Zakinthos, croazieră în jurul insulei

TIPĂREȘTE

Să fii în Grecia, și mai ales într-o insulă, și să nu faci o croazieră, mi se pare de neconceput! Ar fi o vacanță neîmplinită, o vacanță din care lipsește partea cea mai palpitantă. Așa că nu puteam rata croaziera în jurul insulei Zakinthos, o croazieră pe care agențiile și pliantele o prezentau la superlativ. Ca și în cazul altor excursii opționale, am apelat la serviciile unei agenții locale de la care am achiziționat excursia cu 23 Euro, mult mai puțin decât agenția parteneră celei cu care am ajuns în Zakinthos.

Dimineața, la 8:30, am plecat cu autocarul agenției spre Zanthe Town, capitala insulei, de unde ne-am îmbarcat pe vasul de croazieră, Top Cruise. Un vas mare, cu trei punți. Mulți turiști, de diferite nații, dar parcă predominau polonezii. După ora 10:30 am pornit în larg.

Când sunt într-o croazieră (doar în Grecia m-am bucurat de așa ceva!), am sentimentul libertății. Și e un sentiment deosebit, dat de nemărginirea mării, de culorile ei schimbătoare, de cerul senin, de vecinătatea țărmurilor ba stâncoase, ba împădurite. Simt că fac part din peisaj, mă bucur de fiecare oprire, de fiecare contact cu nisipul plajelor vizitate și cu apa cristalină.

Și această croazieră venea cu multe promisiuni, cea mai mare fiind posibila întâlnire cu țestoasele Caretta-Caretta. Spun posibila, pentru că, din păcate, nu le-am întâlnit. Se pare că ele ies doar când vor ele, nu când vrea mulțimea de turiști pregătiți cu aparatele foto. De altfel, când vasele ajung în zona respectivă, Insula Marathonisi, sunt obligate prin lege să încetinească, iar turiștii, rugați să nu tulbure liniștea țestoaslor, doar de dragul de a le vedea și fotografia. Măsuri firești, ținând seamă că aceste Țestoase, uriașe, sunt protejate.

Dar până să ajungem lângă insula broscuțelor (folosesc un diminutiv, deși ele au cam 100 Kg), vaporul ne poartă pe lângă țărmurile dantelate ale insulei, pe lângă stânci ieșind din mare, pe lângă plaje adăpostite de golfuri. Ne îndreptăm, din portul capitalei Zakinthos, spre Sudul și apoi Vestul insulei.

Vedem de la distanță plaja Banana, o plajă celebră.

Xigia, o altă plajă care ne trimite un miros puternic de sulf.

Dacă am trecut pe lângă insula Marathonisi fără să ne bucurăm de prezența țestoselor, ne-am resemnat și am așteptat cealaltă mare promisiune a acestei croaziere: Plaja Navaggio.

Am tot adimirat-o în reclamele agențiilor de turism, am tot visat-o cu ochii deschiși. Și acum, eram atât de aproape de ea!

Navaggio sau Shipwreck cum s-a numit până prin anii 80 și cum se află scrisă în pliante, este o plajă situată într-un golf. Nu este întinsă, nici foarte lată. Privită de la distanță, este mai spectaculoasa, mai frumoasă decât o percepi (cel puțin, eu) când ai pășit acolo. Cred că și mai spectaculoasă este când o vezi de sus, de pe unul din munți. O porțiune de vreo 2 metri de la țărmul mării este numai pietre. Greu am ajuns pe porțiunea cu nisip! Dar nisipul acela era fin, spre alb, fierbinte la ora aceea din miez de zi. Vasele de croazieră acostează la ora aceea când soarele este uciegător de fierbinte. De ce o fac atunci? Pentru că mai târziu plaja este acoperită de umbra lăsată de munții ce o străjuiesc și farmecul ei pălește. Pe plajă, tot emblematică, te așteaptă epava ruginită a unui vas. Un vas de pirați nevoit să eșueze în incercarea de a scăpa de autoritățile ce îl urmăreau, o navă a contrabandiștilor de țigări și a mafioților italieni? Sau un vas ruginit pus acolo ca o reclamă pentru a atrage turiști? Nu se știe care este adevărata variantă, dar, lucru cert, vasul Panagiotis este o atracție, la fel ca și gazda lui, plaja Navaggio.

După ce ne-am răsfățat pe plajă și am admirat culoarea ireal de frumoasă a mării în acest golf (când vezi aceată culoare în poze, înclini să crezi că e fotoshopată), am pornit la drum, drum de ape. Erau locuri în care ne apropiam atât de mult de țărm, încât aveam impresia că întinzând mâna poți atinge stâncile udate de apă, în jurul cărora marea se schimba în albastru închis, ca imediat, la mică distanță, să -și schimbe culoarea în verde, apoi în bleu.

S-au făcut și sărituri în apă, dar nu eu.

După Navaggio, Peșterile Albastre, Blue Caves, au fost a doua revelație a croazierei. Aceste formațiuni se află în Nordul insulei, la Est de Cap Skinari, punctul cel mai nordic al insulei. Vasul s-a apropiat de peșteri, era prea mare să intrăm, unele vase mici au făcut-o. Peșteri albastre inundate de mare se găsesc și în alte locuri ale Greciei, dar ultimele văzute sunt cele mai spectaculoase.

Acum, după trei luni de la croazieră, în memoria mea au rămas mai puțin denumirea locurilor pe lângă care am trecut, și mai mult imaginea culorilor mării, sentimentele trăite la vederea acelor locuri greu de descris în cuvinte.

La orele 18:30 am revenit de unde am plecat, stațiunea Alykanas.

A fost o croazieră reușită, pe care o recomand celor care vor petrece zile de vacanță în insulaZakinthos.

---

VIZUALIZĂRI: 2202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI