Început de iulie, un autocar plin cu turisti condusi de parintele paroh au plecat prin tara si în Republica Moldova pentru a vizita manastiri, Delta Dunarii, Sighisoara…
Prima zi
S-a plecat din Pitesti de dimineata, fiind un drum lung pâna la Tulcea, lung pentru ca parintele ne mai facea câte o surpriza pe drum oprind în câte o locatie noua fata de programul deja stabilit… În fiecare zi când plecam la drum parintele spunea niste rugaciuni la microfonul autocarului si se încheia cu « Tatal nostru » spus de tot autocarul.
O prima surpriza a venit în Bucuresti, am oprit pentru a vizita Patriarhia din Dealul Mitropoliei si de a asculta un sfert de ora slujba din catedrala. Întreg ansamblu (turn clopotnita, resedinta si palatul) le-am vizionat pe exterior. La drum din nou, spre manastirile din Dobrogea, Saon, Celic-Dere si Cocosu. Trei manastiri deosebite pe care le-am revazut acum din nou într-o alta stare de spirit ca atunci când le-am vizitat prima oara alaturi de sotul meu.
Saon si Celic-Dere doua manastiri de maici, bine îngrijite, frumoase cu multe, multe flori. La Saon ne-au dat binete 3 struti mari, în rest nimic nou în viata tihnita de aici. La magazinul de souveniruri se vindea si brânza facuta de maici si vin bisericesc. La Celic-Dere am privit icoana care se curata singura a mântuitorului Iisus Hristos. Umbra se misca insesizabil pentru ochii nostri. Iata legenda ei: un ostas din armata autro-ungara care avea aceasta icoana a daruit-o unui preot spunând: » aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pâna la urma se va lumina toata, se va curata, si ochii Mântuitorului care-i vedeti ca sunt închisi se vor deschide. ». În partea stânga se afla icoana Maicii Domnului Eleusa, si a fost adusa de la Sfântul Munte.
La rugamintea preotului nostru la fiecare manastire am avut parte de un ghid ce ne spunea istoricul locului. La Cocosu am avut parte de o surpriza mare. Daca la restul manastirilor sunt medalioane cu icoane pe peretii exteriori cu mozaic, aici la Cocosu toti peretii interiori – total suprafata 1800 m patrati sunt acoperiti cu icoane executate cu mozaic de Murano pictat chiar aici la manastire. Talent si daruire.
Aceasta executie este foarte trainica si se aplica de obicei pentru icoanele exterioare. Lucrarea a început în 2005 si a fost terminata de curând. Staretul actual al manastirii ne povestea, oarecum rusinat de opulenta lucrarii, ca lucrarea a fost începuta de predecesorul lui care si-a dorit o asa lucrare si el nu a avut de ales decât sa o continue. Peretii interiori stralucesc de la bucatelele de mozaic colorat. Într-un metru patrat intra 10 000 de bucatele de mozaic X 1800 mp, faceti socoteala ce munca titanica a fost pentru compunerea icoanelor. Bucatelele au fost pictate manual aici la manastire, se asambla icoana si dupa aceea se aplica pe perete. Migala de Sisif… O astfel de lucrare rezista în timp, poate o vesnicie…
Cazarea s-a facut la un internat de liceu în Tulcea. Camere curate, spatioase cu grup sanitar propriu dar pline de tântari mari si grasi ce ne-au torturat sufletele doua nopti. Tur de centru, si în parcul de lânga lac pentru o panorama de Tulcea by night.
A doua zi
Delta Dunarii e fabuloasa, atrage turistii ca un magnet cu plajele ei înca virgine de la Gura Portitei, Sfântul Gheorghe si Sulina. Biodiversitatea Deltei este mare, cu peste 5000 de specii de plante si animale. Din fericire aici se întâlneste cea mai mica densitate a populatiei din România, un locuitor la 30 de hectare. Eu zic ca aceasta statistica e usor schimbata, s-au construit destule pensiuni si case de vacanta …
Din curiozitatile Deltei:
•Doua plante carnivore! otratelul de balta si aldrovanda
•Cel mai mare fluture de noapte, ochi de paun cu o anvergura a aripilor de 18 cm
•Vipera de stepa
•Broasca testoasa cu durata de viata de 120 de ani, usor usor ajunge si omu’ la aceasta vârsta dar nu pe meleagurile noastre
•Paduri de nisip Letea si Caraorman, vultur codalb, pelican cret, mistreti…
Aceste lucruri le-am aflat vizitând Muzeul Deltei Dunarii din Tulcea. Merita vizitate dioramele Pelicanii, Delta fluviala, etc de la parter, etaj 1 si 2 iar la subsol acvariul. Merita acordat mai mult timp pentru a fi vizitat pe îndelete dar noi ne grabeam sa ajungem la debarcader pentru a face croaziera pe canalele Dunarii.
Plimbarea pe canale a fost superba, am fost îmbarcati pe 3 barci si o salupa. ‘Mon capitain’ s-a jucat cu salupa, ne-a ascuns în vegetatie ca apoi sa tâsneasca pe lânga celalalte barci cu viteza în chiotele noastre si asta de câteva ori. Am admirat natura în toata splendoarea ei pe:Canal principal, Canal 36, canal Sireasa sud, Maladoi, Sireasa nord, Tofilca, apoi iar Canal 36, Canal principal port Tulcea. La un moment dat ne-am oprit din goana pe canale si la locul « La scaunele » am luat dejunul, prânz pescaresc = 40 lei: ciorba de peste, peste prajit cu mujdei special ca o crema de smântâna, cozonac. Buun, tare bun pestele si mai ales ciorba de peste! Facuta cu apa adusa de la Tulcea si nu cu apa din Dunare asa cum e legenda... poate acum o suta de ani se mai putea face ciorba cu apa din Dunare, dar în ziua de azi poluarea îsi spune cuvântul.
Si hop apare si Adrian Enache însotit de impresar, toate femeile au lasat mâncarea la o parte pentru a face un selfie sau o poza cu simpaticul cântaret ce preaslaveste farmacia inimii. Culmea este ca noi, acest grup cu acelasi preot, l-am mai întâlnit o data pe Adrian Enache la un restaurant pescaresc din Galati în anul 2009. Se pare ca ne place pestele la toti.
La întoarcere am avut norocul sa vedem o colonie de pelicani, noroc ca am avut la mine un binoclu si am putut admira aceste pasari imperiale! Seara, plimbare pe malul lacului din Tulcea. A fost o zi plina, cu întâmplari frumoase, jocuri haioase (mon capitain era sa ma lase pe o limba de pamânt în Delta…. deveneam un fel de Robinson Crusoe feminin), frumusetea naturii îti taie respiratia si te întrebi cum de este atâta frumusete pe pamânt, si parca necazurile si durerea din suflet palesc si lasa ochii sa se bucure de viata. În ziua urmatoare vom trece granita în Republica Moldova, experienta va fi prezentata în alt review.
Citeşte şi continuarea aici