Esplanada

TIPĂREȘTE

E timpul să mai și mâncăm ceva.

Ne-am plimbat, ne-am scăldat, am înălțat zmee, am urcat scări, am coborât scări – sau invers… e timpul să redevenim tereștri. Trăim material.

-Ti-e foame?

-Da.

n-am văzut demult așa poftă de mâncare…

ochisem taverna grecească de la intersecția Traian cu Tomis și cu Negru Vodă și aveam unanimitate dar ca să ajungem pană acolo treceam întâi prin boscheți și instinctele mele de explorator nu pot fi suprimate (și) de data asta, prea mult mi-am înăbușit tendințele… să cedez și de data asta? Nu știu. Dar putem testa. Ce-ar fi dacă?

Trimit micul sol de pace. Se poate mânca? Că n-am văzut decât boscheți și niciodată nu poți ști ce ascund boscheții. La ce să te aștepți? Putea fi bibliotecă… putea fi centru de meditație… sau meditare… sau meditari… putea fi loc pentru sporturi extreme? Cum poți ști? Cel mai sănătos este să întrebi. Apoi analizezi variantele. Vine minoru’n țopăială ca și cum ar fi reinventat încă o Americă…

-Se poate mâncaaaaa!

-Ou, da? Și vrei să mâncăm?

-Yap.

Okai… deci proceed…

E o strategie, așa, să faci pe prostu’… ca și cum nu ai ști că se poate mânca, normal că știi că se poate mânca sau cel puțin presupui da' e așa o variantă să îl tragi de mânecă pe om, să fie încunoștiințat de intențiile tale: om, vrem să mâncăm, dă și tu ceva, să nu mă rog mult de tine… he, he

Deci intrăm… poftiți, desigur… așteptați – poftim de! Așaaa!

Ia o masă! Vaaai, ce mese frumoaaase… pe terasă! Vaaai, ce terasă frumoaaasă…

Cu adevarat, o terasa foaarte frumoasă… intuitiv am ales zona cea mai frumoasă a restaurantului, respectiv a terasei.

Pe unde am intrat noi – și cred că era singura intrare că tot restaurantul stă agățat pe coama dealului ca să se uite la mare, pe sus nu puteai intra și nici ieși, pe jos nici atât, pe laterala pe unde am intrat noi - am intrat noi și la cealalta laterală bătea vântu’… sau briza marii… da parcă-s și acolo niște scări lipite de clădirea restaurantului însă terasa unde să ai de o parte priveliște spre mare și de alta parte dealu’ înierbat este doar aici pentru că dacă mai înaintezi și ajungi la clădirea restaurantului, din restaurant nu vezi dealu’ înierbat și de pe terasă vezi clădirea restaurantului pe partea cu dealul deci cea mai frumoasă zonă tot asta e. Foarte frumos îngrijit, foarte frumos amenajat și printre copaci, asta mi-a plăcut mult.

Dacă apucam să ajung la Kostas sau Nikos sau cum îi zice, nu mai aveam nici copaci nici priveliște de cărți poștale, nici mare vizibilă că-i dosită după clădirea arhaică și cu parter și cu etaj și cu mansardă și dacă musai vrei să vezi marea când mănânci, mai iei o gură de mâncare, mai faci 5-7 pași până-n intersecție și te uiți la mare pân’ ce termini de mestecat, mai meri la masă să mai iei o gură de mâncare și tot așa… Păi dacă sunt la mare, vreau să vad mare, nu? Degeaba am făcut canoane cu urcatul scărilor? Nu! Vreau răsplata! Răsplata este vizibilitatea sporită spre (blamata :D… ) plaja Modern. Nu vreau să cârcotesc, îmi iubesc țara, jur c-o iubesc, nu este ironie! Și în special de când am fost la pomul lăudat! La pomul lăudat este super-cool dar nu e locul meu. Și locul meu e minunat! Nici un om, nici un loc nu prosperă în desconsiderare, în dispreț! De-l iubesti, să vezi cum înflorește…

Bun! Altă mânărie! Intri intempestiv, așa, dai două ture de recunoaștere, stârnesti rumoare că n-are cum să nu fii observat si-ți iei impetuos o masă.

Apare brusc un reprezentant: ce-i? cum? Care? Cine? Când? N-are cum să nu te vadă că și dacă doarme îi dai tu trezirea!

Da’ aici nu doarme nime’. Vine rapid o fată. Eu – tot cu strategia în cap:

-Știi, ne cam grăbim, dureaza mult să primim comanda aici?

Fata se resimte și depășită și derutată. Urgent, cheamă ajutoare - îmi zice:

-Mă duc să chem un coleg…

Și dispare strategic:

-Frate, du-te la masa cutare că arde!

:D

Suav, apare tânărul. Aceeași întrebare. Precaut:

-Păăăi, dacă vreti pizza, asta durează cam zece minute…

:D

I-am prelucrat!!! Acum se vor mișca rapid :)

-Aaa, bine, 10 minute dar nu 30 de minute sau mai mult…

-A, nuuu!

Asta am vrut să știu :D

Nu aveam chiar așa urgența dar nici nu-mi doream să stau trei ore pe terasă.

De n-aveam altă treabă aș fi stat că era frumos însă era o zi de aia de vrei să faci multe în același timp: să te plimbi toată ziua și să lenevești pe terasă toată ziua și să dai cu zmeu’n duhu’ aerului toată ziua și să faci surf toată ziua și să faci scufundări toată ziua și… m-a luat valu’… toată ziua… în același timp…

Da’ chiar am vrut să știu sau doar făceam atmosferă???

Și una și alta…

Bine! Să mâncăm în 10 minute!

-Ce vrei să mănânci?

-Margherita cu cârnați!

Suntem la circ. Baiatu’ ăsta sărmanu’… de stă drepți lângă masă… o fi văzut multe la viața lui… Zâmbeste strâmb…

Mă umflă rasu’! De unde, frate margherita cu cârnați? Nu. Margherita și-atat! A! Abia acum ne-nțelegem…

Eu ce vreau?

Naiba știe ce vreau… să fug în lume… da’ cu cine? Mai bine mănânc… ce? Ceva ușor. Știu sigur ce nu vreau! Nu vreau să lecturez lungi cărți de bucate.

Pe diagonală, văd zacuscă… interesant, vreau! N-am! Sau… mai elevat – să mă duc să verific la bucătărie dacă are, eh, las-o balta! Da’ vinete ai? Daaaa, vinete sunt! Aham, deci asta știi sigur, nu tre’ să verifici… daaa, asta avem! K. Și altceva… habar n-am, mă înec în ochii ei, sunt în pană de idei… MBS ai? Să fie cât mai simplu că nu am idei complexe… n-am da’ montez din trei piese separate, apare distinct pe bon: M + B + S… parcă mă interesează pe mine cum apare pe bon, pe mine mă interesează cum apare în farfurie – împreună, evident! Păi împreună le vreau, în cooperare strânsă! Așa a fost, nu m-a minciunit!

Minoru’ – dispe – cum se cheamă prajitura aia de care am mâncat nu știu unde… ? Aaaa, vrei tiramisu! Da! K. Și tiramisu! Să fie! Să se facă! În același timp cu pizza și cu MBS și cu aperitivu’ cu vinete :D că ne grăbim! :D Aiurea, n-aveam chef să stau să se scarmene ei în cap să-și amintească ce-am mâncat și ce mai vreau! E loc pe masă! Astfel trecerea de la pizza la tiramisu a fost extrem de bruscă!

Concluzionând, tot demersu’ a mutat o oră la 40 de minute… folositor… sau nu… never mind, pe ansamblu a fost bine.

Până să ne aducă margherita fără cârnați tragem în poze toată terasa (în alea 10 minute :D… ) și-mi aud urechile:

-Dă-mi telefonu’ să-ți fac poze!

-Ha?

-Dă-mi telefonu’!

Imperativ! Stă cu mâna-ntinsă spre mine și mișcă din degete (imperativ, intempestiv) ! Comentezi? Nu. Ia telefonu’, pleacă și vine.

-Ia-ți telefonu’, ți-am făcut poze!

Fiul meu a crescut. Ce-a mai rămas din copilărie? ;)

Eu evit să imortalizez chipuri umane pentru AFA da’ cu un mânz bezmetic cine-și pune mintea? Mi-a prins și băiatu’ și fata în poze… noroc că erau cu spatele… sau măcar parțial…

Când am venit am găsit porumbei pe terasă, la prima masă de la intrare, cam două mese în spate (le meu) … - o jună cu plasa ei… comandaseră băuturi și se giugiuleau pe băuturi – erau la mare, nu?

Când plăteam, tot în regim de urgentă, aud porumbiță (vorbea românește):

-A uitat de noi…

Păi normal, dacă ai chiulit la cursul de comunicare… sau poate oi fi chiulit eu la cursul de comunicare că măcar ea comunica cu folos sau, oricum, cu mai mult folos decat mine… cine poate ști?

și Să se facă! S-a făcut! Inspirat jupânelu’! O pizza imensă - chiar și fără cârnați =)) pe care a dovedit-o TOATĂ! Ce n-am mai văzut, ever – mai puțin cotoarele respectiv marginea fără mozzarella a celor șase felii de pizza și pe care mi le pasa mie! uF! Da’ până când? Ca să-mi servesc salata de vinete cu aceste stick-uri. Bravos! Pot să mă supar pe el? Nu, nu pot! Asta nu-nseamnă că poate face orice, mnah, whatever…

Bun, pizza, foarte mare și foarte bună! Cu certitudine pizza nu-i peste tot la fel. Aici e bună! Foarte! Dar și tiramisu este foarte mare și foarte bun, așa, ca un mic tortuleț! Inspirat puștiul… Deși înainte mâncam share, de data asta abia de am apucat să-i văd produsele din față… le-a ras rapid! Ce face marea din om… chiar și pe plaja modern…

Miss a cerut să nu fie deranjată și s-a culcat. Nu s-a trezit nici la plecare… n-avea opinii…

---

VIZUALIZĂRI: 3237 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI