La pas prin Bucuresti - Parcul Carol

TIPĂREȘTE

Rewiew nepunctabil, rog a nu se aloca puncte.

Dupa cum ne-am facut un obicei de a ne arata parcurile din cartier, hop si eu.

Nascut, crescut si traind inca tot (spre disperarea unora) in secotrul 4, am crescut si in acest parc. Dupa mine cel mai aristocrat parc, chiar si acum. Construit la 1909 de Carol I pentru o expozitie, a ramas la fel de retras si putin cautat. La poalele dealului Filaret, in mahalaua tiganilor si a maidanelor din margine de Bucuresti, la inceputul de secol, a luat fiinta si a ramas pana azi la fel de retras. A fost construit pe mlastina Filaretului, dar in timp a devent un lac amenajat si curat, pana la un moment dat. Si astazi, tot in mahala de tiganie este in partea dealului Filaret, Piata George Cosbuc, strada 11 Iunie si intrarea de la Fantana Zodiac. Pe cealalta parte a parcului se intra din strada Candiano Popescu pana inspre Cutitul de Argint, aici fiind intrarea principala catre Mausoleu. Mai sunt intrari si dinspre Sos. Viilor, spre Arenele Romane, Observatorul Astronomic si statia meteorologica de la Filaret.

Am fugit demult din Parcul Tineretului si de gratarele facute pentru noi de Piedone, in spatele Palatului Copiilor. Am plecat si din cauza manelelor de la terase, telefon sau cantate in re minor de vreun pui de cantaret balaoaches, expozitiilor de lanturi aurii, selekaurilor parcate cu geamul deschis si din fiecare masina cate o manea te intampina la intrarea dinspre Oraselul Copiilor. Am fugit de vata pe batz facuta de niste maini colorate si tatuate cu un model (cinci puncte), negreala sub unghii, fuste colorate si juraminte pe morti si familie daca nu cumperi ceva de la ei. Asta a ajuns in ochii mei Parcul din Oraselul Copiilor.

Parcul Libertatii este cel in care am fost facut pioner si in care ne duceam cand chiuleam de la ore. Parcul Libertatii, unde am pus prima data tigara in gura. Un parc unde mergeam la Cenaclul Flacara tinut de Paunescu la Arenele Romane. Parcul varstei neintelese de noi si de parintii nostrii, parcul adolescentei si a gagicilor agatate la o plimbare cu barca.

Lacul este micut si cam neingrijit, dar odinioara plin de barci. Alei intortocheate, la umbra si ferite de privirile celorlalti trecatori. Un parc in care nu auzi muzica si celebrele indemnuri la cumparaturi; ciunga baieti, seminte de floare baieti si am telefoane ma, care vrei. Prima zi cu adevarat calda si placuta dupa o iarna grea, parcul a fost plin de lume. Copiii care inca de abia invata sa mearga, cresc si ei la randul lor in acest parc, alergand in hazul parintilor dupa vreun caine, sa se joace cu el.

La steaguri si pe pod sunt cei cu role iar marmura si mozaicul ii fac sa stea numai pe acolo. Parcul in care exista si un castel, pe timpul lui Nea Nicu nu prea se mergea pe partea aceea.

Castelul Tepes,

Initial a fost castel de apa. Carol I, un mare admirator a lui Vlad Tepes l-a reconstruit vrand a fi o copie a castelului de la Cetatea Poienari. Este ascuns de copaci si intrarea este la marginea dinspre Candiano Popescu. Nu se viziteaza decat o data sau de doua ori pe an. Castelul este in renovare dupa multi ani. Se pot vedea schelele si procesul de renovare. Din parc nu prea il observi, decat doar crenelurile turnului peste copaci. Folosit de comunsti ca unitate militara pentru soldatii care faceau de straja la Mausoleu. Cele mai retrase si linsitite alei sunt pe partea Castelului. Un castel in mijloc de Bucuresti, dar nestiut de foarte multi dintre noi. Se stiu prea putine date despre el, eu am citat datele istorice de pe net. Este ascuns intre copaci, nu il observi daca nu esti atent. Si chiar daca il vezi printre crengi nu te duci sa vezi ce este aceea cladire. Cum intri in Parcul Carol, faci stanga pe aleea Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida. Aleea este umbrita de coroanele pomilor si urca inspre Mausoleu trecand pe un pod vechi. Sub pod este o terasa retrasa la malul lacului. Treci de pod si pe partea stanga vei observa o silueta ratrasa. Sunt niste scari care duc la o iesire din parc pe langa castel. Mie si familiei mele aceea alee ne place cel mai mult din tot parcul.

Mausoleul sau Monumentul Ostasului Necunoscut

Un masoleu sau un monument folosit de cei care ne-au condus tara in diferite perioade. Acum este Monumentul Ostasului Necunoscut, pe timpul lui Nea Nicu ne-au dus in fata mausoleului si ne-au facut pionieri. In acei ani era Mausoleul martirlor comunisti. Aveau mormintele amplasate in semicercul din jurul mausoleului. Au stat o perioada dupa care au fost scosi si mutati, dar criptele de marmura neagra au ramas. Parcul este mai liber poate si din cauza soldatilor care pazesc monumentul. Se vede si de pe blocul meu. Am sa incerc intr-o zi senina, cu soare sa prind o poza in zoom cu mausoleul vazut de pe bloc.

Arenele Romane, capacitate 5000 de locuri in aer liber.

In prezent sau in duminca de 18.04.2010 targ de haine, in rest acelasi profil pentru care au fost si ridicate. Si aici la Arenele Romane, la fel ca in tot parcul, pe aleile din anii adolescentei mergeam la Cenaclul Flacara. Printre singurele manifestari iubite de noi si la care ne bateam pe bilete sau, daca nu le gaseam, stateam pe bancile din parc pana la 3 dimineata ascultand si fredonand alaturi de Hrusca, Seicaru sau ascultand Moartea Caprioarei, recitata magnific. Concertele celor de la Iris si Holograf, melodiile adolescentei noastre si ale acelor ani; fata mea cand le aude se uita lung la noi si rade…. Arenele Romane, unde vara vedeam filmele cu Winetou sau Giani Morandi. Daca sambata nu erau programate filme sau spectacole, era discoteca, doar pana la ora 22. 00. Se dansa in Parcul Libertatii in anii ‘85 –‘86 –‘87 –‘88 –‘89 pe ritmurile melodiilor lui Shakin’s Stevens sau Modern Talkin, C. C. Catch sau Sandra, acceptam acele timpuri, pana la un moment dat.

Muzeul Tehnic – Dimitrie Leonida,

Tot in anii de scoala cred ca stiam fiecare exponat pe de rost, de cate ori mergeam.

Inca este deschis, nu stiu pretul intrarii.

Observatorul Astronomic si statia meteorologica Filaret,

Langa Arenele Romane si el deschis uneori publicului. Si el ascuns intre copaci parcului dinspre Sos. Viilor.

Fantana lui Cantucuzino este si ea marturie a trecerii timpului peste ea, dar si a desenelor grafitti.

Terase cu vesnicele “rezervat” pe mese. Sunt locuri linistite pe malul lacului si bancute. Sunt si locuri de joaca special amenajate pentru cei mici. Se pare ca incet, incet sau de la weekend la weekend se umple tot mai mult. Poate si din aceea cauza de care am fugit si noi de prin alte parcuri.

Preturile la sucuri si apa sunt duble fata de cele ale magazinelor din afara parcului. Sunt doua la iesirea sau intrarea in parc, de pe strada 11 Iunie.

Plimbare placuta si daca veti vedea un chelios facand poze la frunze sau la te miri ce peisaj, lasati-l in nebunia lui.

---

VIZUALIZĂRI: 4539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI