ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.11.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: UM01065
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 35 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 12

TIPĂREȘTE URM de aici

CASCADELE de la IGUAZU

Pe 24 septembrie ne-am luat la revedere de la Buenos Aires si am plecat de pe aeroportul mic al orasului (Aeroparque) catre Puerto Iguazu, oras aflat la granita cu Brazilia si cu Paraguay, in locul denumit generic Las Tres Fronteras. Nu pentru asta este vestit acest mic orasel, ci pentru faptul ca aici se cazeaza turistii care vor sa viziteze celebrele cascade de la Iguazu. Este un orasel mic, care traieste din turism. Hosteluri, hoteluri, restaurante, cafenele, agentii de turism si magazine de suveniruri. Cam asta gasesti pe strazile principale ale orasului.

Traficul auto la frontierele cu Brazilia si cu Paraguay este ridicat. Pe de o parte se merge in Paraguay, in Ciudad del Este pentru cumparaturi, deoarece acest oras este un duty-free imens, iar pe de alta parte se merge in Brazilia, la Foz de Iguacu, pentru a se vizita cascadele si de pe malul brazilian.

Venind din Buenos Aires am ales sa vizitam cascadele intai de pe malul argeninian, sa trecem apoi in Brazilia, sa le vedem si de-acolo si apoi sa ne continuam drumul catre ultima etapa a circuitului nostru, Rio de Janeiro. Stiam de-acasa ca parcul este imens, asa ca am rezervat cazare pentru trei nopti, urmand sa avem doua zile pline pentru a vizita cascadele de pe malul argentinian.

Asa ca in dupa amiaza zilei de 24 septembrie, in jurul orei 15.00, am aterizat pe micutul aeroport din Puerto Iguazu, dupa un zbor de o ora si vreo cincizeci de minute. Din aeroport se poate ajunge in oras cu un taxi sau cu un shuttle bus care lasa fiecare pasager la hotelul la care are rezervare. Am ales microbuzul din motive de diferenta (foarte mare) de pret.

Dupa ce ne-am cazat am luat un prim contact cu Puerto Iguazu, am cumparat ceva sticle cu apa pentru a doua zi, apoi obisnuitul tur al magazinelor de suveniruri … asa de control si restul serii l-am petrecut la piscina hotelului.

Asa cum va spuneam, pe partea argentiniana, parcul este imens, dar este extrem de bine organizat. Sunt patru circuite principale care permit vizitarea cascadelor din diverse perspective: circuitul Garganta del Diablo, circuitul inferior, circuitul superior si Isla San Martin. Cu putin efort, un turist de genul indianul Talpa Iute poate face toate cele patru circuite intr-o singura zi, insa cum noi ne incadram mai degraba in categoria Glezna Bleaga am optat sa facem in prima zi primele doua circuite de mai sus, iar a doua zi pe celelalte doua. E adevarat, cresc costurile, ai nevoie de o zi in plus, dar nici nu-ti dai duhul pe-acolo si cel mai important dupa parerea mea, poti sta in tihna sa admiri maretia naturii, spectacolul fantastic creat acolo de aceste caderi de apa, a caror inaltime atinge si 80 de metri.

Ma gandesc ca v-am introdus deja in atmosfera de-acolo, asa ca sa-i dam drumul la treaba.

La ora 7.55 eram in terminalul de autobuze din Puerto Iguazu. Autobuzele pleaca din 20 in 20 de minute, la fix, la si douazeci si la fara douazeci. Scrie mare pe ele “Cataratas” si pleaca de la peronul 11. Drumul pana la intrarea in parc dureaza vreo patruzeci de minute, opreste in cateva statii din oras pentru a prelua turistii care sunt cazati la hoteluri mai indepartate de centru.

Cumparam bilete si intram in parc. Zona de restaurante, magazine de suveniruri, punct de informare turistica, din loc in loc mici chioscuri cu tineri care impart pliante si harti ale parcului, se vede clar organizarea excelenta. Si se ajunge la prima intersectie a parcului, Aici poti opta pentru “Estacion Central” sau o poti lua pe jos prin parc spre principalul nod al acestuia. Noi am optat pentru statia de tren, tren care merge la cea mai mare cascada a parcului: Garganta del Diablo (Gatlejul Diavolului). Am zis sa mergem la prima ora pentru ca e mai liber. Se merge cu un trenulet electric vreo zece minute pana la alta statie, anume “Cataratas”, se ia alt trenulet si se mai merge inca vreo 15 minute pana la statia finala care poarta numele cascadei.

Urmeaza apoi un traseu de 1,3 kilometri pe niste pasarele suspendate deasupra raului Iguazu, extraordinar de frumos. Am vazut somni imensi in apa, am vazut tucani in copacii aflati din loc in loc, uneori cu tulpinile chiar in apa, am vazut primii opossum care nici macar nu te baga in seama si la un moment dat incepe sa se auda zgomotul facut de caderea de apa. Incepi sa te uiti mai atent si se vede ceata formata de tonele de apa care cad vreo 60 de metri. Iar cand ajungi acolo… ori taci si privesti, ori zbieri ca sa te auzi om cu om. Nu degeaba a fost botezata Garganta del Diablo. Probabil ca asa alunecam si noi, pacatosii, pe “gatlejul” iadului atunci cand mergem la topit smoala :).

Apa are o viteza si o forta extraordinara. Nu se vede partea de jos a raului. Ceata formata de caderea apei sporeste misterul de la partea de jos a cascadei. In doua minute eram fleasca si nici macar nu mi-am dat seama. Nimeni nu vorbeste, toata lumea face fotografii sau filmeaza cu o incrancenare de zici ca acusi, acusi inchide cineva robinetul si se opreste apa. Frumustea locului este sporita de faptul ca toata aceasta privesliste o vezi de pe o platforma care este construita cumva in consola, deasupra caderii de apa si ai senzatia aceea de 3D, parca esti in mijlocul cascadei. Se sta evident la rand pentru a face cea mai interesanta fotografie, tu singur, sau cu cei dragi, iar in spatele tau Gatlejul Diavolului. Am inteles acum de ce aveau fetele luminate si senine cei care se intorceau de-acolo in timp ce noi ne duceam.

Nu stiu cat am stat acolo, 30 de minute, 40 de minute… habar n-am, insa ce stiu este ca timpul trece foarte repede. Ne-am intors la statia de tren “Garganta del Diablo”, am asteptat trenuletul eco si am mers doar pana la prima statie cu el. Aici la “Cataratas” este de fapt principalul nod al parcului. De-aici incep si aici se termina toate cele patru circuite din parc. Aici sunt restaurante unde poti comanda ceva de mancare sau poti sta la o masa si sa mananci un sandvis facut de-acasa. Sunt locuri de fumat, sunt magazine de suveniruri. Si… sunt muuuulti opossum, familii intregi care se invart printre mese asteptand sa le dai ceva de mancare sau, daca nu esti atent, se servesc singuri. Se urca pe mese si fura in mare viteza tot ce gasesc. Inclusiv cutii cu suc :). Sunt simpatici dar sunt si periculosi. Peste tot exista panouri care te avertizeza ca zgarietura lor poate fi chiar mortala!! .

Am stat aici pret de-o cafea si cateva tigari si am pornit pe circuitul inferior. Are in jur de 1,800 de metri si asa cum ii spune numele permite vizitarea cascadelor in partea de jos a acestora. Accesul se face pe platforme metalice, solid construite si care permit si accesul personelor cu dizabilitati.

Apropos de asta, la intrea in parc, persoanele cu handicap locomotor primesc scaune speciale, cu roti mai mari, de cauciuc, pentru a putea rula mai bine pe aceste platforme construite in tot parcul. Au acces in absolut toate locurile, mai putin Isla San Martin, unde trebuie urcate 183 de trepte (numarate de mine :)).

Revenind la circuitul inferior, practic urmaresti cascada dupa cascada la partea inferioara, aproape de sfarsitul caderii de apa. Datorita faptului ca debitul de apa este destul de mare la fiecare cascada si pentru ca forta apei este imensa se formeaza o ceata fina din particule de apa, iar la orele pranzului, in zilele cu soare aproape la fiecare cascada se formeaza curcubee spectaculoase. Am avut parte doar de zile cu soare aici, asa ca am vazut in cele trei zile (incluzand-o si pe cea din Brazilia) mai multe curcubee decat in toata viata mea de pana acum. Am avut sansa ca la una din cascade sa prindem doua curcubee suprapuse. Normal 1,800 de metri se parcurg la pas de plimbare in maximum 30 de minute. Noua ne-a luat aproape trei ore sa strabatem aceasta distanta si cred ca e lesne de inteles de ce.

Asta a fost prima zi de vizita la Iguazu Falls. La iesire am stampilat biletele pentru ca a doua zi sa putem achizitiona altele la jumatate de pret si ne-am intors in oras. Seara ne-am petrecut-o prin oras, insa posibilitatile de petrecere a timpului sunt destul de limitate. Un restaurant pentru cina (evident carne de vita), ceva magazine pentru suveniruri si restul serii la piscina, dupa o zi calda si cu multa umiditate.

A doua zi am inceput vizita in forta cu Isla San Martin pentru ca stiam ca sunt multe trepte de urcat si am zis ca e mai bine sa le urcam cand suntem mai odihniti. La insula se ajunge mergand tot pe circuitul inferior o bucata, urmand apoi traversarea raului Iguazu cu o barca.

Insula iti ofera o panorama completa a cascadelor, panorama pe care n-o ai din parc tocmai pentru faptul ca in orice parte ai fi, Isla San Martin obtureaza o parte din cascade. Practic insula este cumva in mijlocul literei “U” pe care o formeaza restul cascadelor. Nu e prea usor sa urci cele 183 de trepte atipice, unele cu inaltime chiar de 40-50 de centimetri, insa efortul depus este rasplatit cu o panorama de 180 de grade asupra caderilor de apa. De-aici vezi aproape toate cascadele mari din parc: Doua Surori, Bossetti, Mbigua, Eva, Adan (e cu n nu cu m :)), culminand cu cascada San Martin, a doua ca marime dupa Garganta del Diablo.

Singurele cascade importante care nu se vad de-aici, ca de altfel de pe toata partea argentiniana sunt Cei Trei Muschetari, aceste trei cascade vazandu-se doar de pe partea braziliana. Vazut, placut la nebunie, fotografiat, filmat, inspirat cu nesat “ceata” de apa… ce ramasese de facut? Inapoi pentru a vedea si ultimul circuit ramas, anume circuitul superior. Ah, uitasem, circuitul Isla San Martin are 3,900 de metri lungime.

Circuitul superior este cel mai scurt, are 1,700 de metri si permite vizionarea cascadelor la partea lor superioara. De-aici ai ocazia sa vezi raul Iguazu calm, inainte sa intre in zona de cascade, apoi cascadele si tot de-aici de sus vezi cum se calmeaza apele involburate si se reunesc apoi in avalul raului Iguazu. Pasarelele metalice sunt construite in totalitate peste apa, iar din loc in loc sunt latite mult, formandu-se locuri minunate de panorama. De-aici de sus, curcubeele se vad mai ample, formeaza arce de 180 de grade si de aceea aparatele de fotografiat si camerele de filmat nu prea au ragaz sa stea degeaba la gat.

Ce-ar mai fi de spus? Sa ordonez circuitele? Care mi-a placut mai mult? N-ai cum. Fiecare iti ofera o alta perspectiva asupra acestor minunatii de cascade. Incepusem sa ne gandim ca trebuia sa incepem cu partea braziliana a cascadelor. De-acolo nu iei contact asa aproape cu cascadele, ai o privire de ansamblu asupra intregii zone.

Ne era teama c-o sa fim dezamagiti de ultima zi de vizita. Oare sa fie asa? Ia sa vedem ce s-a intamplat acolo. Pana la a treia zi de cascade ne mai ramasese o seara in Puerto Iguazu si am profitat pentru a face o mica incursiune pana la locul numit Las Tres Fronteras, locul unde raul Iguazu se varsa in fluviul Parana, locul de unde vezi malul brazilian al raului Iguazu si malul paraguayan al raului Parana. Fiecare dintre cele trei tari a construit aici cate un monument in varful caruia flutura cate un drapel imens al tarii respective. Interesant loc, merita o vizita daca ajungeti in zona.

Plecand de la Puerto Iguazu din Argentina, catre Foz de Iguacu in Brazilia ai doua posibilitati sa treci granita. Cu autobuzul sau cu un taxi. Avantaje si dezavantaje in cazul ambelor variante. Cu autobuzul e ieftin, intr-adevar, dar… nici nu te sui bine la terminalul de autobuze in Puerto Iguazu ca trebuie sa te dai jos in granita ca sa faci formalitatile de iesire din Argentina. Apoi treci pe jos un pod de vreo 5-600 de metri, intri in vama braziliana, faci formalitatile de intrare in Brazilia si iei din nou urmatorul autobuz cu care mergi in Foz de Iguacu sau te opresti dupa un kilometru si iei alt autobuz care merge direct la cascade. Toate astea cu bagaje dupa tine, pe o caldura de vreo 30 de grade si umiditate cat casa. Sau… iei taxiul (de vreo zece ori mai scump), te opresti la vama argentiniana, dai pasapoartele pe geam, le stampileaza nenea de-acolo, intri in vama braziliana, te-asteapta soferul pana faci formalitatile de intrare si apoi in 20 de minute esti in Foz de Iguacu sau la cascade, dupa cum ti-e voia.

De la 3 dolari la 30 de dolari e o diferenta, insa am ales taxiul fara sa ezit macar o secunda. N-am vrut cu bagajele dupa mine la cascade, asa ca am fost intai la hotel, am lasat bagajele acolo pentru ca era prea devreme pentru check-in si am luat autobuzul 120 de la terminalul de autobuze pana la intrarea in parc. Aici e alt sistem decat in Argenina. Dupa intrare te preia un autobuz de-asta cu doua punti deschise si te duce in parc. Sunt cinci statii pe parcurs, cobori unde vrei, vizitezi, te sui iar si tot asa, un fel de hop-on-hop bus. Primele trei statii sunt folosite de cei care doresc plimbari prin jungla cu ATV-uri, biciclete sau chiar pe jos, la alta statie parca era un centru unde se puteau vedea toate vietatile care traiesc in parc, un fel de gradina zoologica in miniatura si la una din statii coboara cei care au cazare la hotelul de cinci stele din parc.

Noi am ales sa coboram la a patra statie, adica acolo unde incep cascadele. Se coboara putin, apoi se merge pe o poteca paralela cu drumul asfaltat. Si se vad cascadele in ansamblu. Neah, n-am fost dezamagiti deloc. Privelistea e spectaculoasa. Se vad toate cascadele, se vad oamenii pe circuitul inferior si pe cel superior, realizezi ca nici n-au trecut 24 de ore de cand ai fost acolo. Apoi ai ocazia sa vezi si Cei Trei Muschetari, un ansamblu de trei cascade aproape gemene (sau tripleti, cum o fi corect? :)). Si dupa un kilometru… spectacol total.

Garganta del Diablo vazuta de jos in sus, e adevarat, de la vreo 4-500 de metri departare de ea, insa e grandios. Stropii de apa ajungeau pana acolo. Puntea metalica ajunge cumva pana la mijlocul raului, asa ca se creeaza din nou acea senzatie de 3D, de parca ai fi in mijlocul cascadei nu la aproape jumatate de kilometru de ea. Nu te mai saturi sa faci fotografii. Realizezi cat de marunt esti in fata naturii si cat de efemera este viata omului pe langa creatiile acesteia.

Ma mir ca nu m-am intins pe jos cand am plecat de-aolo. Picioarele ma duceau intr-o directie, insa gatul mi se strambase, uitandu-ma in directia opusa. Nici nu vedeam pe unde merg. Ca sa ajungem din nou la nivelul drumului asfaltat trebuiau urcate o galagie de trepte, asa ca am optat pentru liftul pe care brazilienii l-au construit acolo, pe peretele unui munte, pentru confortul turistilor. Sus am avut ocazia sa constat ca mergand paralel cu drumul ajunsesem de fapt la ultima statie a autobuzului care te plimba prin parc. Zona cu restaurante, cu o terasa de unde puteai admira Garganta del Diablo in timp ce savurai o cafea sau un suc, magazine de suveniruri, zone de odihna, toalete si in general tot ce trebuie pentru a putea spune ca se face turism civilizat.

Cam asta a fost ultima zi la Iguazu Falls. Ne-au mai ramas cateva ore seara sa ne plimbam prin Foz de Iguacu, un oras mult mai mare decat Puerto Iguazu. Ne doream pentru a doua zi, inainte de zborul catre Rio si o vizita la Itaipu Dam, cea mai mare hidrocentrala din lume ca putere instalata, o “co-productie” braziliano-paraguayana pe fluviul Parana, insa n-am mai gasit locuri pentru prima vizita de la ora 8 dimineata. Erau locuri libere doar de la 11, insa era prea tarziu, riscam sa pierdem avionul pentru Rio de Janeiro. N-a fost sa fie, dar nu-i mare suparare.

Una peste alta au fost trei zile frumoase. Am dat kilometrajul peste cap insa a meritat cu prisosinta. Desi, teoretic eram in concediu de odihna, oboseala era mai mare decat inainte de plecare. Dar era o oboseala placuta, oboseala fizica, de asteptat pentru doi soareci de birou ca noi. Insa psihic, cred c-am intinerit cativa ani :).

Spre Rio de Janeiro, ultima etapa din circuitul nostru sudamerican.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Pușcașu Marin in 29.11.17 19:19:29
Validat / Publicat: 29.11.17 22:52:35
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA de SUD.

VIZUALIZĂRI: 2933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

37 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P10 In aval de Garganta del Diablo. Ceata de apa se duce departe
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

37 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 37
webmasterX [29.11.17 22:52:18] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Las Cataractas de Iguazu / Iguacu, #CĂLĂTORII PRIN BRAZILIA" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: Circuit Peru-Argentina-Brazilia]

Pușcașu Marin [29.11.17 23:05:14] »

@webmasterX: Fara absolut nici o urma de ironie, pe cuvant de pionier... c-ai mutat tot articolul in Brazilia... pe mine nu prea ma afecteaza, dar induci in eroare celelalte persoane.

Da' ma zgarie pe timpan treaba cu "CataraCtas". E Cataratas, fara c-ul ala de la mijloc. Rogu-te, daca nu ti-e cu suparare sa faci modificarea de rigoare.

Multumesc.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster [29.11.17 23:20:31] »

@ghisor: Numele rubricii a fost corectat cf sesizării (rubrica a fost creată în 2009, de un user; pe vremea aceea, utilizatorii puteau crea singuri rubricile)

-

Cât despre ”mutarea în Brazilia”: acest același obiectiv, știi prea bine, poate fi vizitat din multiple direcții. În 2009, primul user care a scris despre cataracte a ajuns acolo în partea braziliană...

Nu am reușit până acum să găsim o soluție adecvată pentru acest tip de obiective - după cum probabil știi, nu e singurul în această situație! (Nu sunt DELOC convins că merită create 2 rubrici distincte despre *aceeași* cascadă, în 2 țări diferite). Poate în viitor.

webmaster [30.11.17 06:04:55] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

-

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Dana2008 [30.11.17 08:57:05] »

"Are rost să mai comentez? " Ti-am preluat ideea pentru că la fel simt și eu când privesc minunățiile din fotografii. Parcă ești într-un parc acvatic minuțios pus la punct, dar natura face mult mai mult decât poate omul, orneaza cascadele cu curcubee... nu unul ci cu două în multe cazuri! Extra- curcubeu!!!

O experiență interesantă este să fi atât de aproape încât să admiri concomitent trei țări.

Vacanța ta a fost de vis! Mulțumesc că ne plimbi și pe noi virtual în locuri în care vrem dar nu cred că vom ajunge vreodată.

Felicitări pentru articol și fotografii!

Mi-am început ziua frumos, printre cascade și curcubee... feeric!

Dan&Ema [30.11.17 09:23:39] »

@ghisor:

Senzationala Garganta del Diablo. Toate cascadele! Ce perdele de apa! Coplesitor! Ai ajuns in locuri cu adevarat speciale si multumim ca ne impartasesti aceste bucurii supreme. Fain si pasaroiul si... tot! Si fara comentarii despre pozele... fara comentarii...

Bravo! excelent! mirific!

Multumim!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adrianaglogo [30.11.17 09:41:43] »

@ghisor: Doamne, ce frumos! Ce minunatii ai vazut!

Am o curizitate: cat timp ti-a luat sa planifici toata aceasta aventura? Cred ca mai intai ai consumat enorm de mult timp pt a citi despre zonele respective, apoi sa alegi ce iti doresti sa vezi. Apoi... nici nu imi imaginez cate nopti ai stat sa cauti zboruri, autobuze, hoteluri...

poate la finalul serialului faci un articol despre organizare.

Eu una nu am citit pe AFA despre o calatorie de asa anvergura. Nu zic ca nu or fi articole, dar nu au picat sub ochii mei.

Presimt ca serialul se apropie de sfarsit si imi pare tare rau...

Pușcașu Marin [30.11.17 10:01:27] »

@Dana2008: Multumesc frumos.

Este a n-a oara cand ma conving ca natura e cel mai tare arhitect din lume. E adevarat ca nici cu omul nu mi-e rusine. Cand vrea el... face minuni.

Aici am avut ocazia sa ma conving ce poate face o diferenta de nivel de 70-80 de metri mai ales daca trece si un curs de apa pe-acolo.

Ma bucur daca am reusit sa-ti creez o dimineata frumoasa. Mi s-a intmplat si mie de multe ori sa-mi beau cafeaua la prima ora citind articole minunate scrise de voi si stiu cum e.

Pușcașu Marin [30.11.17 10:04:29] »

@Dan&Ema: Multumesc, multumesc, multumesc

Singurul meu regret e ca pozele n-au si sonor. Iar ce-am filmat pe-acolo nu poate fi incarcat aici din cauza dimensiunilor fisierelor.

Pușcașu Marin [30.11.17 10:12:25] »

@adrianaglogo: Multumesc.

Initial trebuia sa mergem in 2016, asa ca m-am apucat de documentare in 2015. Daca a fost sa fie in 2017 am avut practic doi ani la dispozitie sa tot caut, sa modific si sa schimb. In ianuarie anul acesta l-am batut in cuie, m-am jurat sa nu mai modific nimic si am inceput sa fac rezervari.

Acum, dupa ce m-am intors pot sa spun ca oricat de bine te documentezi si oricat de mult te organizezi, la un circuit de aceasta durata ai nevoie si de muuuult noroc. Un zbor daca se anuleaza iti poate da peste cap tot programul.

Insa am fost norocosi. Totul a decurs perfect.

webmasterX [30.11.17 10:21:24] »

@ghisor:

Iar ce-am filmat pe-acolo nu poate fi incarcat aici din cauza dimensiunilor fisierelor.

Se pot ataşa videoclipuri / filmări din sejur, în două variante:

  • 1 - dacă ai un cont personal de youtube: încarcă videoclipul acolo (setează-l să fie disponibil public) și ne scrii apoi link-ul aici
  • 2 - dacă nu ai un cont personal youtube: ne poți trimite fişierul (prin intermediul unui site de transfer); mai departe ne ocupăm noi = îl vom încărca pe canalul oficial AFA-Youtube, apoi îl vom atașa aici.
  • Dacă alegi varianta 2, vei primi indicații prin PM.
    (anunţă-ne că ai vrea să ataşezi un videoclip prin varianta 2: PM to web26)

    Pușcașu Marin [30.11.17 10:32:06] »

    @webmasterX: Multumesc pentru info.

    A mai fost vorba odata despre asta, iar colegul web26 mi-a dat amanuntele necesare. Insa am inteles ca fisierele trebuie sa fie mai mici de 2GB si nu ma incadrez, din pacate.

    webmaster26 [30.11.17 11:52:56] »

    @ghisor: acum depinde cât de mari sunt.

    poți folosi și alt site de transfer, de exemplu filedropper.com aici poți trimite până la 5GB. Pesemne mai sunt și altele dar peste limita de 5GB nu cred că se mai poate gratuit.

    O altă variantă ar fi (dacă te descurci) șă te folosești de un program de arhivare, gen RAR.

    Chiar dacă nu se obține o comprimare efectivă a fișierului, ai avantajul să-l splituiești în mai multe arhive de dimensiune stabilită de tine.

    Adica un fișier de 8 GB se poate arhiva și splitui în 4 arhive de 2 GB.

    maryka [30.11.17 12:49:31] »

    Superb! Preiau ideea... ”mai are rost să comentez? ”

    crismis [30.11.17 15:39:17] »

    @ghisor: Ce-mi făcuși, măi nene?! Vrei să zică lumea că-s cu capu'?! Sunt în tren și mă hlizesc în barbă... Citii ultimile 3 articole ale lu' matale, că așa fac io trebile, în salturi. Și-am răbdat la primul, hai și la al doilea, da'... "Gleznă bleagă"?! Pân'-aci!

    Acum fără glumă: exceptional! Pozele sunt geniale! Brava pt tot!!!

    mprofeanu [30.11.17 19:28:35] »

    @ghisor: Am citit și acest review al tău cu mare plăcere și mare interes. Prin ce ai scris și prin minunatele poze cred că ai văzut ceva extraordinar și ai rămas cu niște amintiri de vis!... Te poți întreba așa: oare am fost acolo?!

    Când merg în locuri care mi-au plăcut foarte mult eu chiar mă întreb singură astfel...

    Felicitări pentru minunatul vostru sejur!

    Pușcașu Marin [30.11.17 19:42:32] »

    @maryka:

    Multumesc.

    Pușcașu Marin [30.11.17 19:45:43] »

    @crismis: La cat mai tin io minte de la anatomie, dupa tibie mai ramane din picior glezna, laba piciorului si talpa .

    Cum indianul era deja Talpa Iute, mi-au mai ramas doua. Am preferat glezna ca cine stie ce naiba iesea cu partea cealalta

    Multumesc pentru aprecieri.

    Pușcașu Marin [30.11.17 19:56:56] »

    @mprofeanu: Apropos de amintirile cu care ramai dupa o vacanta, se spune ca una dintre cele mai proaste investitii este "investitia in memorie". Poate ca asta e unul dintre motivele pentru care asternem in scris locurile vizitate? Pentru ca peste ceva ani, atunci cand il bagi la intretinere si pe neamtul ala care incepe sa stea cu tine-n casa... Alzheimer parca-l cheama sa ai posibilitatea sa revezi locurile prin care ai fost? Nu stiu, viitorul imi va arata daca e asa sau nu. Eu m-am (re) hotarat sa scriu aici din alte motive, dar asta e alta poveste.

    Si noi avem momente in vacante cand ne uitam unul la altul si ne intrebam... oare chiar suntem aici?

    Sa stii ca mi-am insusit "critica"de la episodul anterior si am incercat sa incarc mai multe poze . L-am stresat pe saracul web sa-mi dea spatiu suplimentar si a fost foarte amabil.

    Multumesc frumos pentru ecou si pentru aprecieri.

    danaeldreny* [30.11.17 21:25:37] »

    @crismis: Ce-are dacă râzi? E hlizeam la poștă-n față la funcționară, incontrolabil, credea femeia că mi-a dat prea mulți bani că de hlizit în metrou nici nu mai țin cont, a devenit deja banal...

    Râsu' nu stică!

    crismis [30.11.17 21:38:19] »

    @danaeldreny:

    krisstinna [01.12.17 07:35:54] »

    @ghisor: Excelent! Ador cascadele, iar astea prezentate de tine sunt superbe!

    La fel sunt și pozele

    Aurici [03.12.17 14:51:19] »

    @ghisor: Pai ce naiba sa mai comentezi? Scuza-ma pentru naiba...

    I-am aratat sotului pozele si i-am spus despre recomandarile tale in ceea ce priveste cererea in casatorie Am facut nunta de argint, dar o mai am p-aia de aur. Si la 25 de ani m-a cerut din nou. Poate am noroc si ma cere si la 50 la oricare din cascadele despre care ne-ai vorbit. Nu sunt pretentioasa. I-as propune o logodna inainte de nunta de aur ca nu mai am rabdare...

    Am zis ca nu mai intervin... dar ce sa fac cu pozele astea...

    RoxanaGRS [04.12.17 09:16:03] »

    Totul la superlativ. Vorba ta și a colegilor: ce să mai comentezi? Mulțumim că ai împărțit cu noi această experiență extraordinară.

    mishu [07.12.17 19:39:23] »

    @ghisor: Eu pot sa ma hlizesc oricum, sunt in camera mea de hotel, televizorul merge ca televizorul incercand sa-mi strecoare in ureche cuvinte in limba germana, iar eu ii dai inainte cu articolele.

    Pe vremea lui Ceao exista o carte care se numea "Superlative geografice" era extradordinara pentru ca era singurul mod prin care puteam afla ce minunatii sunt in lume si asa calatoream.

    Acum am calatorit cu ajutorul tau si ma bucur.

    Felicitari, votat cu mare drag.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    adri-nico [14.12.17 08:26:15] »

    eu nu m-a hilizit! am ramas cu gura cascata si ochii beliti (a se citi mariti de uimire dupa vizionatul pozelor!)

    genul asa de excursie activa este preferatul meu si parca am fost si eu in spatele lu 'mneatale...

    mi-a fost frica sa deschid laptopul ca sa nu aflu ca una dintre colegele noastre se va duce sa "atinga curcubeele " si nu se va mai intoarce niciodata sa ne spuna si noua cum a fost.

    dupa acest articol ma simt un pic mai senina si pot infrunta viata!

    Sarumina pentru ziua pe care mi-ai pornit-o!

    adrianaglogo [09.01.18 23:13:39] »

    @ghisor: Salutare! Ai disparut, te asteptam cu Rio!

    Sper ca doar lipsa timpului a facut sa nu ne bucuri cu episodul 13.

    Pușcașu Marin [01.02.18 21:35:32] »

    @krisstinna: Scuze pentru absenta mai lunga... motive obiective.

    Multumesc frumos pentru ecou.

    Pușcașu Marin [01.02.18 21:37:36] »

    @Aurici: , frumos.

    Eu iti doresc ca macar pe-aia de platina s-o faci acolo, daca n-o fi sa fie cea de aur.

    Pușcașu Marin [01.02.18 21:39:37] »

    @RoxanaGRS: Multumesc frumos.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    adri-nico, adrianaglogo, Aurici, crismis, Dan&Ema, danaeldreny*, elviramvio, maryka, mishu, mprofeanu, Pușcașu Marin
    Alte impresii din această RUBRICĂLas Cataratas de Iguazu / Iguacu:

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.084858179092407 sec
    ecranul dvs: 1 x 1