ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.10.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
OCT-2017
DURATA: 1 zile
prieteni
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Vestigiile rupestre din Munții Buzăului

TIPĂREȘTE

Un tărâm învăluit în legendă, cuprins de culorile toamnei s-a dezvăluit în fața noastră în acest weekend. De ani de zile am privit fotografiile de pe Internet cu așezările rupestre din Munții Buzăului, cuprinse în arealul Bozioru-Nucu-Aluniș-Colți, dorind să explorez cândva aceste locuri. Întrucât informațiile privind traseele erau lapidare, nesigure, marcajele aproape inexistente, am tot așteptat. Diverse agenții de turism și asociații organizează periodic excursii în zonă dar nu am putut onora nici o astfel de escapadă.

La început de octombrie apare pe AmFostAcolo propunerea colegului Dan privind organizarea unei excursii la așezările rupestre de lângă Aluniș (vezi impresii). E un prilej perfect de a privi pe viu ceva despre care doar am citit, dar așteptăm prognoza vremii. Aceasta se dovedește capricioasă, rece și ploioasă, și astfel primul termen se decalează cu două săptămâni. Cu atât mai bine, culorile toamnei prind mai bine contur.

Iată cum descrie Marele Dicționar Geografic al României, vol. I, din 1898 locurile unde vom ajunge: Aspectul comunei este foarte muntos, iar munții, dacă nu se disting prin mărime, au în schimb aci sălbăticie înfiorătoare, aci frumuseți romantice. Cea mai mare parte sunt stâncoși, iar stâncile mai toate transformate în peșteri, din care unele au servit ca biserici, iar altele ca ascunzători. Văile și izvoarele, ce străbat acest teritoriu, sunt nenumărate. Terenul e impropriu agriculturei, dar e avut în substanțe minerale, mai cu seamă în fier, sare și o mulțime de izvoare minerale, în care predomină sulful. Mulțimea pădurilor a dat naștere unei mici industrii de lemnărie; mai cu seamă se lucrează bine butoiașe cu doage de nuele pentru țuică. Apropo de țuică, lângă biserica Aluniș am fost întrebați de un bătrân dacă nu dorim o țuică de prune bună.

Acces în zonă

Locul de întâlnire stabilit a fost Muzeul Chihlimbarului din Colți. Pentru a ajunge acolo am urmat DN 1 până la Ploiești, centura Ploieștiului, apoi DN 1A Blejoi-Vălenii de Munte. La ieșirea din orășelul lui Nicolae Iorga am urmat breteaua spre dreapta, DJ 102B Drajna de Jos-Nucșoara-Poseștii Pământeni-Zeletin-Slobozia-Calvini cu ieșire în DN 10 la Poienile. La doar 8 km distanță, în orașul Pătârlagele, vis-a-vis de Liceul Teoretic Radu Vlădescu, virăm dreapta (avem indicator către Colți), traversăm râul Buzău și parcurgem DC 69 până în fața muzeului. Drumul a fost reabilitat de curând și se prezintă în stare foarte bună până la Colți. Am plecat din București la ora 06.30 și am ajuns la Colți la ora 09.15, pe drum fiind ajunși și de Dan. Aici ne-am întâlnit cu Zlatna și alte câteva persoane.

În fața Muzeului am așteptat circa 40 minute sosirea unor microbuze cu grupuri organizate și alte autoturisme din diverse puncte ale țării. Din acest motiv s-a întârziat foarte mult, abia spre ora 10.00 s-a plecat cu autoturismele către biserica din Aluniș, punct de plecare în traseu. Ultimii 100-150 m până în fața Pensiunii Nicoară drumul e foarte prost.

Traseul excursiei

Același Mare Dicționar Geografic al României, tipărit la sfârșitul secolului al XIX-lea, ne informează că vestigiile rupestre erau căutate de călători încă din acele vremuri: Cele 7 biserici sunt în: Boziorul, Posobești, Scăeni, Văvălugi, Râul, Vornici și Schitul Găvanele, afară de cele părăsite sau în ruine, din care mai însemnate sunt: Fundăturile, Sf. Gheorghe, Agatonul, cari înca mai atrag pe călătorii curioși de a vedea și admira frumusețea pozițiunilor, în care au fost zidite. Nu mai puțin demne de văzut sunt peșterile: Iosif, Dionisie-Torcătorul, Piatra-Găurită, Crucea-Spătarului, etc. Munții acestei comune, fiind în mare parte formați din stânci calcaroase, au permis cu înlesnire a săpa într-înșii o mulțime de grote. Aceste peșteri au servit mult mai târziu loc de azil Românilor, cari în timp de invazii își găseau scăparea într-însele și cari, drept recunoștință, în pietatea lor, le transformau în bisericuțe.

Circuitul urmat de subsemnatul și cei trei prieteni care m-au însoțit a fost următorul: Aluniș – Poiana Cozanei – Chilia lui Dionisie – Fundul Peșterii – Bisericuța lui Iosif – Poiana Cozanei – Aluniș. Timpul efectiv a fost de circa 6 ore, incluzând aici toate popasurile pentru odihnă, grupările pentru explicațiile ghidei și staționarea la obiectivele de pe traseu. Diana-Liana G. este ghidul care ne-a însoțit și ne-a oferit toate informațiile necesare la obiective, atât chestiunile certe atestate documentar și arheologic, cât și elementele mistice și legendele care circulă în jurul acestor vestigii.

Ansamblul rupestru din Aluniș este cel mai accesibil complex din cadrul acestei zone, biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” fiind azi biserică parohială (două bătrâne îl așteptau pe preotul care slujește în mai multe sate la ora 11, urma oficierea unei cununii religioase, pe drum întâlnindu-ne cu plugul și bradul împodobit). În curtea bisericii ne-a adunat Diana și ne-a oferit primele detalii despre așezămintele religioase din acest areal geografic. Am admirat clopotnița rustică de lemn, pridvorul de lemn, vopsit albastru, atașat bisericii săpate în stâncă, interiorul sobru afectat de incendiul din iarna trecută. Și în acest loc întâlnim legenda celor doi ciobani care au o viziune și construiesc biserica.

Grupul se organizează, ne adunăm în final circa 50-60 persoane de toate vârstele. Pornim la drum la ora 10.45, târziu după mine. Traversăm zona rurală a satului Aluniș și mergem pe un drum desfundat de pământ pe o costișă, oamenii sunt veseli, fac primele fotografii, ne bucurăm de primele peisaje de toamnă. Urmează o livadă, o poiană mică după care începem urcușul, mai întâi ușurel, apoi din ce în ce mai accentuat. Intrăm în pădure și începe greul, după părerea mea nu e un „traseu ușor” așa cum îl prezintă toate site-urile și asociațiile care organizează excursii acolo. Nu e ușor pentru cei neantrenați, orășeni ca mine și mulți alții; există vreo câteva urcușuri cel puțin de grad moderat. Covorul foșnitor de frunze arămii, superb de altfel, îngreunează ascensiunea deoarece ascund rădăcinile și pietrele. Primul urcuș susținut ne aduce la o altitudine de peste 800 m – a durat o oră de la plecare până am ajuns pe culme; urmează coborârea de care ne bucurăm, cu atenționarea că la întoarcere vom urma traseul în sens invers… ha, ha, ha. Este o zi caldă de toamnă, rezervele de apă încep deja să scadă rapid.

Ajungem în Poiana Cozanei, punctul de unde pornesc multe din traseele turistice din zonă. Un spațiu larg, mărginit de copaci arămii și stânci. Până aici se ajunge și cu mașina de teren, pe drumuri forestiere. O troiță de lemn adăpostește un izvor cu apă ușor sulfuroasă, potabilă, rece, la care s-au bulucit mulți participanți la excursie. Peisajele înconjurătoare îi fac pe mulți să se minuneze cu voce tare; cromatica frunzelor trece de la culori roșiatice, până la nuanțe de galben și portocaliu. Cerul e de un albastru ireal, fără urmă de nori. Urmează un popas de aproape 30 minute, prilej de a lua o gustare și a mânca un baton de ciocolată energizant. Ne adună m din nou în jurul ghidei pentru a ne spune mai multe despre obiectivele rupestre grupate în jurul Poienei Cozana. Scaunele lui Negru Vodă, o creastă de forma unui zigurat, în vârf tronând „jilțul domnesc”, ne veghează dintr-o latură a poienii

Pe la ora 12.45 ne deplasăm spre stâncile din apropiere și privim către un soi de portal de piatră (diaclază a calcarului), pe care imaginația îl poate modela drept o trecere spre altă dimensiune. Începem un alt urcuș spre Peștera (Chilia) lui Dionisie Torcătorul. Un masiv stâncos se avântă spre cer, iar noi ne ridicăm privirile tot într-acolo: un contur negru sparge peretele la înălțime, o scară de lemn te îndeamnă să urci spre locul de nevoință al sihastrului Dionisie din secolul al XIV-lea. Ocupația sa, aceea de a toarce lâna adusă de ucenici din sat, i-a adus numele de Dionisie Torcătorul. La circa 4 m înălțime se află încăperea neregulată dăltuită în piatră, luminată de două goluri de fereastră care străpung peretele de stâncă. Poteca e îngustă, zecile de persoane stau cuminți la rând. Câte 5-6 persoane urcă pe scările de lemn, se strecoară prin golul îngust de piatră, ușa de altădată. În interior observăm o nișă pe peretele din stânga (loc al altarului soarelui, dacă împingem existența încăperii în vremuri ancestrale). În epoca medievală târzie pereții au fost acoperiți cu o tencuială cu tentă roșiatică și apar mai multe inscripții în chirilică, greu vizibile azi. Nu toată lumea are curaj să se cațere la înălțimea locuinței monahale, loc perfect de observație asupra împrejurimilor. Se pierde mult timp la Chilia lui Dionisie; după 45 de minute pornim pe o cărare de coastă și coborâm în poiană pe latura cealaltă a versantului.

Mergem la Peșteră sau Fundul Peșterii, poate cel mai important obiectiv din punct de vedere istoric din zonă. Alt urcuș abrupt, scurt însă, până în gura cavității protejată cu un grilaj metalic. În interior se află peste 140 de simboluri incizate în stâncă, din care vreo 40 reprezintă modele de pumnale. Sunt modele care aparțin unor populații diferite, din colțuri diverse ale Europei – prilej pentru cercetători de a emite ipoteza unui centru inițiatic al populațiilor străvechi în Curbura Carpaților. Forma vulvară a peșterii și stânca sub formă de falus de la baza versantului induc ipoteza unui cult al fertilității, prilej de zâmbete și glume în grupul de excursioniști.

Iarăși urcăm pe alt versant, solicitant și alunecos; în apropiere simțim mirosul puternic de sulf al unui izvor, nepotabil. O ascensiune susținută ne aduce în fața altui obiectiv rupestru important. Bisericuța lui Iosif ne întâmpină printre copaci, clar delimitată în peretele de stâncă. Însemnele paleocreștine sunt vizibile începând chiar de deasupra intrării unde este incizat simbolul peștelui. Trepte decupate în stâncă facilitează accesul în unica încăpere a bisericuței (împărțită la un moment dat în două spații); deasupra ușii și unicei ferestre sunt săpate două arce frânte, posibile acoperișuri de protecție, apoi în ultima etapă a existenței lăcașului de cult s-a construit în față un pridvor de lemn (se observă găurile în care intrau grinzile). Interiorul a fost tencuit cu lut și podit cu lemn pentru creșterea condițiilor de trai. E momentul altor povestiri interesante, grupați în jurul ghidei. Aflăm despre picturile elvețianului Henri Trenk care îl însoțea pe Alexandru Odobescu în 1871 în prospecțiunile sale istorice, de Basil Iorgulescu care publică la sfârșitul secolului al XIX-lea un dicționar al județului Buzău și susține vechimea predacică a unor vestigii rupestre, de mănăstirea Blestematele și poveștile adunate în versuri de C. D. Aricescu privind viața călugărească din zonă.

Era ora 14.30 când am ajuns la Bisericuța lui Iosif (Schitul lui Ioan Bogoslov, denumire de influență rusească); membrii AFA au făcut față cu brio până acum traseului. Obositor, dar extrem de frumos și interesant. După popasul din fața bisericii-locuință grupul se împarte în două: unii continuă cu Diana spre Agatoane și Crucea Spătarului, alții se întorc la Aluniș cu Andreea (viitor ghid de nădejde). Lipsa antrenamentului, orele înaintate și alte considerente mă îndeamnă să mă întorc la bază. Dan și Zlatna nu se dau bătuți și pornesc mai departe – bravo lor (restul obiectivelor le vor descrie ei în articolele ce vor urma). În circa două ore, pe la 17.00, ajungem înapoi la autoturism, obosiți, dar încântați de cele văzute.

Concluzii. Zona vestigiilor rupestră din Munții Buzăului este minunată, nu ezitați să o vizitați dacă aveți ocazia. Țineți cont însă că traseul nu e tocmai ușor, cum se prezintă pe multe site-uri, mai ales pentru cei neantrenați. Recomand încălțăminte adecvată, bețe de trekking, șapcă (pe timpul verii) și multă apă. Recomand să apelați la un ghid, e greu de găsit de unul singur traseele și obiectivele. Marcajele lipsesc în cea mai mare parte a drumului, Diana a mai legat marcaje de pânză/plastic prin copaci pentru a ajuta pe turiști.

A fost un week-end de toamnă minunat, culori superbe și soare binefăcător. Mulțumesc Dan pentru această excursie în natură și istorie.


[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 22.10.17 12:37:33
Validat / Publicat: 22.10.17 15:35:18
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.

VIZUALIZĂRI: 2328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

19 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Toamna e stăpână în Munții Buzăului.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 39800 PMA (din 43 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

19 ecouri scrise, până acum

Zoazore [22.10.17 16:01:29] »

@tata123: Aaa, iată și primele impresii din excursia AFA. Tare mă bucur.

Frumoasă excursie, iar pozele sunt... woow! Cel puțin P16 și P18.

Testosu' [22.10.17 16:07:04] »

@tata123: O zona atat de faina, dar atat de putin promovata.

... era interesant de ajuns si la Agatoane si faina priveliste de pe Vf. Turtudui (care are si ele povestea si legenda sa, legata de paranormal).

Legat de punctualitate nu mai comentez, e una din metehnele natiei noastre.

Asa am patit si noi. Stabilindu-se ora 9,00 de intalnire la Colti, noi plecand din Bucuresti, am fost acolo pe la 8,30, iar altii care erau cazati prin imprejurimi, abia au catadicsit sa vine pe la 10 si ceva.

Asta e si motivul principal pentru care nu aleg excursii organizate cu ghid, nici agentii care sa-mi organizeze vacantele (mai e si motivul... tepei , vezi cazul recent al acelei agentii de turism)

De fapt singurele noastre excursii cu ghid a fost aceasta din Muntii Buzaului, unde nu gasesti marcaje su nici alte informatii clare, tiparite, sau pe net.

Alta excursie cu ghid si singura printr-o agentie de turism a fost cea din Delta Dunarii, dar pe aceasta as putea sa o incadrez la categoria celor pe apa.

Dan&Ema [22.10.17 16:52:17] »

@tata123:

Paul,

Ma bucur ca ai rupt tacerea si ai inceput sa dezlegi misterele zonei. Eu sunt asa de obosit ca dupa acest ecou, ma uit inca o data la pozele atasate si ma culc.

Multumesc ca ai venit si ai adus si grupul tau de apropiati.

Detaliile din articolul tau sunt foarte importante pentru cei ce vor sa ajunga in zona. Nu am sa insist aici pentru ele ci partial voi repeta din ponturile tale pentru reusita unei vizite in zona.

Zona este fantastica, un centru energetic pentru cei interesati, multa istorie dar si legende sunt legate de aceste locuri.

Ma bucur ca am decalat drumetia noastra cu 2 saptamani inlocuind un weekend cu cod portocaliu si ploi nesfarsite cu unul senin, colorat, insorit, superb.

Fantastic!

Felicitari pentru articol. Noi am ajuns acasa la orele 23.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
traian.leuca † CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [22.10.17 17:40:34] »

Vestigiile rupestre din arealul buzoian Aluniş-Nucu-Bozioru se pot vizita mai uşor cu maşina pe traseul Complex Măgura, Bozioru, Nucu vezi impresii.

De la Nucu se urcă pe jos aproximativ 1,5 km până la Bisericuţa lui Iosif. De la Măgura la Nucu se pot vizita Trovanţii de la Ulmet, bisericile vechi din Bozioru şi Văvălucile, Mănăstirea Găvanele.

La întoarcere se face la dreapta prin Văvălucele. se coboară la Colţi şi de acolo la Aluniş. Nu este un traseu greu pentru şofer, dar pentru maşină este cam naşpa, drumuri neasfaltate şi multe denivelări.

Dana2008 [23.10.17 06:55:50] »

FELICITĂRI pentru articol!

Fotografiile sunt superbe îmbrăcate în culorile toamnei, mai ales cele din valea Cozanei.

Ce frumos este să petreci o după-amiază cu prietenii de pe AFA. Așteptarea excursiei a fost răsplătită din plin de mama natura prin căldura de afară și hainele de gală cu care v-a așteptat să o descoperiți.

Am fost alături de voi lecturând articoul și vizionând fotografiile, lucru pentru care îți mulțumesc!

Călătorii plăcute!

Dan&Ema [23.10.17 07:28:38] »

@traian. leuca:

Precum spui. Intr-adevar in Poiana Cozanei care se afla oarecum in centrul triunghiul de obiective de aici se poate ajunge pe roti cu grija de rigoare, drumul fiind de piatra / pamant. De acolo poti lesne vizita Bisericuta lui Iosif, Chilia lui Dionisie, Fundul Pesterii.

Eu am identificat acest drum de care povestesti nu numai pe harta dar si cand am fost asta primavara la Babele de la Ulmet parcurgand atunci drumul de legatura accidentat Colti - Bozioru din care se ramofica la stanga pe directia numita de mine accesul catre vestigiile rupestre.

De mentionat ca sunt unele masini de teren care isi ofera serviciile de transport spre Poiana Cozanei.

Asa cum spui si tu cu ceva dibacie si durere pentru autoturisme se poate ajunge insa si pe cont propriu la Nucu si apoi mai departe depinde de indrazneala fiecaruia, dar si de garda masinii.

Dan&Ema [23.10.17 07:34:50] »

@Dana2008:

A fost inspirata decalarea cu 2 saptamani a drumetiei. Ne-am pitut bucura cu adevarat cum reiese si din pozele lui@tata123 de o superba zi de toamna insorita.

Peisajele meritau imortalizare de un pictor. Daca ma intrebai cum se numeste fiecare nuanta de galben, maron, rosu intalnita, nu as putea raspunde.

O paleta de culori cumnai toamna stie sa o ofere in zona de padure la care poti adauga un peisaj de munte / deal care ne-a retinut prezenta pana dupa lasarea intunericului.

Magnific!

????☀️????????

maryka [23.10.17 09:00:31] »

Frumoasă zonă, frumoasă excursie, minunate pozele, superbă toamna la noi şi culorile ei!

tata123 🔱 [23.10.17 11:19:13] »

@Zoazore: A fost o excursie reușită, obositoare pentru neinițiații în ale muntelui, benefică pentru organism și suflet. Culorile toamnei sunt superbe în aceste zile - așa cum le-ai observat și tu pe Cheile Sohodolului.

@Dana2008: Adevărate straie de sărbătoare ale anotimpului „toamna”. Nici nu știai unde să îți arunci mai întâi ochii; ori să te odihnești după urcușuri, ori să faci fotografii - greu de ales. Un covor arămiu, foșnitor, ne-a însoțit peste tot prin pădure.

@maryka: Da, România e frumoasă, uneori misterioasă, alteori fantastică, dar și capricioasă și plină de surprize. Pas cu pas descoperim obiective din ce în ce mai deosebite.

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri.

tata123 🔱 [23.10.17 11:26:01] »

@Testosu : Probabil că fără ajutorul unui ghid nu am fi nimerit toate obiectivele din zonă (și mai ales cei care au continuat traseul). Promovare? Doar pe site-urile unor asociații/agenții de turism care organizează excursii scurte și pe blogurile de călătorii ale celor care au fost deja acolo. Marcaje? ici-colo, șterse. În rest „firmituri” agățate de ghizi: bucăți de pânză și plastic legate de copaci. Peisajul? Fantastic. Faptele istorice și legendele? Palpitante. Mă bucur că am ajuns pe aceste meleaguri, fapt urmărit de multă vreme.

@traian. leuca: Am văzut mașini de teren în Poiana Cozanei, dar parcă mai mult mi-a plăcut să merg pe jos, să simt natura și să mă minunez în fața cromaticii naturii (chiar dacă a fost obositor). Peisajele sunt de vis!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
tata123 🔱 [23.10.17 11:31:22] »

@Dan&Ema: Mulțumesc încă o dată pentru idee și organizarea excursiei în Munții Buzăului. Pentru orășeni, neantrenați și „prea odihniți”, a fost un traseu cu grad de dificultate moderat, care a „scos untul” din noi pe porțiunile de urcuș susținut și abrupt. Dar răsplata naturii a fost pe măsură - imagini de neuitat, greu de captat prin obiectivul aparatului foto.

Tu și @Zlatna ați fost mai ambițioși și ați continuat - felicitări! O aplicație de pe telefonul mobil ne-a indicat un parcurs de 10,3 km pentru traseul efectuat. Aștept articolele cu impresiile voastre și ceea ce ați văzut în partea a doua a traseului prin „Țara Luanei”.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
zlatna [23.10.17 11:43:48] »

@tata123: Aseară am citit doar articolul, eram prea obosit să scriu un ecou. Acum am văzut și pozele, ce frumoasă e toamna.

Mă bucur că ne-am reîntălnit. Zona este extraordinară, cu atâtea vestigii care stau ascunse de ochii lumii. Zona ar trebuii mai mult mediatizată. O facem acum noi de la AFA, dar și alții au datoria să o facă.

Păcat că ai plecat mai repede, dar cum ai spus și tu în articol, continuarea o vei afla de la noi.

Noi pe la 20 am ajuns la muzeu și apoi în mașini. A fost obositor dar frumos.

Toate cele bune.

Dana2008 [23.10.17 13:10:53] »

@Dan&Ema: nimic nu este întâmplător... ați meritat totul ????!

Dan&Ema [23.10.17 21:06:41] »

@tata123:

La mine spune aplicatia 18,1 km si echiv 158 etaje. Ce zgarie-nori am strabatut! ????

Sper sa imi fac maine timp sa incep sa lucrez si eu articolul.

Aia cu untul stors, speram sa se adevereasca si pe cantar. Diferenta a fost de numai 250 grame, hai sa spunem un pachet de unt! ????

Febra musculara ceva? Ca nu-i rusine! Eu recunosc. Oricum tata (ma refer la tatal meu) mi-a dat clasa, nu a avut nici febra, nu se vaita de nimic...

Nu stiu pe unde s-a antrenat, dar s-a prezentat impecabil!

M-as bucura sa ma pot lauda si eu cu o Tara Luanei la varsta lui, dar cam greu.

Never sau never, e sintagma ce imi da speranta!

Dar ca sa fiu corect: toti care au fost in tura indiferent de lungimea ei sunt niste castigatori. Au luat un mare hap de aer curat, de peisaje nu mai sun, legende, informatii stiintifice, vorbe frumoase cat cuprinde...

Numai de bine!

mishu [24.10.17 20:23:28] »

@tata123: O excursie minunata intr-o superba zi de toamna.

Felicitari, votat cu mare placere.

mishu [24.10.17 20:25:34] »

@Dan&Ema: Astept sa-ti citesc articolul si sper ca ne pui si poza cu tatal tau.

Dan&Ema [24.10.17 21:25:55] »

@mishu:

Lucrez de zor la poze. Articolul e in mare gata, trebuie finsat. Mai tin articolul putin la dospit. La poze e mai greu ca trebuie sortate de-a binelea.

Sa prind o noapte “”disponibila”” sa il termin. Cat de curand... vine.... vine

ca sa divulg putin:

Am avut aceeasi vreme buna. Acelasi cer senin. Acelasi covor de frunze. ????

☀️????

tata123 🔱 [06.08.18 11:23:16] »

@all: De la 1 mai 2018 primăria Bozioru a instituit o taxă de vizitare a Țării Luanei. La punctul de acces spre vestigiile rupestre de la Nucu se află încasatori care percep 10 lei/adult și 5 lei/elvi și studenți.

Autoritățile locale spun că au comandat foișoare de lemn din banii încasați, vor pune scări noi la Chilia lui Dionisie, vor amenaja o parcare. Vezi aici amănunte: stiridebuzau.ro/reportaj/ ... ulmet-2105.html.

O fi bine, o fi rău?

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [15.05.22 19:04:39] »

@all: Informație de ultima oră: oamenii de bine de la Asociația Ținutul Buzăului au marcat traseul turistic către Poiana Coziancei - Nucu, până la Crucea Spătarului. Vedeți imagini aici: pe FB.

Este o acțiune binevenită având în vedere frumusețea zonei și vestigiile rupestre învăluite în legende ce atrag numeroși turiști din toată țara. Chiar dacă infrastructura, mai ales cea rutieră, nu e în stare bună, Natura reușește să ne facă să ne simțim bine.

Felicitări! Numai de bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, maryka, mishu, tata123 🔱, Testosu', zlatna, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂPeriplu prin frumuseţile Buzăului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.079174041748047 sec
    ecranul dvs: 1 x 1