Just 1 minute!

1 minut în Pipera...

Lumea din jurul meu

se schimbă mereu

de la zi la zi…

… niște versuri (aproape cântate) – maestrul Alexandru Andrieș – un excentric – după gustul meu, așa, cânta mai mult pe circuit închis dar și în concert, pentru toată lumea, l-am văzut o data la Teatrul Ion Creangă, la Piața Amzei, pe lângă Piața Romană, mi-a plăcut mult.

Nu știu dacă mai cântă și ce mai face acum, era asistent universitar la arhitectură și - ca hobby - cânta…

Are dreptate – lumea din jurul meu se schimbă mereu, de la zi la zi – de data asta proză, nu versuri.

Mereu găsesc locuri ce mă uimesc – frumos amenajate, plăcute, unde să-ți petreci mai multe minute, nu doar unul dar cred că, într-adevăr, chiar și într-un minut îți poți rezolva pauza de relaxare – o cafea, un snack, ceva, un corn…

E organizat așa încât să nu-ți mănânce mult timp din viață și servirea să fie cât mai fluentă adică te duci și-ți iei de la bar cafea, ceai, ce-ți trebuie, sucul ți-l iei din frigider, ceva pe lângă din raft…

Nu știu cum arăta zona asta din Pipera acum ceva ani – chiar nu-mi aduc aminte deși am mai fost, parcă era ceva ce amintea a șantier dar acum arată foarte avangardist – clădiri paralelipipedice cu multă sticlă, parc-ar vrea să sugereze zgârie-nori, nu-s zgârie nori dar imită stilul.

Sincer nici nu mi-ar place să găsesc zgârie-nori în țara mea, Bucureștiul, cel puțin îmi pare destul de nebun și fără…

Dar spațiile dintre clădiri sunt frumos amenajate, cu gazon și cu un fel de gărduțuri cum numai aici am întâlnit – pietre plate, sparte, de nuanță gălbuie, calcaroasă puse orizontal, una peste alta într-un suport metalic ca o plasă.

Gazonul, verde pur, dă o senzație foarte reconfortantă.

Minutul de relax îl poți petrece și în acest context – gazon, gărduț de piatră – afară, pe caldarâm e amenajată o terasă frumoasă unde simți adierea vântului ce mângâie iarba înainte de a ajunge la tine. Frumos!

Zona asta se află fix vis-à-vis de poliția rutieră din Pipera dar mai printre blocuri, mai în spate, nu shiar la stradă, căutam, instinctiv un loc de relaxare și – uite – am găsit.

Ce treabă puteam să am eu în Pipera decât la poliție?

Mda, și politia s-a modernizat – e cu bon de ordine si bonu' de ordine zice că sunt 198 de persoane în fața ta. Ce să faci preț de 198 de persoane?? ni să pleci, ni să stai? Ia hai pe afară să expoatăm timpul!

Afarăăă, ce afară, ce sa faci afară? Doar e Pipera nu Bucegi… blocuri, blocuri, blocuri, satanice jocuri… și trafic, trafic, trafic… și mai ce? Nimic. Traversez și eu și intru pe străduță să scap de trafic. Și scap… Dau de gazon, îngrijit, frumos și de pietre puse în cușcă. Mă mir. Strămoșii noștri au inventat mortarul… Cei de dinainte au inventat piatra topită… - așa spun fluturii… noi am inventat cușca de pus pietre… hm, o modă bizară… Mă plimb ușor și privesc pietrele din cușcă…

Deși ne ajunge un minut pentru ce-avem de făcut acolo o mai lungim cât mai putem pentru că atmosfera e cu adevărat relaxantă și deși mai incolo uruie autoturisme în traffic, aici ajunge doar un zgomot surd și aparența de natură e folositoare la relaxare.

Junior decide să îmi facă surpriză și-mi aduce un Ursus la sticla de 330 ml de 6 lei și mă ajută să mă enervez… Om! Merg la poliție… cu ursu??? Whatever, done is done… ne mai bucurăm…

just 1 minute…