GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
12 zile prin Dobrogea de sud și centrală, m-au făcut să respect în mod deosebit această zonă a României, în mare parte puțin știută de turistul grăbit. Acesta aflat în fugă pe panglica șoselelor care se scurg spre Litoral, de cele mai multe ori nu are timp sau nu se gândește că dincolo de orizontul șoselelor, se ascund comori turistice unice.
Am trecut așadar cu bacul pe la Călărași, am înoptat la Mănăstirea Dervent pe care am găsit-o absolut încântătoare în estetica ei și a doua zi am coborât spre sud - din nou spre frontiera României cu Bulgaria. Există aici există un culoar depresionar sec limitat de dealuri molcome, cu pereți de calcar specifici canaralelor (văi adânci, înguste și abrupte care seamănă cu canioanele, săpate în calcare sau loessuri de ape care astăzi nu mai există). Specifice Dobrogei, geomorfologia lor sa este cât se poate de interesantă, iar biodiversitatea lor, mare.
Accesul se face dinspre nord de pe DN3 Ostrov – Constanța, de pe porțiunea dintre Lipnița și Băneasa spre o astfel de canara, numită a Fetii. Pentru denumireexistă diverse legende, una mai realistă susținând că acolo erau ascuse fetele, în timpul invaziilor tătărești sau ale turcilor.
Un indicator destul de greu vizibil situat pe stînga șoselei, indică la dreapta cum mergi dinspre Lipnița și Băneasa, valea care continuă peste graniță pe teritoriul Bulgariei, unde este denumită Suha Reka (Râul Secat). Pe indicator se vede deasupra indicația spre Schitul Gherman, iar dedesubt cea spre Canaraua Fetii. Pe un drum de pământ (fost drum de exploatare) care traversează pădurea, se ajunge mai întâi la o o fostă carieră de calcar (cam la 1,8-2 km de DN3), de care se trece spre sud. Se ajunge relativ rapid într-o zonă cu blocuri de calcar cochilifer, cu pereți verticali care se ridică până la 40 de m înălțime și prezintă grote și nișe, hornuri, arcade, surplombe și pereți cu grohotișuri. Vizibili mai întâi pe stânga într-un larg luminiș (cam pe la 3,3-3,5 km de DN3), pereții de piatră după o nouă porțiune de pădure devin vizibili și semnificativ mai întinși (cam pe la 3,7 km de DN3) pe dreapta, față în față cu un schit cu hramul Sfântului Gherman din Dobrogea (cam pe la 4,2 km de DN3). Oarecum vis-a vis de schit, se găsește o peșteră rupestră cu urme de locuire - creditate a fi ale unui pustnic, motiv pentru care peștera a căpătat funcții cultice.
Accesul la peșteră este ușurat de un indicator, destul de facil și începe de pe drumul care duce la schit, de la poala pădurii, ocolind aria cultivată din lăcașului de cult. După aproximativ 10 minute de mers se ajunge la un intrând în stâncă prin care se coboară ușor și se trece printr-un coridor, pentru a ieși într-o grotă cu deschidere spre vale. Priveliștea este deosebită.
La schit există o mică crescătorie cu 1 pui de căprioară, câțiva păuni și câțiva porumbei. Acolo e liniște și sentimentul este plăcut.
La nivelul pereților și grohotișurilor se pot găsi fosile, cu destulă ușurință. Noi am găsit atât bivalve fosilizate (cel mai frecvent) cât și gasteropode.
Oricum, dedicați-vă cu prisosință o jumătate de zi explorării zonei, fiindcă merită cu siguranță.
P. S.
- Dacă mă uit în DEX, canara înseamnă stâncă (le fel ca în bulgară), astfel că folosirea lui pentru văi stâncoase pare puțin nelalocul ei. Cu toate acestea, se pare că geografii români folosesc termenul cu sensul de vale (a se vedea un material despre relieful structural).
- Se face frecvent confuzie între Canaraua Fetii și o altă canara - numită Canaraua Curvii, aflată mai la vest și mai la sud în perimetrul cătunului Olteni (cătun situat între satele Dumbrăveni și Viroaga pe DJ 391A). În respectiva canara se află "Peștera cu sarcofage de la Olteni", binecunoscută arheologilor. Cauzele confuziei se pare că sunt atât toponimia .... apropiată de gen feminin, cât și tendința folosirii unui nume mai "delicat", precum și folosirea ambelor peșteri (atât cea de la Canaraua Fetii cât și aceea de la Canaraua Curvii) atât pentru cultul creștin în diverse epoci (există supoziția întemeiată că Peștera cu Sarcofage a fost de fapt sediul unei biserici rupestre, iar cea de la Canaraua Fetii a fost locuită de un pustnic), cât și pentru ascunsul persoanelor de sex feminin (cu motive - se pare, divergente, de protecție la Canaraua Fetei și infracționale la cea a Curvii). Legenda cu fetele furate, ascunse acolo și necinstite de bandiți se referă la această peșteră (cu sarcofage), nu la cea de la Canaraua Fetii. Aceeași confuzie am făcut-o și eu, motiv pentru care nu am ajuns acolo (deocamdată...). Am ajuns însă la Calcarele de la Petroșani - situate în apropiere (am să le descriu într-un articol). Este de menționat că și mai spre sud-vest - spre localitatea Negru Vodă, se află Peștera de la Cerchezu, cu dezvoltare de aproximativ 100 m.
- Dat fiind că este zonă de stâncărie, iar zona este bătută intens de soare în anotimpurile calde, pe stâncărie se pot afla șerpi (inclusiv vipere). Recomandarea mea este să mergeți îmbrăcați cu pantaloni și cu încălțăminte aderentă și rezistentă. Oricât ar fi căldura de mare, nu recomand accesul în sandale și pantaloni scurți. Dacă vreți să explorați ceva mai insistent stâncăria, nu ar strica poate și niște jambiere (nu se știe niciodată…). Oricum, eu nu am dat de șerpi aclo, dar nu ar fi fost exclus.
- Luați-vă apă suficientă. Eu nu am văzut izovoare. Cu siguranță cei de la schit au o sursă de apă, dar nu cred că este cazul să fie deranjați.
- Să nu fiți mirați dacă apar – ca din întâmplare, patrule ale Poliției de Frontieră care vă pot întreba de sănătate. Granița e la 1,75-2,1 km în linie dreaptă față de schit (calculat pe Google Earth).
- Ce m-a nedumerit totuși, este cum au primit cei de la schit aprobare pentru construcția acestuia, într-o rezervație. Același lucru m-am întrebat și la Mănăstirea Casian. Sper să nu urmeze gaterele, apoi asfaltul, apoi boxele cu mulți decibeli și eventual ulterior grătarele cu mici asociate cu inevitabilelee gunoaie. Nu vreau să fiu înțeles greșit, acolo la schit e o oază de liniște și pace și mi-a făcut o deosebită plăcere să stau de vorbă cu unul dintre călugări (care din fericire era adeptul traiului într-o zonă cât mai izolată). Cu toate acestea ....
Trimis de Qvadratvus in 06.09.17 23:42:44
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII şi CĂLĂTORII.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Qvadratvus); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Qvadratvus: Un articol foarte interesant. Felicitari, votat cu mare placere.
Rog așteptați...
@Qvadratvus: Foarte fain! De Canaraua Fetii am auzit de cealalta, nu. Dobrogea este si pt mine un taram fascinant, incarcat de magie. Nu sunt cuvinte mari, pur si simplu asta simt de fiecare data cand ii trec granitele... Mi-am propus de cel putin 2 ani sa haladuim prin sudul extrem al Dobrogei (sunt acolo si niste sate cu vechi biserici de lemn), dar inca n-am apucat.
Există și Canaralele Hârșovei, de asemenea arie protejată. Ceva similar se află și în zona unde sunt Calcarele de la Petroșani.
Faza e că după ce am trecut pe la Petroșani (Comuna Deleni, Jud. Constanța), studiind mai bine zona am aflat că am ratat câteva obiective la fel de interesante (Cheile Fântâna Mare și grotele numite Casele de Piatră - Casa Mare și Casa Mică).
Pe internet am mai văzut confuzia de nume cu Canaraua Fetii și lângă Petroșani, unde între Fântâna Mare și Petroșani există o vale numită Valea Bictir, unde se află o altă canara - cu peștera de rigoare, bineînțeles (folosită adesea ca adăpost pentru animale).
@Qvadratvus: Offf, ce de frumuseți puțin spre deloc cunoscute...
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Recomand cu căldură un material de calitate despre valea Canaraua Fetii.
@Qvadratvus: Locuri puțin cunoscute... mai deloc promovate... identificate și căutate doar de cei interesați. Dar, surpriza poate fi mare și pentru cei neinițiați, uimirea poate fi maximă în fața unui peisaj ițit într-o vâlcea, admirația mută în fața operelor naturii. Felicitări pentru articol și mai ales pentru scoaterea la lumină a unor obiective inedite.
La începutul verii am studiat hărți ale zonei și imagini, tentația fiind mare de a merge pe drumeagul ce se deschide între localitățile Lipnița și Băneasa către pereții de stâncă și schitul „Sf. Cuv. Gherman”. M-a oprit faptul că nu cunoșteam starea drumului. Frumoase fotografii!
Drumul poate fi accesat și de mașini cu garda la sol mai joasă, cel puțin până la schit. După acesta însă, nu aș garanta.
Oricum, dacă vrei să te duci dincolo de schit, cred că e util să iei legătura mai întâi cu o patrulă a Poliției de Frontieră. Nu de alta, dar oricum te vor întreba ce faci pe acolo, mai ales că acum zona de la graniță e folosită de grupuri de emigranți care vor să treacă pe șest. Din ce am văzut în materialul lui Ică Giurgiu pe care l-am postat în linkul de mai sus, cele mai faine chestii se află dincolo de schitul Cuv. Gherman.
P. S. Eu am dedus că cei de la PF au senzori de mișcare și/sau camere video instalate- cel puțin pe drumul dintre carieră și schit. Nu de alta, dar au apărut în foarte scurt timp după ce noi am ajuns lângă schit, iar la carieră erau niște tipi care încărcau piatră de construcție fără să fie deranjați de nimeni, iar mașina lor a apărut dinspre nord și nu dinspre graniță (în concluzie fusese alertată de la centrul corespunzător, de monitorizare). Bine, oficial cei de la PF veniseră să revadă cică pe căpriorul și pe păunii de la schit, dar nu s-au dezlipit de noi până nu au văzut că ne cățărăm spre peștera pustnicului. Oricum, probabil că și cei de la schit pun mâna pe un mijloc de comunicare și raportează, când văd străini în mișcare, prin zonă.
I-am întrebat pe cei de la PF dacă mergând înainte nu riscăm cumva să trecem granița și au zis că din acest punct de vedere putem să stăm liniștiți, că oricum vom fi opriți de colegi de ai lor.
@tata123 ????: Eu aș vrea să vă întreb, dacă drumul acela de pământ, de la soseaua principala până la Schitul Sf Gherman, este accesibil și pentru o mașină mai joasă, dacă drumul nu prezintă denivelări și accidentări care să producă daune unei astfel de mașini, sau ar trebui să mergem pe jos (lucru cam greu având în vedere vârsta mai înaintată și dificultățile aferente acesteia). Vă mulțumesc pentru un potențial răspuns!!!
@Miliade: Îmi pare rău, nu știu ce să vă răspund, nu am ajuns la schit/mănăstire. Din câte observ pe GoogleMaps s-au montat indicatoare vizibile către mănăstire din ambele direcții (google.com/maps/@44.09398 ... i8192?entry=ttu). Din ultimul comentariu postat acum trei săptămâni reiese că „drumul pana la Schit este practicabil si se ajunge destul de ușor, are undeva la 4km” ; cu nici un an în urmă un utilizator scria: „Drumul e de pământ, cu gropi, cere răbdare, dar nu e cel mai rău pe care am fost. Dacă ai o mașină dependenta de asfalt așteaptă să se pietruiască” .
Din cele citite pe ici colo (știri laconice, informații scurte) reiese că drumul este parțial pietruit (până la carieră), parțial din pământ. Probabil că porțiunea din pământ are destule șleauri și gropi care provoacă probleme mai ales după ploi.
Ar trebui să sunați direct la mănăstire (am văzut număr de telefon pe FB) și să vă interesați de starea drumului.
Numai bine!
@Miliade: din câte îmi amintesc, de atunci când am fost, erau 2 maxim 3 porțiuni mai dificile, cu denivelări și porțiuni pretabile de a sparge baia de ulei. Nu știu cum o mai fi acum. Eu am merc cu un Logan 1.5 dCI, mai înăltuț, atunci și prin 2 porțiuni tot am mers cu grijă. În teorie, mergând prin acel porțiuni cu atenție în viteza 1, cred totuși că ați putea trece. A treaia porțiune (prin pădurice) era (parcă) cu ceva noroi și era destul de scurtă, ceea ce nu mai țin minte însă, fiind, dacă m-am balansat la trecerea prin ea binișor (semn că erau denivelări dedesubt și bolovani pretabili în a pupa baia de ulei), sau nu. Parcă aș zice că nu m-am balansat, dar nu aș garanta că memoria nu-mi joacă feste.
A trecut ceva vreme de atunci și cum nu am mai fost în zonă, nu știu ce să spun de starea actuală.
@Qvadratvus: Am fost astăzi și, cu atenție, ne-am descurcat. Noi avem un VW Touran și are garda mai joasă, dar, din fericire, nu am avut probleme și am ajuns la destinație. Aș spune că a meritat, e un loc de un pitoresc remarcabil pe care nu ai cum să-l mai uiți... unde ești înconjurat de o liniște care așterne peste suflet o pace atât de adâncă, încât parcă te simți mai aproape de Dumnezeu. Mulțumesc pentru răspuns! ????
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2023 O zi pe plaiuri dobrogene — scris în 06.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Vizităm Dobrogea - partea a 2-a — scris în 27.09.23 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Vizităm Dobrogea - partea 1 — scris în 24.09.23 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2022 Muzeul de Artă “Dinu și Sevasta Vintilă” , cel mai mare muzeu de artă sătesc din Europa — scris în 01.02.22 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Prin Karamurat — sau Mihail Kogălniceanu în alte cuvinte — scris în 21.11.22 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Pe dealul Casienilor — scris în 27.07.21 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 De la Istria până la Argamum — scris în 21.07.21 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată