11-a, in ultimul an de liceu, am invatat prima oara la istorie ca in 1918 Basarabia s-a unit cu Romania (in cartea noastra de istorie inca nu ajunsese Regat, era doar Romania).

Norocul nostru a fost profesorul de istorie, Ion Miclescu (giurgiuvenii generatiei mele, sau mai mari si-l amintesc cu placere pe cel caruia ii spuneam profesorul Meclea), care, desi nu era scris in manual, la lectia cu Marea Unire, ne-a povestit si despre Bucovina, ocupata de austrieci in 1774, despre Basarabia, ocupata de rusi in 1812, despre Cadrilaterul primit in 1913, despre faurirea Romaniei Mari, despre rapturile teritoriale din 1940. A fost singura ora de istorie din clasa a 11-a cand a fost liniste din primul minut al orei, pana la sunetul clopotelului. In general la ora de istorie primele 20-30 de minute, cand eram ascultati, era mare harmalaie in clasa, dar cand incepea sa ne predea, nici musca nu indraznea sa se apropie de sala de clasa. Atat de captivati eram de LECTIA DE ISTORIE (majusculele nu sunt intamplatoare) predata de prof. Miclescu. Cand a sunat clopotelul, care totdeauna suna inainte de a termina ce avea sa ne predea, profesorul ne-a spus ca ce ne-a prezentat aproape o ora este parerea lui personala, dar noi sa invatam dupa manual, de la pagina... pana la pagina... Ca niciodata, cei mai multi ne-am luat notite, cu care ne-am laudat parintilor nostri.

Offff! Mi s-au umezit ochii amintindu-mi de acele vremuri. Asa ca ma opresc, pana nu e prea tarziu!

Branesti, 12 octombrie 2015, seara.

PS. Am rugamintea, adresata celor care trebuie, sa respecte caracterul literelor care alcatuiesc citatele prezentate in articol.

Multumesc pentru intelegere!

---

VIZUALIZĂRI: 789 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI