Cât e de feeric Teleferic...

TIPĂREȘTE

Revenit relativ recent (redeschis in septembrie 2015) în peisajul turismului nostru montan, Teleferic Grand Hotel, a investit, deștept, în promovare prin intermediul "vectorilor de opinie", invitând ziariști, bloggeri și vloggeri sa stea la ei pentru ca apoi să scrie/povestească despre exaltarile trăite. Așa se face că, dacă dai un search pe Google, rezultatele care se întorc sunt pline de superlative la adresa "legendei reînviate a turismului montan românesc". Citind și minunandu-ne de feeria descrierilor, am decis ca trebuie încercat, deși prețul de aproape 1000 de lei pe noapte, nu era tocmai încurajator...

Poziționat excelent, chiar la baza pârtiei, hotelul e ușor de reperat în stațiune.

Dacă exteriorul nu ne era străin date fiind vizitele dese în Poiana, interiorul avea sa fie o experienta nouă.

Primul lucru pe care îl observi, după ce treci de bariera parcării încăpătoare, este multiculturalismul angajaților: bellboy-ul care ne-a întâmpinat era un tânăr de culoare care vorbea o engleza impecabilă (de l-a făcut pe fiul meu de 5 ani să întrebe când am ieșit din România ca lui nu i-a cerut nimeni pașaportul ????), din cei doi angajați ce erau la recepție doar unul era vorbitor nativ de română, iar zilele următoare am descoperit ca personalul de curățenie e format aproape exclusiv din filipineze și ca mai bine de jumătate din angajații restaurantului (în special pentru mic dejun) sunt veniți tot din Filipine și alte state pentru care România este ce e Vestul pentru români. Aceștia sunt vorbitori de română puțin spre deloc, de engleză unii mai mult alții mai puțin... nu, nu ne-a deranjat (vacanțele în Turcia și EAU ne-au călit ????) dar, trebuie sa recunoaștem ca e ușor ciudat ca un angajat în relații cu publicul sa nu vorbească limba țării în care lucrează și da, am vazut si situații cu turiști români nevorbitori de engleză și cărora le era ceva mai dificil, la masă, sa gaseasca pe cineva cu care sa se înțeleagă (noroc cu limbajul mimico-gestual care ne amintește de originile noastre comune ????).

Holul hotelului, în linii simple, materiale și culori naturale, cu lobby bar, zona de jocuri și accesul către restaurant.

Camera (un junior suite) dominata de asemenea de stilul montan frust: dulapuri din lemn natur, piatra pe perete, culori naturale. Junior suite e formata din 2 camere: prima cu o canapea extensibila și a doua cu pat matrimonial, așezate față în față, (ne) despărțite decat de doi stâlpi laterali. Camera are 2 bai, una la intrare cu chiuveta și wc și a doua, după camera cu pat matrimonial, cu cadă, duș, chiuveta și wc. Sincer, compartimentarea m-a cam făcut sa ma întreb ce resorturi arhitecturale i-au pus în mișcare; genul acesta de camere sunt destinate celor ce au copii sau pentru mai mult de 2 adulți astfel că se simte lipsa unei uși despărțitoare între cele 2 camere și faptul ca din cele 2 bai intr-una nu exista nici dus și nici cadă în timp ce în cea de-a doua exista și dus și cada e cel puțin ciudat. Dulapuri încăpătoare, Minibar, balcon la una din camere (o priveliste ce iti taie respirația), un televizor (se poate solicita și al doilea de la receptie), patul confortabil, lipsesc cu desăvârșire facilitățile pentru prepararea ceaiului și a cafelei (da, mi-au lipsit și cred ca la câte stele și pretenții afișează hotelul ar trebui sa le aibă).

Băile curate, materiale de calitate, prosoape albe, pufoase, suficiente, produse cosmetice personalizate, dar de slaba calitate (iarăși spun, la stelele, prețul și pretențiile hotelului ar putea sa investească în produse cosmetice de o calitate decentă, sunt hoteluri cu același număr de stele, care practica preturi la jumătate și care au ales sa investească în acele detalii care fac diferenta), halate, papuci de baie. Camera curata, curățenia făcută zilnic, prosoape, așternuturi schimbate zilnic.

Zona SPA este clar subdimensionata: șezlonguri puține, piscina mica pentru numărul de camere sau pentru cei ce doresc sa înoate in voie. Adancimea piscinei pornește de la 1.6 metri ceea ce o face greu de utilizat de cei ce nu știu sa inoate sau de copii. Jacuzzi este doar în exterior, vara e reconfortant, iarna, cel puțin aventuros. Exista și un bar la piscina și de asemenea 3 saune: uscată, umeda și cu infraroșu, cea uscata oferă o priveliște frumoasă asupra munților datorita peretelui de sticla pe care îl are. Tot în zona SPA exista servicii de masaj și coafor (pe baza de programare prealabila și la prețuri cam mari).

Pentru cei mici este amenajat un loc de joacă în interior, cu personal amabil care supraveghează copiii și un loc de joaca în exterior.

Hotelul oferă (în sezon) și servicii de închiriere a echipamentului de ski.

Micul dejun, bufet este bogat în sortimente, de calitate (găsești de toate de la Jamon Serrano si pana la Sampanie, de la fructe proaspete si pana la branzeturi fine), dar deloc diversificat: în fiecare dimineață oferă exact aceleași produse așezate în exact aceeași ordine. Partea buna e ca ofera o predictibilitate, stiind la ce sa te aștepți nu poți fi surprins, iar partea mai putin bună e monotonia, pentru ca nu te poti astepta la altceva ????. Personalul, deși numeros, amabil și... multicultural e slab pregatit si nu prea face față fluxului de turiști, mesele se debaraseze cu întârziere și tăvile se completează cu lentoare.

Dacă nu aveți oferta cu demipensiune (caz în care și pranzul/cina sunt tot bufet, bun, diversificat, cu preparate pe toate gusturile) puteți lua masa a la carte în restaurantul hotelului. Meniul e internațional, preturile spre limita superioara a ceea ce presupune Poiana și numărul stelelor.

Personalul în genere e amabil, cu zâmbetul pe buze, chiar dacă nu pare, întotdeauna, foarte stăpân pe ceea ce face.

Și acum intorcandu-ne la titlu: Teleferic e un hotel bun, care are doua variante pentru a deveni feeric: fie lucrează la prețuri în sensul reducerii acestora (în prezent practica preturi prea mari pentru ceea ce ofera) sau îmbunătățește serviciile ducându-le în zona de nerefuzat.

---

VIZUALIZĂRI: 4292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI