De la Mărășești la Mărășești ocolind 1200 de km (9). Acasă. Prin Cetatea Făgărașului

TIPĂREȘTE

Aveam să ieșim din coridorul Transfăgărășanului pe la Cârțișoara. Ne despărțisem, ceilalți mai erau, încă, sus, pe munte, noi trecusem.

Haltă în stația PECO de la intersecția Transfăgărășanului cu drumul spre Brașov. Pauză de telefoane și de pus țara la cale, de pe urma căreia stabilim că, da, ne vom întâlni la Făgăraș, vreo 30 de km ceva mai spre Brașov.

Era undeva, pe la două după-amiaza, am socotit că, pe la 15 aveam să fim în Făgăraș. Excursia noastră era pe sfârșit, din patru familii, trei nu mai voiau să ne luăm cazare-n Făgăraș, voiau acasă, fiecare din motivele lor. Așa cum spuneam, principiul democrației: MSSM!

Făgărașul nu era, pentru mine, o necunoscută, am trecut, de-a lungul timpului pe aici de nenumărate ori. Ba, atunci când, la 16 ani, Luminița și-a luat permis de motocicletă, 125 cmc, am ajuns aici ca să-i cumpăr motor. Că nu s-a finalizat afacerea, asta-i altceva!

Spre rușinea mea, nu fusesem, never, la Cetate! Iar în agenda mea, nu era trecută această vizita la rubrica ”You must”.

Drumul spre Făgăraș a fost nimica toată. Doar un accident care ne-a limitat trecerile, dar de care am trecut relativ ușor. față de ora petrecută -n tunelul de la Bâlea, asta a fost nimic!

Ca să fim conștienți de ceea ce urma să vedem, un ochi, rapid, pe net, unde aflăm că:

”Cetatea Făgăraş are o istorie de peste 600 de ani şi a fost locul balurilor organizate de doamna Stanca, cetate de apărare, dar şi închisoare. Acum este muzeu şi merită vizitată. Este unul dintre cele mai frumoase castele din lume...

Cetatea are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri. Turiştii pot admira arhitectura cetăţii, dar pot vedea şi temutele obiecte sau camerele de tortură.

Sala Tronului a fost amenajată aşa cum a fost ea în perioada de glorie a edificiului. Aici au fost primiţi zeci de regi şi regine din toată lumea. Au fost aduse 67 de jilţuri şi candelabre, toate aparţinând stilului renascentist. Tot mobilierul a fost făcut la comandă, iar investiţia s-a ridicat de 1,3 milioane de lei bani de la bugetul local. La Făgăraş se poate vedea acum şi temutul instrument de tortură Fecioara de Fier, o cuşcă de metal, care avea în interior un sistem cu mai multe cuţite. În momentul în care cuşca era închisă, ţepuşele străpungeau trupul celui condamnat la moarte. Cum scopul era ca victima să sufere cât mai mult, sistemul de ţepuşe era construit în aşa fel încât să nu ucidă instantaneu. Cuţitele străpungeau picioarele, mâinile, pieptul şi chiar ochii persoanei condamnate. Legenda spune că putea dura şi două zile până când cel rănit îşi dădea sfârşitul după chinuri groaznice. Practic, cel torturat sângera până murea.

Cetatea Făgăraş a fost iniţial folosită pentru apărare. În secolul al XV-lea, cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş era o cetate militară, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colţuri şi un turn de avanpost, de tip barbacană, pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, transformă cetatea militară de apărare într-un castel senioral fortificat. Zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud sunt dublate, prin interior, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se astfel ziduri de 8 metri grosime.

Cetatea a devenit celebră în momentul în care a fost preluată de Mihai Viteazul. Domnitorul a donat-o soţiei sale, Doamnei Stanca, care a locuit un an la Făgăraş. Aşa a ajuns castelul să fie locaţia cea mai căutată pentru balurile Transilvaniei. A fost perioada de glorie a edificiului. La Făgăraş se ţineau patru baluri în fiecare an. La petreceri participau toţi nobilii transilvăneni, peste 1.000 de persoane. Istoricii spun că nobilii tăiau şi câte 50 de purcei pentru o petrecere de la care nu lipseau vinul roşu şi dansurile de societate.

Pe lângă balurile renumite în toată Transilvania, Doamna Stanca organiza în cetate şi serate muzicale la care participau soţiile nobililor din zonă. După moartea lui Mihai Viteazu, cetatea a devenit fortăreaţă militară, iar Doamna Stanca avea să ajungă prizonieră între zidurile ei.

Cetatea Făgăraş a avut rol de apărare până în perioada comunismului când a fost transformată într-o închisoare de temut. Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului au fost închişi între 600 şi 1.000 de deţinuţi politic. Nu se ştie exact nici câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, în gropi comune sau în cimitir. Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă, exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi. ”- adevărul.ro

Când am ajuns în Făgăraș, suprise, erau zilele orașului!

Am parcat chiar în centru, lângă biserica ortodoxă din centrul orașului. Eram pe loc de parcare așa că polițistul local de s-a repezit spre noi nu a făcut altceva decât să ne îndrume spre Cetate: era și complicat, trebuia să traversăm drumul!

Ca-n bancul:

-Nu vă supărați, unde este locul de vis-a vis?

-Păi, pe partea cealaltă!

-Nu, nu e așa, când am fost acolo ni s-a spus că este aici!

Cetatea Făgărașului

Istoricul Cetății vi l-am spus. Acuma urmează să vă transmit, dacă pot, ceea ce am simțit eu când am fost acolo.

Cetatea este în mijlocul orașului. Este împrejmuită de un mare șanț cu apă, probabil după stilul de apărare al vremurilor de când a fost construită.

Trecem printr-o mare poartă, impresionantă chiar, și ajungem la casa de bilete. 15 lei de persoană adultă. Adriana încearcă să explice că nu am fost adult de când m-am căsătorit dar casiera râde cu subînțeles și ne cere cei 45 de lei cuveniți. Îi plătesc cu bucurie și râd de Adriana »:)

Intrăm, efectiv, în Cetate. Nu mă așteptam deloc să arate așa!

Curtea este largă, înconjurată pe toate cele patru laturi de o construcție de două niveluri.

Intrăm în prima încăpere, normal, Temnița!

Aici aveam să vedem, expuse direct sau fotografii uneltele de tortură.

După ce le vezi, da, accepți: homo homini lupus!

Am evoluat, ca specie, într-un mod foarte violent. Am găsit, mai mereu, motive de-a ne face rău fizic, unul altuia! Dacă în natură animalul mai mare îl mănâncă pe-ala mai slab, noi, oamenii, am făcut rău cu plăcere! Ne-am găsit varii motive pentru asta, am clădit idei de organizare socială și am stabilit reguli stupide pe care, dacă le încălcai, trebuia să fii torturat. Iar dacă nu le încălcai, ne plăcea să lansăm ideea preconcepută că ești altceva decât ceea ce vrei să pari.

Replica dintr-un film, în care cineva pâra pe alții:

”- Și fratele X se roagă tare mult, în fiecare zi, dar aflăm noi de ce! ”

Ca să fie clar, Cetatea Făgărașului, istoric, a fost un centru de putere.

Apoi, comuniștii, l-au transformat într-un loc de umilire, pe criterii numai de ei știute. Cel gospodar, cel care agonisise din munca lui, trebuia nu numai deposedat de bunuri ci trebuia umilit. Și cine se pricepe mai mult să umilească decât puturosul?!

Pușcăriile comuniste tocmai de aceea sunt sinistre, pentru că au încarcerat oameni care nu aveau nicio vină, alta decât aceea de a-și fi apărat munca!

Dintr-o dată, cel mai jegos din sat, puturosul puturoșilor devenise șef. Exact ca țiganul care ajunge împărat și prima oară l-a f***t pe tac'su!

Când o să vizitați muzeul o să rămâneți marcați, mă rog, eu cel puțin așa am fost, despre poveștile cu subiect și predicat despre oameni care au fost uciși de sistemul comunist. Oamenii ăia nu aveau nicio vină, alta decât aceea că nu au înțeles cum se poate ca cel care până atunci mânca din mila lor a ajuns să conducă o comunitate.

Nu vreau să fac politică, nu sunt deloc în măsură să fac eu analize sociale dar, în esență, asta este drama comunismului: au ridicat la rang de putere toți puturoșii și au promovat un sistem social în care performanța individuală era văzută ca rodul muncii tuturor. Adică, faptul că, pe munca ta, reușeai undeva, nu era meritul tău, era meritul tovarășilor, care te-au încurajat să muncești. O societate care nivelează la nivelul de jos valorile nu are cum să reziste dar, pentru a exista, produce traume umane enorme! De aceea comunismul este cea mai cumplită formă de organizare socială. Capitalismul este feroce, te mănâncă de viu dar, măcar, îți creează senzația că poți reuși prin efortul tău. Comunismul a fost cumplit prin fariseismul lui! Gata, nu mă mai dau deștept:am fost impresionat, foarte impresionat, de poveștile unor oameni omorâți de niște neica nimeni doar pentru că au crezut în idealul lor! Vișinescu să facă pușcărie până i se descompun oasele, nu a supravegheat executarea unei pedepse privative de liberate ci a raportat, mândru, numărul celor care au murit executând pedepsele, sub directa sa comandă. Iar moartea lor i s-a datorat, este un Mengele al sistemului comunist român!

Cetatea Făgărașului te lasă, deci, cu amintiri ciudate:ai de ales cu ce aminitiri vrei să rămâi, locul istoric, legat de voievozii Transilvaniei sau ai Țării Românești, ori pușcăria comunistă. Bulangiii care se duc și plâng la mormântul lui Ceaușescu ar trebui duși să vadă ce-a făcut comunismul lor iubit. Și, tot ei, aleșii sistemului de altă dată, să fie deposedați de pensiile babane, din care să fie asigurate venituri pentru orfelinate, nu pentru țiganii care nu fac nimic și au numai drepturi, doar pentru că votează, roșu, din patru în patru ani! . Pe bune, am impresia că guvernanții României sunt tare necăjiți că au un popor de guvernat. Știți cum se spune: Lume multă, oameni puțini!

Am deraiat, rău de tot, de la subiect, scuze web!

Cetatea Făgărașului se începe a fi vizitată cu curiozitate și se termină cu furie. Nu poți accepta că niște tâmpiți au stabilit rostul vieții a sute de mii de oameni, doar că așa a vrut Cominternul!

Am ieșit din cetate după vreo 4 ore. Am ieșit în afară și am văzut restul orașului. Festivalul anual era același ca în toate orașele: mici și bere! E trist pentru noi, românii, că reducem sărbătorile noastre la așa ceva! Mici și bere! Da, ne merităm soarta!

Am plecat din Făgăraș spre Vrancea, spre casă.

După vreo două ore jumate traversam Munții Vrancei. Aproape de apus am făcut o poză cu soarele care apunea printre brazi. Brazii mei, de la Vrancea!

Haidi, pa!

Rog webmaster : https://www.youtube.com/watch?v=Mjm4WEwgJHk

---

VIZUALIZĂRI: 1113 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI