Alba Iulia. La Speedhouse, pentru popas. La Pub ”Medieval” pentru o bere. Nu, mai multe!

TIPĂREȘTE

De câteva zile suntem tot pe drum și, din păcate pentru voi, n-am ajuns la jumătatea distanței.

Știu că se spune ”Călătorului îi șade bine cu drumul ” dar, la un moment dat, călătorul trebuie să se și odihnească.

Ca un planificator al excursiei, problema cazărilor a fost prima mea grijă. Trebuia să îndeplinească o serie de mici cerințe:să fie civilizat, musai cameră cu baie, să fie amplasată cât mai aproape de locul cioată și, să nu coste cât o garsonieră-n București.

Ca să reușesc în demersul meu, am stat atârnat pe saiturile de profil, punctând, în fiecare localitate țintă o asemenea locație.

La Sovata ați văzut ce succes nebun am avut, la Florești, de lângă Cluj, cazarea a fost bunicică dar, depărtișor de Cluj-Napoca, fără mașină nu te mișcai de-acolo. Păi, dacă-i mașină, cineva nu avea voie să bea băuturi alcoolice, pe motiv de Poliție. Deși, poate fi și ca-n bancul cu bețivanul indignat c-a fost adus, beat criță, la Poliție.

După ce am plecat din Cluj, următoarea cazare urma să fie în Alba Iulia, la Pensiunea Speedhouse. Am acceptat-o cumva ”în blind”, inițial stabilisem altă pensiune dar, apoi, proprietarul m-a anunțat că urmează să plece la un spital pentru un tratament și nu mă mai poate caza.

Pensiunea Speedhouse a fost prima care mi-a răspuns la cerere și așa am ales-o!

Am plecat din Turda spre Alba Iulia undeva, după ora 13. Drumul a fost cumva lejer, până cu vreo 20 de km înainte de Alba Iulia, de-acolo începeau reparațiile la carosabil, așa că m-am putut bucura de peisajul ce a constat dintr-o betonieră și, apoi, dintr-o frumoasă și mare basculantă. 18 km m-am bucurat de acest peisaj, de depășit nu putea fi vorba.

De aceea, atunci când am ajuns la Alba Iulia nu voiam, în primă fază, decât s-ajungem mai repede la pensiune.

Pensiunea ”Speedhouse”se găsește, cu ajutorul GPS-ului sau, din om în om, pe Str. Livezii nr 35 e. Da, nu o să vă mint, nu este chiar centru orașului, ba, dimpotrivă, aș zice.

Când GPS -ul mi-a spus să mă dau jos din mașină că pân'acolo-l programasem, am înțeles și de ce se cheamă ”Speedhouse”: activitatea firmei este legată de-un cartodrom amplasat chiar în fața pensiunii.

M-am gândit c-am dat-o-n bară: carturi, zgomot, miros de carburant ars, hurray! exact ce-ți dorești de la o cazare.

Am intrat într-un mic băruleț și am anunțat că io-s ăla de făcuse rezervarea pentru cele patru camere. Imediat am fost băgat în seamă, cel de la bar s-a uitat într-o agendă și m-a rugat să merg după el ca să văd camerele.

Am urcat la etajul clădirii unde era și barul și, surpriză: răcoare, curățenie și bun-gust.

Camerele erau suficient de mari, mobilate cochet. Și, da, și perdelele erau alese cu gust respectând cerințele cromatice și estetice! :p

Băile era suficient de mari încât să faci ecou-cou-ou-u când vorbeai în ele. Cabină de duș, apă clocotită, mă rog, absolut tot ceea ce este necesar: săpunuri, prosoape și alte hârtii. Inclusiv feohn de uscat părul, ceea ce, pe mine mă bucură nespus, pot să-mi usuc chelia creată artifical, în fiecare dimineață.

Mai mult, omul ne-a păstrat camerele una lângă cealaltă, crezând că suntem uniți, ca niște vrânceni ce ne aflăm, cum de fapt, și eram.

Pensiunea avea și un băruleț, pentru cei care voiau să se folosească de reflexul autonom al înghițirii.

Cea mai surpriză a fost când am întrebat cât de departe este de centrul orașului iar cel de la recepție ne-a explicat că, în 5 minute de mers cu mașina suntem fix la Cetate.

De fapt, l-am verificat și am constatat că ne-a mințit, ne-a luat vreo 8 minute, dar am prins un stop pe roșu, care nu se mai încruzea odată!

Fiind legată de activitatea de fugărire a carturilor pe cartodrom, pe pereții recepției erau multe tablouri cu mașini retro, până și scrumierele erau făcute din pistoane de motor sau alte piese. Bengoasă alegere!

Acuma, vreau să vă spun că pensiunea nu este vreun Intercontinental, dar, nici nu se vrea. Prețul cerut, 80 de lei pe noapte, mi s-a părut, dat fiind condițiile de le-am găsit, absolut ideal, calitate servicii oferite- preț cerut fiind aboslut favorabil clientului.

Da, nu era niciun grătar la care să-ți pîrpolești halca de carne, dar era o terasă unde am putut sta, liniștiți și să dezbatem probleme importante ale omenirii. Nu, nu pe uscat, că n-am mai fi avut predispoziția necesară.

Cartodromul era folosit binișor, erau vreo 5 carturi ce fugăreau pe-acolo, am înțeles că doritorii, mai ales copii fiind, plăteau suma de 20 de lei pentru 5 ture, iar părinții veniți să se fudulească cu plozii putea sta, lângă bar, într-o terasă amenajată într-un spațiu verde.

Dacă aș mai veni la această pensiune? În principiu, mie-mi place să schimb mereu locurile pe unde-am mai fost dar, din niciun punct de vedere nu aș avea motive să evit această pensiune. O recomand cu curaj, mai ales acelora care, așa, ca mine, am fost doar pentru o noapte cazați în Alba Iulia.

Spuneam, ceva mai devreme, că am verificat spusele celui de la recepție, referitor la distanța pensiunii față de Cetate. L-am dovedit de mincinos, dar, omul avea, în principiu, dreptate, nu era la mai mult de 10 minute de mers cu mașina, ținând cont și de semafoarele aflate în uz.

Despre Cetate vă voi vorbi mâine, dacă mai apuc ziua de stă să vie, acuma vreau să lungesc vorba despre un Pub de lângă Cetate, unde-am adăstat pentru o perioadă, pe motive de mâncat și beut bere.

Pub ”Medieval” este în imediata apropiere a Porții a III-a a Cetății și, într-adevăr, are ceva medieval în felul de-a fi.

Este un așezământ cultural de toată lauda, având o terasă încăpătoare și un restaurant, la demisol, bengos. Fiind cald, am stat la terasă și am ocupat două mese.

Ce pățești aici:

- mâncare bună la gust și nu piperată la preț

- bere bună-bună-bună! Servită în halbe de forma ciubotelor. Am lins vreo trei ciubote, pân'la ciorba de burtă.

- deserturi bune, judecând după cât de repede le-au lipăit fetele de la masa noastră

- personal drăguț, amabil și iute săritor în a-ți asigura confortul.

Nu am făcut poze cu mâncarea, mi-e rușine, pur și simplu, să fotografiez strachina de borș, dar, ca să vă faceți o idee, pentru 5 ciorbe (2 burtă, văcuță, pui, afumătură) cu smântânile de rigoare, ardeii iuți și mujdeiul necesar, o mare Pavlova și o imensă înghețată cu fructe și 8 beri la halbă (5 ale mele), ne-am descurcat cu 120 de lei. Plus promisiunea că vom veni să spălăm farfurii, sau, pe jos, la alegere, până la acoperirea diferenței. :p

E ca-n bancul cu ăla de era nemulțiumit:

Ei, aici nu se pune problema așa, chiar am fost mulțumiți de serviciile oferite, motiv pentru care aș repeta oricând experiența. Cine mă duce la Alba Iulia?

Cam asta a fost partea de logistică a excursiei noastre de la Alba Iulia, cazare, dormit.

Mâine o să vă plictisesc cu trăirile mele atunci când m-am plimbat prin Cetatea Alba Carolina. Hai, recunoașteți, nu-s chiar atât de plictisitor, da?

Nu, nu trebuie să fiți sinceri!

Până mîine, vă las să vă pregătiți, io plec! Rugați-vă sau faceți bolmoaje ca să nu mai scriu, altă scăpare n-aveți!

Haidi, pa!

Rog web să puie heghedușii să cânte: https://www.youtube.com/watch?v=IhP3J0j9JmY

---

VIZUALIZĂRI: 1110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI