16-11-17, Miniîntâlnire la Berăria H, O MARE BUCURIE

TIPĂREȘTE

N-am fost niciodată la Berăria H.

Anul trecut în februarie când Afaişti din Bucureşti s-au întâlnit acolo, m-am gândit că ce vom face la întoarcere la oră târzie în plină iarnă?

Anul ăsta timpul fiind încă acceptabil ne-am hotărât să mergem. Am mizat că la întoarcere vom găsi vreun taxi sau samaritean să ne ducă acasă.

Am intrat în berărie, o hală imensă cu zeci de mese în linie dreaptă şi am coborât o scară cu multe trepte. Era multă lume deşi în această seară nu era niciun concert. Ştiam că masa fusese reţinută pe numele lui Roth aşa că n-aveam decât să întrebăm. N-a fost nevoie pentru că fetele ne-au văzut. Şi noi pe ele.

În timpul pupăturilor m-a cuprins o mare bucurie că am reuşit să ne vedem, mai ales că la ultimele două întâlniri nu am participat. De unde vine această bucurie? Din anii de zile în care citindu-ne am ajuns să ne cunoaştem, să ne împrietenim, să ne împărtaşim din pasiunea pe care o avem pentru călătorii. Când cineva lipseşte mai mult timp de pe sait ne întrebăm de ce, dacă aflăm că e bolnav îndreptăm spre el toate energiile noastre pozitive. Am devenit o familie.

Să ştiţi că deşi nu am întârziat prea mult ajungând pe la şapte şi zece cu un taxi careîn aglomeraţia de seară a făcut o oră din Floreasca până la Berărie, masa era aproape completă. Nu am să-i enumăr pe toţi 26-28 de frică să nu omit pe cineva.

În sectorul nostru am stat vis-à-vis de Dragoş şi Iubi şi alături pentru un timp de Dan şi Ema, de Iulian şi Nina, apoi de fetiţa (adică domnişoara lui Adrian Bogdan Ea şi EL), Pepsi, Kristinna. Saleurile s-au mâncat cu toate. Le-am adus în două cutii pe care le-am recuperat c-oi mai face şi la altă întâlnire, că déjà m-am personalizat.

Am fotografiat foarte puţin pentru că mi-am dat seama ce profesionişti erau la masă. Cel puţin Ovidiu când a început să scoată din geantă aparatura foto, parcă era la concursul foto National Geographic sau la un film cu James Bond.

În capătul celălalt al mesei erau Mishu, Carmen pe care le-am rugat să le transmită mamelor lor toate urările mele de bine.

Ce s-a mâncat? Porţii enorme, preţuri pe măsură, fiecare a ales ce a dorit. Soţul a cerut o salată grecească. Era atât de mare încât se putea hrăni o familie. Mie mi-a adus trei cârnaţi româneşti cu care nu am mers la risc.

Serviciul a fost foarte bun în sensul că chelnerul a servit foarte prompt.

Pe la 9.30 am plecat. Samariteanul era în persoana lui Dragoş care s-a oferit să ne aducă acasă. Iubi se grăbea că avea acasă doi căţei care nu mai aveau răbdare.

De ce v-am scris? De ce m-am găbit să vă comunic nişte platitudini? Pentru că o bucurie mare se cere spusă.

Pentru noi miniîntâlnirea asta a fost o mare bucurie. Să ne ajute Dzeu să fim sănătoşi şi să ne mai vedem cu toţii de multe ori în viitor! _

---

VIZUALIZĂRI: 820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI