Peștera Ghețarul Vârtop și satul Cătunul de Piatră

TIPĂREȘTE

Din toate pesterile vizitate pana in prezent Pestera de la Vartop este preferata mea pentru numai aici am simtit adrelanlina explorarii.

Daca sunteti curiosi sa o descoperiti sa stiti ca trebuie sa ajungeti la satul Catunul de Piatra.

Cum se ajunge acolo? Din Garda Seaca este un indicator catre acest sat, trebuie sa va inarmati cu multa rabdare drumul este extrem de prost putin se incumeta. Distanta nu e mare doar 12km insa veti avea nevoie de cel putin o ora ca sa parcurgeti acest drum dificil.

In drum puteti vizita Izbucul Tauzului despre care am mai vorbit, pentru a ajunge la Pestera trebuie sa lasati masina in satul Catunul de Piatra si de acolo ar de mers cam 30 min pana la semnul de urcare catre pestera.

Ajunsi in satul Catunul de Piatra in fata nostra se prezenta atat simplitate, un satuc situat la cota 1200 cu un peisaj tipic zonei: cateva case simple cu gradini mari, pasuni cosite, fanul adunat in capite, multa liniste, animalele pascand linistite.

Catunul adaposteste maxim 20 de familii, are si un mic magazin cu bauturi racoritoare si inghetata iar unii localnici ofera cazare turistilor.

Pot zice ca in locul acela un om poate avea un stil de viata decent: mult spatiu verde, aer tare de munte, case rasfirate, simplitate si bucuria pentru lucuri marunte. Nu pot sa nu ma gandesc ca oamenii aceia in timpul iernii sunt rupti de lume, drumul banuiesc ca nu e practicabil asa ca se rezuma la ce au adunat in timpul anului.

Am preferat sa vedem mai intai obiectivul principal adica Pestera Vartop, pe drum am gasit cu usurinta pe partea stanga a drumului indicatoarele catre primele 2 pesteri (Coiba Mare, Coiba Mica). Dupa 30 min am zarit in dreapta indicatorul catre Pestera Vartop un urcus destul de provocator. Traseul este foarte solicitant datorita urcusulu, ne-am oprit de multe ori pentru pauza de baut apa, nu uitati sa aveti multa apa la voi.

Dupa aprox 50 min am ajuns extenuati la gura pesterii, ne-am alaturat altor ture de turisti obositi care asteptau pe banci intoarcerea ghidului. Vizita in pestera se face respectand niste reguli:

-vizitare numai cu ghid, semnand inainte o declaratie ca va asumati responsabilitatea pentru eventuale accidente

-incaltaminte tip bocanc, adidasi (de altfel nu puteti urca pana acolo), haine groasa chiar daca e vara

-taxa de vizitare 15 lei neaparat sa aveti bani cash la voi

-ar prinde bine si lanterne de rezerva chiar daca are si ghidul cateva

Pestera este neamenajata (fara iluminat, platforma de vizitare etc) si-a pastrat din stilul autentic si rudimentar ce o face si mai interesanta. Intrarea in pestera e spectaculoasa, o deschizatura uriasa, se intra in prima incapere Sala Mare care este extrem de spatioasa, aici se gaseste Ghetarul care ii da denumirea pesterii.

Se inainteaza pe pietre mari si instabile, trebuie multa atentie la mers si folosirea lanternelor, pasim in a doua incapere numita Sala Domnului inspirata de o formatiune de calcar asemanatoare cu o catedrala, multe detalii, stalactite.

Urmatoare este Sala Pasilor de mare importanta istorica intrucat aici s-a gasit cea mai veche urma de om de Neanderthal, o urma de picior veche de aprox 60000 ani conservata in pasta de calcar ce se formeza pe jos in pestera. (urma se gaseste acum la Institutul de Speologie din Cluj)

Mai departe traseul devine si mai palpitant ghidul inainteaza intr-un pasaj inalt si apoi printre spatii inguste formate intre peretii de stanca. Spatiile sunt tare inguste pentru mine fiind prima explorare de acest gen, cei mai grasuti nu stiu cum se descurca. Trecem cu bine si ajungem la Sala Minunilor cu acel efect de WOW dat de numeroase formatiuni de piatra formate pe tavan si langa pereti. Inaintam spre un delusor de calcar destul de alunecos si greu de urcat fara un sprijin iar aici intalnim alte formatiuni naturale.

Aici se termina vizita e ultima incapere si ghidul anunta deja intoarcerea. Traseul de intoarcere a fost la fel de palpitant, probabil intreaga vizita a durat aprox 45 min.

Vizita la pestera Ghetarul Vartop a fost memorabila pentru mine pentru ca:

- am simtit adrenalina explorarii,

- am fost impresionata de multitudinea si varietatea formatiunilor de pe tavanul si peretii pesterii, spatiile inguste, multe incaperi,

-in plus nefiind amenajata e si mai autentica, deocamdata acesta e obiectivul meu preferat din Muntii Apuseni.

-e ca o bijuterie ascunsa in munti: greu drumul, greu urscusul, palpitanta explorarea dar chiar merita

-tanarul ghid ne-a furnizat foarte multe informatii utile intr-o maniera simpla, usor de asimilat

Vom reveni cu siguranta pentru a continua explorarea acestor munti, ah, ce frumoasa e tara mea!

---

VIZUALIZĂRI: 1665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI