'Kermanul… deşertului'

TIPĂREȘTE

Prietenului meu de peste 25 de ani I. D.

“nu există om mai orb, decât cel care a luat deja o hotărâre”

Prietene, îţi scriu cu toate că ştiu că nu ai să citeşti niciodată, sau dacă ai să citeşti, nu ai să ştii că eu ţi-am scris.

Grupul cu care am fost în Iran, s-a opus să scriu despre această ţară şi despre ei. Oameni tineri, care m-au acceptat, cu toate că eram un străin.

Cu toate acestea, m-am încăpăţânat respectându-le doar o parte din dorinţa.

Dar, reamintindu-mi de Kerman, realizez că nu cred că voi putea să continui, deoarece “cercul” început într-un decembrie 1987 în apropriere de cercul polar la Leningrad, oarecum… se închide în 2017 în deşertul din Kerman.

Prietene, am lăsat crivăţul să mă bată la minus 39 de grade în timpul zilei şi am lăsat deşertul să mă măsoare la plus 48 de grade, iar deşertul… m-a distrus, într-un mod în care nu am crezut.

În cele două locuri poţi face un singur lucru…. Nu cere milă, deoarece nu ţi se va oferi.

Îmi vei reaminti de deşertul din Egipt, sau cel de la Petra…... da prietene, da, dar este altceva. Deşertul Kermanului, te vrea şi cu siguranţă o parte din ţine va rămâne acolo, pentru todeauna.

Nu pot să-ţi explic, cum, ce, ... nu pot să-ţi spun nimic.

Ai avut dreptate… graniţa este doar în mintea noastră.

Aşa că, dacă vei ajunge acolo… lasă Kermanul…. să te distrugă şi graniţa o să rămână în deşert. Rămâi singur prietene; nu trebuie să te duci 100 de km, doar câteva sute de metri, dar să fii singur.

Întoarce-te la mine şi vom rade amândoi de … noi cei “tineri”, cu graniţe şi prejudecăţi, deoarece acum suntem mai bătrâni cu o zi.

Du-te prietene… … deşertul vrea o parte din sufletul tău… lasă-l să o ia.

Danyo

---

VIZUALIZĂRI: 562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI