Abatia Melk si imprejurimile sale

TIPĂREȘTE

Despre abatia Melk s-au scris multe impresii pe paginile site-ului “amfostacolo”. S-au dat suficiente detalii “tehnice” si de cultura generala despre acest obiectiv turistic de mare atractie, incat nu gasesc ca ar fi cazul sa mai adaug ceva.

Si totusi … s-a vorbit mai putin despre pitorescul cu totul aparte al acestor locuri. Nu ma refer numai la natura si la impletirea ei cat se poate de fireasca cu istoria si credinta, ci in mod special la vecinatatea localitatii Melk, un sat (sau mai degraba orasel) pitoresc ale carui stradute stramte mai pastreaza inca parfumul vremurilor trecute. L-am admirat si am gustat din farmecul lui in drum spre tara, la intoarcerea dintr-un circuit mai lung, pe la mijlocul lunii septembrie 2008.

Era inceput de toamna si totusi totul era atat de curat si proaspat, nu ca pe la noi, cand incep sa se adune frunzele ofilite pe langa borduri. Florile de peste tot pareau a fi in plina vegetatie, erau vii si bogate, iar culorile desprinse dintr-un intreg curcubeu.

Tocmai vizitasem abatia Melk impreuna cu familia (pe dinafara, ca fiind la final de calatorie nu prea mai dispuneam de finante sa achitam costul intrarii in incinta), cand ghidul nostru ne-a recomandat sa vizitam si localitatea cu acelasi nume, in mod special fiindca era zi de targ. Asa ca ne-am dus acolo si nu ne-a parut rau, dar mai mult am cascat gura, cum zice romanul, decat am cumparat. Ne-am multumit cu cate o inghetata de 1 euro bucata (delicioasa pentru pretul asta! ), desi aveai ce cumpara : toate stradutele erau ocupate cu tarabe identice, pe care targoveti de tot felul isi etalau produsele. Ce ne-a atras simpatia, dar si mirarea, a fost modul cum copiii din Melk participau la acest comert stradal: fiecare avea cate o masa pliabila, pe care prezenta spre vanzare jucarii folosite, dar inca intr-o stare foarte buna, pentru pretul unic de 1 euro bucata. Ghidul ne-a explicat mai tarziu ca banii astfel adunati sunt folositi de copii pentru acte de caritate.

Am intrat si in biserica parohiala a localitatii. Nu era nicio slujba, asa ca am putut sa-i admiram pe indelete podoabele sfinte si detaliile arhitecturale, cu nimic mai prejos decat cele ale altor lacasuri de cult din marile orase.

Am hoinarit in voie pe multe stradute pitoresti pline de flori , iar la ora reintalnirii cu grupul eram atat de obositi de mersul pe jos, incat nu ne-am sfiit sa tragem un pui de somn pe bancheta autocarului!

Am scris aceste randuri pentru ca cei ce vor avea ocazia sa strabata acele meleaguri sa stie ca nu numai manastirea este un obiectiv demn de vizitat, ci si localitatea ce o strajuieste. Merita!

---

VIZUALIZĂRI: 4287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI