Gheorgheni [jud Harghita] si excursii optionale in zona

TIPĂREȘTE

Am avut in 2007 un an extrem de calduros cu temperaturi de peste 40 de grade, si din cauza caldurii am hotarat impreuna cu niste prieteni foarte buni cu care mai suntem si rude sa mergem spre polul frigului din Romania si sa stam la rudele comune din Gheorgheni care aveau o casuta in plus numai pentru noi in micutul orasel din inima tarii numit Gheorgheni pe romaneste.

Drumul a fost ingrozitor, am plecat cam prost pe la 9. 00 de acasa, si pe vremea aceea era circulatie in Bucuresti, ca o comparatie acum e parfum fata de 2007, cred ca ne-a luat mai mult de o ora sa iesim din oras, blocaje peste tot si a condus omul meu pentru ca am mers cu supermasina lui care mai era si automata si prea complicata pentru mine, pacat eu il scoteam in 25 de min din oras insa el a zis ca ce ne grabim undeva? Sa admiram peisajul din capitala ca pana la urma ajungem noi. Buun am reusit sa iesim pana la urma si bagam viteza pana la Sinaia exact in locul unde se bifurca drumul stanga spre oras si dreapta pe centura pe langa gara. Acolo era o coada si o inghesuiala de masini incredibila. Am mers cam 5 m pe minut si dupa 3 ore eram in Busteni unde am reusit sa ocolim coada mergand pe Zamora unde nu era coada si am economisit o ora cel putin.

Dupa Busteni unde se turna asfalt pe o bucata de 15 m a fost liber insa am ajuns foarte tarziu la destinatie din cauza unui primar lenes pe care l-a apucat asfaltarea in august.

Pe drum am oprit la Izvorul Muresului si am mancat la o carciuma pe marginea drumului foarte bine si foarte ieftin. Traseul a fost: DN1 Bucuresti –Brasov – Sfantu Gheorghe – DN12 –Miercurea Ciuc- Gheorgheni.

Gheorgheni e un oras mic cam de 5000 de locuitori, cu centru unde sunt si niste blocuri de 4 etaje si mai multe cartiere marginase cu case. In Centru se gaseste un parc destul de mic incercuit de strazi si case cu etaj, foarte vechi care au la parter magazine destul de modeste insa si cateva restaurante. In oras se gasesc si cateva hotelase sau pensiuni nu foarte rasarite. Rudele noastre de aici s-au bucurat foarte tare cand ne-au vazut. Sunt cred ultimii ramasi din neamul de 16 frati ai bunicii mele, majoritatea au murit insa mai sunt cativa plecati in lumea larga. Fiica lor ne-a pus casa ei la dispozitie pentru noi 4, casuta aflata pe o alee asa de mica si ingusta incat am lasat masina la 150 m distanta. Curtea mica rau cam 200mp foarte ingrijita cu iarba tunsa si magazie de lemne pentru centrala. Casuta are 2 camere comandate, un hol care tine loc si de bucatarie, baie mai mare ca a mea de la bloc, sufragerie cam de 15-16 mp si un dormitor la fel de mare. Casuta parca era luata dintr-o poveste, cu o mica terasa acoperita unde mancam dimineata inainte de plecare, a fost o cazare nemaipomenita pentru noi plecati din aglomeratia si imbacseala din oras. Poveste, poveste dar aveam toate dotarile necesare centrala pe lemne foarte moderna si noua, tv Sony cu satelit, baie moderna si cu de toate, doua paturi mari si bune.

In prima seara am luat pulsul orasului putin si am stat ceva de vorba cu oamenii si am pus la cale traseul pentru a doua zi si pentru urmatoarele. A doua zi am mers spre lacul Rosu si am oprit in statiune pentru a ne aduce aminte de concediile petrecute aici si pentru a face o plimbare pe lac cu barca. Cu noi au venit si doi veri unul de 30 de ani foarte simpatic Lotzi si unul mai micut de 6 ani, o zvarluga blonda si nervoasa ca orice copil nemers la scoala inca. Am mers spre lac si eu m-am hotarat sa nu merg cu barca si sa-mi pastrez fortele pe mal urmarind frumusetile naturii si filmand prin zona. Restul au luat doua barci modelul din cismigiu de pe vremea apusa, iar Cris (consoarta) a nimerit cu cei doi veri. (am preferat sa le spun asa desi Lotzi e defapt varul mamei iar piciul varul meu) S-au plimbat ei acolo, lacul e destul de mic insa foarte frumos, cu ratele aferente si varfurile de brazi iesind din apa, iar eu am cugetat, apoi am pozat, am mai cugetat si tot asa profitand de ziua insorita. Spre sfarsitul orei de inchiriere au acostat primii, perechea cu care venisem si apoi se trag spre mal si Cris cu verii. Dar noi trei de pe mal ne-am asezat pe bancuta la oarece distanta de mal, stateam la o barfa si nu intelegeam de ce barca in care era Cris se invartea pe loc la 3 m de mal si s-au invartit cam 20 de minute pana cand mi-a crescut presiunea si m-am dus sa vad ce se intampla. Cris poarta ochelari de distanta si normal ii avea la ochi cand s-a urcat in barca dar acum era fara. Am observat pe loc si o intreb unde sunt si zice: Pe fundul lacului si ii cautam. Ala micu nervos din fire a vazut o rata zburand si a aratat cu mana brusc: uite rata! Insa mana lui defapt i-a ras un dos de palma nevestimii de i-au zburat ochelarii in apa. Din cauza socului nimeni nu a observat pe loc ca acestia au cazut in apa. Pana la urma si-au dat seama si au incercat sa-i recupereze fara efect insa. Am plecat cu un gust amar, lacul si-a luat tainul de la noi si Cris a ramas mioapa pana la intoarcerea acasa. Ne-am lust niste Kurtos-colaci ca sa ne mai indulcim si am plecat mai departe spre cheile Bicazului. Nu vedeam nimic nou pentru ca fusesem de multe ori insa Lotzi ne rezervase o surpriza spre sfarsit. Am parcat in chei undeva si am mers pe jos in sus si inapoi pentru a vedea frumusetea cheilor si pentru a studia oferta tarabelor locale, apoi am mers cu masina pana la inceputul lacului Bicaz si am luat masa la un restaurant situat pe o barja langa mal unde preturile erau cam mari insa nu se mai putea face nimic, eram morti de foame. Restaurantul rustic cu mese si banci de lemn si cu fete de masa rosii cu model national, dragut aranjat cu flori multe si vedere la apa, cateva pisicute se mangaiau de picioarele noastre exact ca in Grecia. Am mancat la umbra terasei si am plecat inapoi spre chei. La un moment dat exact intr-o curba am parcat in iarba si am gasit o carare cu ajutorul lui Lotzi si am mers in ritm greoi de om care abia mancase cam 2 ore printr-o padure foarte putin umblata si deasa. Dupa ce am vazut niste peisaje superbe in zare in cateva locuri am ajuns sus pe unul din versantii care marginesc cheile Bicazului. Padurea merge exact pana in margine si nici nu-ti dai seama cand ai ajuns. Eu a trebuit sa ma asez pe burta pentru a trage un ochi din cauza jocului de la genunchi si a trebuit sa dau camera altcuiva sa face trei poze. Am rau de inaltime si nu am putut sa stau mai mult de un minut pe margine admirand creatia naturii si a apei in mii de ani. Superb acolo sus, rar am vazut ceva asa de frumos. Printre varfuri in zare ne-a aratat Lotzi si Ceahlaul, un munte pe care imi doresc de mult sa il cuceresc. Ne-am intors pe seara in Gheorgieni si am petrecut cu neamurile pana tarziu in noapte la o friptura, o bere si un pahar de vorba.

A doua zi fiind cam obositi am facut un traseu de mentinere, am mers pe jos pana in locul numit Kilometrul 4. Pe drumul de lacul Rosu exista o zona numita Km 4 unde gasesti un restaurant care are si pensiune cu locuri de cazare mai rustic, iar de jur imprejur sunt case de vacanta ale localnicilor din Gheorgheni. Am mancat aici de pranz foarte bine si foarte ieftin, neobisnuit pentru noi, si apoi ne-am plimbat printre casele de vacanta. Marea majoritate din lemn sunt aceste case de vacanta, unele sunt mai rasarite insa marea majoritate au 20-30 mp cu etaj cu tot. Fiecare are o bucatica mica de pamant de 4-500 mp unde isi tranteste cu ajutorul mesterilor locali o casuta cu etaj din lemnul brazilor imensi din zona si acolo se petrec toate weekendu-rile cu catel cu purcel si gratare, vin si bere cat cuprinde. Am mers pana langa padure unde am gasit un deal mic plin de zmeura si ne-am delectat din plin. Seara am luat-o de la capat cu ce facusem si ieri.

Ultima zi plina a fost cam noroasa si pentru asta am hotarat sa mergem la Praid sa vedem salina. Am mers ceva pana acolo ne-a plouat cam tare insa s-a oprit in Praid si acolo surpriza am cumparat bilete pentru autobuz si am mers cu autobuzul prin munte pana la intrarea efectiva in salina printr-un tunel ingust sapat in stanca si mai apoi in sare. Intrarea e mica si dupa aceea trebuie sa cobori mai multe trepte din lemn pana a ajunge efectiv in salina. Mi-a placut locul, curat foarte inalt cu destule incaperi si locuri de joaca pentru copii, topogane gomflabile, terenuri diverse si masinarii diferite pentru pici. Tot acolo se gasea si o mica bisericuta si o expozitie de pictura pe pereti si alta de flori de mina. Din pacate mi-am uitat aparatul foto si nu am poze decat facute de Lotzi din salina dar bune si acelea.

Ultima zi, defapt ziua in care am plecat a fost o zi foarte frumoasa insorita fara nor si am hotarat sa mergem sa vedem lacul Sf Ana. Am mers si am reusit sa facem si baie pentru ca apa era foarte buna si zona foarte frumoasa si curata. La plecare ne-am despartit de neamuri insa nu inainte de a manca impreuna un pranz monstros in Balvanyos si la un prêt incredibil de mic. Drumul de intoarcere l-am facut prin TG Secuiesc – Brasov DN1 –Bucuresti.

Desi am plecat sa ne racorim in zona cea mai rece din tara nu am reusit pentru ca si acolo a fost destul de cald, peste 30 de grade.

In apropiere de Gheorgheni se afla satul Joseni…. si altul Suseni. Ai mei se trag din Ciumani defapt, iar acolo exista trei patinuare!!!

Zona e superba in mare majoritate ses plin de sate micute si spre marginile depresiunii dealuri ce se transforma usor in munti cu mii de hectare de padure aproape virgine prin care umbla numai mos Martin.

---

VIZUALIZĂRI: 5309 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI