San Francisco 2017 – ghid practic

TIPĂREȘTE

Pentru început, nu voi descrie aici o anumită vacanță ci un sumar al unor weekend-uri din cadrul unor călătorii cu viză B1, adică „interes de serviciu” sau „delegație”. Revenind, San Francisco este o experiență extraordinară de trăit, indiferent de ștampila aplicată pe pașaport.

Cum se ajunge acolo: există zboruri directe din toate nodurile aeriene importante din Europa, durata zborului fiind de 11-12h. Din România se adaugă zborul de legătură (2-3h) plus escala. Durata zborului intercontinental necesită pregătire fizică și emoțională, fiind per total extrem de obositor. După aterizare, la „pașapoarte” se poate sta uneori 1h sau chiar mai mult la coadă pentru ștampila de intrare, cu excepția plecărilor din Dublin, unde se stă la coada respectivă înainte de decolare.

Clima: foarte similară cu luna iunie pe litoralul românesc. Aerul este foarte uscat, soarele e aproape tot timpul pe cer, nori cel mult rătăciți. Temperatura diurnă este de maxim 25C, noaptea scade chiar și sub 15C. Există microclimate diferite între cartiere, lângă ocean fiind chiar mai răcoare. Pot să apară variații de temperatură de la oră la oră, dacă de exemplu vine un aer mai cețos de peste ocean. Recomand deci o geacă în rucsac, chiar și vara. Umbrelă în general nu – ploaia e un fenomen extrem de rar din martie până în decembrie.

Cazarea: hotelurile din San Francisco au tarife aproape prohibitive, gen $350 pe noapte sau chiar mai mult. O soluție mai ieftină este celebrul „airbnb”, însă camerele bune din zone apropiate de punctele de interes turistic sau de afaceri se rezervă chiar și cu 3 luni în avans și costă cât camerele de hotel de 3-4 stele din orașele mari din Europa.

Restaurante: scumpe și foarte scumpe, cu coadă la intrare. Da, am scris bine „cu coadă”: toate au un fel de recepție unde te înregistrezi pe o listă de așteptare iar pe măsură ce se eliberează mesele, ești strigat sau sunat pe telefon. Procesul poate să dureze 10-30min, în funcție de renumele localului. Peste prețul din meniu se aplică taxe însumate de aprox. 12%, de asemenea apar și diferite valori de „suggested gratuity” – de la 15 la peste 20% (tips-ul e cvasi-obligatoriu în SUA). Practic 2 persoane pot să lase foarte ușor $100 la o masă cu 2 feluri (sau fel + desert) și băuturi non-alcoolice.

Zona turistică este limitată oarecum la colțul de nord-est al orașului și poate fi explorată superficial într-o singură zi; relieful deluros poate să încurce totuși un astfel de plan. O să enumăr aici câteva obiective de vizitat:

-Fisherman’s Wharf: zona docurilor, transformată în ultimii zeci de ani în zonă turistică de promenadă și de recreere. În această zonă sunt foarte multe restaurante și magazine dar și câteva muzee pe care o să le menționez separat. Tot de aici se pot lua vaporașe pentru plimbări sub Golden Gate, croaziere pe ocean (de exemplu pentru urmărit balene) sau pentru traversări către partea opusă a golfului. Pier 39 este cea mai vizitată locație, având densitatea maximă de magazine și de restaurante.

-Ghirardelli Square – o fostă fabrică de ciocolată convertită în centru comercial. Are un mic parc și o plajă, fiind poate singura locație din zona turistică unde se poate intra în apă, pentru cine vrea să experimenteze o baie în apele Pacificului.

-Muzeul Maritim: include câteva corăbii istorice precum și un ferry-boat interbelic, utilizat înainte de inaugurarea celor 2 poduri peste Bay. Are și un „visitor center” interesant, un fel de muzeu de istorie. Localizat în Fisherman’s Wharf, lângă Ghirardelli Square.

-Aquarium by the Bay și Madame Tussauds nu cred că au nevoie de o anume descriere, sunt de asemenea în Fisherman’s Wharf.

-Exploratorium: un muzeu interactiv cu demonstrații „pe viu” ale unor fenomene fizice (sunet, lumină, experimente mecanice etc). E un muzeu mai degrabă pentru familii cu copii ceva mai mari, de vârstă școlară, însă oricine poate învăța ceva nou despre cum funcționează lumea. Localizat în Pier 15, la câteva stații de tramvai de Fisherman's Wharf.

-Alcatraz: fosta închisoare federală. Se vizitează „cu programare”, locurile fiind rezervate în general chiar și cu o săptămână în avans. Experiența e destul de overrated (e în fond o închisoare), dar e interesant de văzut cum pușcăriașii interbelici aveau toaletă în cameră într-o epocă în care mai bine de 9 din 10 români se duceau în fundul curții.

-Coit Tower: în ciuda numelui cu o anumită rezonanță în limba română, este vorba de un fost turn de supraveghere al traficului maritim, situat în vârful dealului numit „Telegraph Hill”. Ascensiunea cu propriile picioare este dificilă din cauza pantei accentuate, însă priveliștea de sus este extraordinară. Din fericire se poate ajunge până sus lângă turn folosind transportul public (sau un taxi). În turn există lift, însă - cu excepția primelor 2 ore după deschidere - coada pentru urcare începe din parcare.

-China Town: poate nu un obiectiv în sine, doar o pată de culoare și o ocazie de a face cumpărături ceva mai ieftine. Altfel una dintre cele mai aglomerate zone ale orașului.

-Civic Center: zona primăriei, dominată de clădiri foarte similare celor din Washington DC, incluzând un muzeu de artă asiatică, dar și de tot felul de statui istorice.

-Union Square: practic kilometrul 0 turistic al orașului, o piață publică în care se desfășoară artiștii plastici, înconjurată de hoteluri și de magazine.

-Centrul Financiar: zgârie-nori precum în restul metropolelor americane, doar că în San Francisco aceasta este de fapt singura zonă cu clădiri foarte înalte din oraș.

La capitolul „experiențe”, în mod sigur prima pe lista turistului este plimbarea cu celebrul „cable car”, tramvaiul istoric propulsat cu ajutorul lanțurilor speciale îngropate sub nivelul străzii. Prin oraș există și tramvaie normale cu propulsie electrică, vagoane istorice cu captator, cred că destul de mulți oameni le confundă. Revenind, sunt 3 rute de cable car, de fapt 2 și jumătate:

-Ruta principală care pornește din zona Union Square, urcă peste dealul numit „Russian Hill” și apoi se termină în 2 locații diferite, aproape de Fisherman’s Wharf (dominanta sud-nord); se trece pe lângă celebra stradă Lombard, o experiență cred eu mai interesantă de trăit din mașină.

-Ruta secundară, care pornește de undeva din cartierul financiar și urcă până în China Town și mai departe (dominanta est-vest).

La stația de urcare din zona Union Square se stă chiar și 1h la coadă pentru o singură plimbare spre Fisherman’s Wharf. Cealaltă rută, mai puțin spectaculoasă, este mult mai puțin solicitată.

Vagoanele istorice de tramvai circulă pe 2 trasee, din Fisherman’s Wharf spre centru (zona financiară și centrul civic), respectiv pe malul golfului, spre sud până la gară (Caltrain). Chiar și călătoria cu ele este o experiență (parcurg toată zona turistică), dar mult mai puțin interesantă decât celebrul „cable car”.

Obiective care se pot vizita ca excursii de o zi sau poate ca o extensie a vacanței în San Francisco:

-Rezervația de dincolo de Golden Gate – Sausalito, Muir Woods;

-Napa Valley, pentru degustări de vinuri;

-Yosemite (rezervație naturală pe lista UNESCO);

-Silicon Valley, pentru un pic de arhitectură neo-colonială în Palo Alto și Mountain View, pentru muzeul computerelor de lângă campusul Google sau pentru un tur al universității Stanford.

Deși aceste ultime obiective sunt vizitabile (teoretic) doar folosind transportul public sau cu excursii prin agenții locale, închirierea unei mașini este recomandată chiar dacă traficul este extrem de intens, cu blocaje frecvente la orele de vârf și nu numai.

La sfârșit, câteva avertismente, într-o ordine întâmplătoare:

-Jet lag-ul este brutal, 8-10 ore față de Europa. Nu este deloc o glumă, poate compromite întreaga vacanță prin schimbarea completă a orelor de somn și de masă. Eu folosesc melatonină (se găsește la farmacie atât în România cât și în SUA), cu efecte limitate, de asemenea renunț complet la masa de seară în prima săptămână. Întoarcerea în Europa este și mai brutală, eu îmi rezerv de obicei 2 zile complete doar pentru „revenire”. Reintrarea completă în normalul de dinainte de plecare durează din păcate semnificativ mai mult.

-San Francisco este un oraș al contrastelor. Sunt foarte mulți oameni care dorm pe stradă sau care de-abia supraviețuiesc de pe o zi pe alta. Sunt oameni cu diverse probleme psihice, există zone centrale complet „abandonate”, cu magazine închise și placaj în geam, tocmai fiindcă acolo în zonă anumite fenomene sociale par scăpate de sub control. Majoritatea acestor ghinioniști ai soartei nu sunt periculoși însă eu personal nu am mers pe stradă în astfel de zone după apusul soarelui.

(Final)

---

VIZUALIZĂRI: 2561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI