Trasee auto prin Apuseni (4)

TIPĂREȘTE

Propunere de traseu (4)

Astăzi îţi propun un traseu spre cascada “Vălul Miresii’, mergând pe “TransUrsoaia”.

În Albac, cum vii dinspre Câmpeni-Vadul Moţilor (DN 75), dai de un indicator la dreapta (DN 1R) care-ţi arată că în 7 km dai de localitatea Horea, locul de baştina a lui Vasile Ursu Nicola, zis Horea (pentru ca horea= cânta frumos din fluier), principalul conducător al răscoalei moţilor din 1784. Drumul este asfaltat, fără probleme.

Înainte de a ajunge în centrul localitaţii, un indicator (la stânga) îţi va arăta pe unde poţi ajunge în satul Fericet, locul în care s-a născut Horea şi locul unde este casa memorial Horea. Cam după 3-4 km de drum asfaltat în primavara lui 2017 (se mai lucra la sistemul de scurgere) ajungi. Drumul are o pantă destul de accentuată, cu multe serpentine. Partea proastă e că are lăţimea unei maşini; ce se întamplă dacă te întâlneşti cu o căruţă care coboara (nu mai vorbesc de un autoturism), nu ştiu ce poţi face. E drept ca sunt făcute, din loc în loc, refugii. Noroc că zona este puţin locuită şi circulată.

Casa memorială este pe Dealul Fericetului (sus, pe culme), pe stânga. Daca este închisă, baţi la uşa locuinţei aflată 10 m mai la vale (e singura), acolo e cheia, şi va veni un bunic să-ţi deschidă. Nu costă nimic vizitarea, dai cât vrei pentru nepoţii care se joacă afară.

Casa în care s-a născut Horea nu mai există, acolo a fost ridicat în 1934 un obelisc, pe care se poate citi anul nașterii (1730), anul când a fost prins (1784) și anul când a fost tras pe roată (1785). Obeliscul a fost dezvelit în anul 1934, iar bustul lui Horea, din fața muzeului, realizat de sculptorul Romulus Ladea, în 1967. Lângă casa memorială există un frasin bătrân, despre care se spune că a fost plantat chiar de Horea. Zona este şi un punct de belvedere extraordinar. Daca prinzi o zi însorită, cum am prins eu, îţi bucuri ochii cu priveliştile de jur împrejur. Dupa ce ai terminat aici, cobori încet şi cu grijă, ajungi în Horea şi cauţi (întrebi pe localnici) muzeul etnografic. Eu nu l-am vizitat pentru că era închis.

A fost înființat în 2006 și își are sediul într-o casă veche, situată pe partea dreaptă a râului Albac, legătura dintre cele două maluri realizându-se printr-un pod acoperit. Exponatele muzeului, în număr de peste 380, au fost donate de 180 de familii și conțin haine, scule și obiecte care au fost folosite în viața de zi cu zi de comunitatea acestei zone.

Prog. de vizitare: Luni - Vineri: 9:00-16:00

Chiar în centrul comunei, înainte de a trece un pod, pe stânga este “Căsuţa din poveşti”, o pensiune (are trei camere) cu un restaurant construit deasupra pârâului Valea Arăzii (interesant de văzut). Netul îţi mai spune că în Horea ar mai fi şi o “casă moţească” de vizitat; localnicii întrebaţi nu ştiau de aşa ceva, îmi pare rău că nu am întrebat la primărie.

După ce ai terminat cu comuna Horea, îi spui lu’ prietenu’ Waze să te duca la Beliş (sau, mai simplu, îi spui să te duca direct la Răchiţele, la cascada “Vălul Miresei”). Ai cam 70 km de drum asfaltat prin pădure, drum care este numit “TransUrsoaia”, datorită asemănării cu mult mai celebrele TransAlpina, TransFăgăraşan sau TransRarău şi datorită faptului că străbate pasul şi pădurea Ursoaia (înainte de Poiana Horea). O să faci ochii mari când o să treci prin satul Mătișești, care aparţine de comuna Horea; acelaşi drum îngust, de cel mult doua autoturisme, şi cu foarte multe serpentine. În rest, drumul e ok, ca lăţime. După Mătișești vei da de satul Poiana Horea; undeva, în apropiere, au fost capturaţi Horea şi Cloşca de un “comando” de noua moţi trădători. În pădure sunt captate 12 izvoare, câteva fiind la şosea, cu băncuţe şi foişoare pentru odihnă. Când se termină pădurea vei da, pe stânga, de barajul Beliş-Fântânele; asta înseamna că eşti cam la 1000 m altitudine, în m-ţii Gilăului, pe Someșul Cald. La intrarea în Beliş tre’ să faci stânga, spre Bălcești, Dealu Botii (dreapta), Răchițele. În Răchițele, un indicator te va anunţa că, daca faci stânga, pe un podeţ mic şi îngust, mai ai doar 5 km pâna la cascada “Vălul miresei”. La un momentdat asfaltul se termină, continuând un drum pietruit. Dacă ai bun simţ în tine, laşi maşina aici (sau mai mergi 10-15 m, pana face o curba la dreapta soseaua, e loc mai mult pentru parcare) şi mergi cam un sfert de oră pe jos, un drum ok; dacă ai şoric în loc de piele, urci cu maşina până la cascadă…

Cascada “Vălul Miresii” măsoară peste 30 de metri. Iarna, când peretele stâncos îngheaţă, zona cascadei este un loc excelent pentru escaladă pe gheaţă. Legenda spune că, demult, o mireasă ar fi căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agăţat pe stânci. Acolo, nuntaşii s-au oprit şi au început să plângă, astfel formându-se cascada. În realitate, însă, numele de „Vălul Miresei” vine de la asemănarea puternică dintre forma cascadei şi celebra piesă vestimentară purtată de femei în ziua nunţii. Rămân la părerea că, pentru a vedea o cascadă în toată splendoarea ei, ar trebui s-o vizitezi toamna, când debitul de apă este bogat.

La întoarcere, dacă nu te-ai plictisit de atâtea muzee etnografice, te poţi opri şi în Albac, la primărie (când vii de la Horea şi ieşi in DN 75, faci stânga şi, în 20 m, tot pe stânga, este primăria, ai parcare vis-à-vis, la o crâşmă), urci la etaj şi rogi să vină cineva cu cheia. Muzeul (de fapt o cameră, la etajul unei construcţii din lemn, la 10 m de primărie) conţine obiecte folosite de moţi de-a lungul timpului, în gospodărie.

Si uite-aşa a mai trecut o zi!

---

VIZUALIZĂRI: 3394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI