“De familie, per total… OK”

TIPĂREȘTE

A doua noapte la Craiova am petrecut-o la pensiunea Luisa. Am ajuns mai devreme decat ora de check-in (care era 14.00), cu gandul sa lasam bagajele si sa plecam la plimbare, dar nu a fost nicio problema, am primit camera imediat.

Camera (nr 9) este o camera uriasa, foarte inalta — vad ca la Craiova se poarta spatiul :) — cu un pat dublu foarte mare si unul de o persoana, cu gresie pe jos, tapet pe pereti, aer conditionat si dulapuri super incapatoare. Si baia era mare, cu cada, bideu si produse de igiena (sapun lichid si gel de dus).

Camera era curata si aranjata, cu foarte mici deficiente: cheia, model vechi, trebuia nimerita in locasul ei, pentru a putea deschide usa, iar la intrarea in camera era o trecere de nivel (nesemnalizata) de vreo 7-8 cm, de care ne-am poticnit de vreo doua-trei ori, salteaua patului de o persoana, avea o adancitura — in care s-a potrivit pana la urma, copilul mai mic :). Aaaa, si nu avea niciun minifrigider.

Pensiunea este asezata pe un colt, la o intersectie destul de mare, dar fiind we nu era multa circulatie (sau poate asa este mereu), deci niciun deranj din partea asta. Zona toata este linistita, si chiar daca n-ar fi fost, avand aer conditionat, poti sa inchizi geamul si nu te mai deranjeaza zgomotul.

In apropiere, adica peste strada, este un parculet pentru copii cu multa verdeata, iar centrul este destul de aproape, plimbarea pe jos fiind placuta, printre case si verdeata.

La etajul pensiunii exista si o terasa deschisa, dar acoperita, unde poti sa stai la o cafea si unde se poate fuma - pentru cine are acest viciu :).

De afara pensiunea arata ca o casa normala, cu o forma destul de simpla, dar in interior sunt diverse scari si trepte, si diverse nivele, facand-o la prima privire intortocheata (poate unul din constructori (Dorel) a tinut planurile cu capul in jos :)!?).

Gazdele au fost foarte dragute, iar dimineata ne-au aranjat foarte frumos masa pentru micul dejun (care era inclus in pret), ne-au intrebat ce vrem de baut, ne-au adus o carafa aburita plina cu apa cu lamaie, ne-au pus pe masa cornuri din comert, ambalate si o farfurie plina cu pepene rosu si galben.

Micul dejun ar fi fost indestulator, dar, din pacate, savurarea lui a fost impedicata de alte mici deficiente: painea era uscata si avea o coaja foarte tare, iar oul prajit era pus in farfurie cu foarte mult ulei, in care se imbibasera si restul de mezeluri si legume (nu cred ca si-au dat seama sau ca au facut intentionat!).

La parterul pensiunii este un restaurant, care se cheama “La Boierescu”, unde se poate servi micul dejun (intre 7.00-10.00) si cina (dupa ora 18.00). Asta este un avantaj cand vrei sa iei masa loco dupa toate plimbarile, dar este si un dezavantaj, pentru ca a doua zi dimineata, s-a umplut toata pensiunea de mirosul de mancare (de sarmale si ceapa prajita) venit de la bucataria restaurantului, deci implicit si camera noastra!

Restaurantul este foarte dragut, cu elemente rustice si cu mult lemn.

Parcarea nu am vazut unde se putea face, poate pe trotuar, poate in vreo curte alaturata, dar sincer nu am intrebat, ca am venit cu trenul :), si sigur pentru el nu era loc! Pe site-ul unde am facut rezervarea scrie ca parcarea se face in “locuri publice gratuite! ”, deci probabil pe strada.

Nici netul nu l-am incercat, deci nu stiu ce si cum cu el, iar cablul Tv isi pierdea temporar semnalul, dar asta nu a fost o problema!

---

VIZUALIZĂRI: 1237 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI