ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.07.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUN-2017
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

În sfârșit, o drumeție pe Ipsarion (1204 m)

TIPĂREȘTE URM de aici

Am vrut să urcăm pe Ipsarion încă de acum doi ani când am fost în Thassos, numai că atunci a fost după niște ploi care duraseră 3 luni și drumurile din munți erau impracticabile după cum ne spusese toată lumea cu care am vorbit despre asta, de la gazdele noastre de atunci, până la cei de la centrele de închiriere ATV-uri sau proprietarii de taverne. De data asta am sperat să ne iasă și ne-am propus să încercăm pe la mijlocul sejurului ca să avem timp să mai luăm ceva informații de la fața locului în afara celor cu care venisem de acasă. Ce informații, de unde?

În lipsa punctelor infoturistice am vorbit tot cu gazdele și cu localnicii, iar a doua seară, când ne-am retras spre casă, ne-am oprit la magazinul cu ulei și măsline de la Panagia (unde este fabrica și muzeul uleiului) și le-am cerut celor 2 fete care vând acolo, cu care ne cunoșteam la cât ulei și măsline am cumpărat, să se uite bine la noi și să ne spună dacă ne cred în stare să ajungem până sus.

Ne-am amuzat, ne-au dat o cărțulie despre Thassos pe care o aveau sub tejghea, iar cea mai tinerică a turuit într-una. "Daaaa, cum să nu, este un traseu foarte ușor, în 3 ore ajungeți sus. Eu am urcat de multe ori când eram copil... N-am mai fost demult dar nu vă faceți probleme, este un traseu ușor..."Când ne uitam însă la stânca aia cât este de sus, nouă nu ne prea venea să ziceam la fel, dar în fine...

Cert este că ne-am luat inima în dinți și a doua zi dimineață ne-am luat frumușel de mână, doar noi doi, pentru că celelalte 2 perechi cu care eram nici nu au vrut să audă de așa ceva și am plecat să vedem dacă Ipsarion este abordabil. Singurul lucru clar în cazul nostru este că nu ne-mberbecim în general și că n-aveam nici o problemă să facem cale-ntoarsă într-o situație în care nu ne simțim confortabil.

Cel mai bun punct de plecare într-o drumeție pe Ipsarion (eng Ypsario) este Potamia, de aceea am și ales Skala Potamia pentru sejurul nostru din Thassos. Este vorba despre a ajunge pe jos, pentru că tot acolo se poate ajunge și cu ATV-uri sau mașini 4*4, (dar nu neapărat după cum am văzut sus), din partea cealalată a insulei, de la Maries, pe drumuri forestiere, cu multe, multe serpentine.

Noi am plecat la 8 dimineața din Skala (Plaja) Potamia iar în 20 de minute eram în Potamia. Ulterior am aflat că n-a fost bine. Sunt două motive ca să pleci cât mai de dimineață în drumeția asta. Unul ar fi căldura, dar noi l-am exclus pentru că la data sejurului nostru nu a fost chiar așa de cald. Au fost undeva la 27-30 de grade, o temperatură suportabilă pentru noi, iar 8 ni s-a părut o oră rezonabilă. Ca și perioadă, vă recomand o drumeție pe Ipsarion până în 3-5 iunie și apoi începând cu septembrie. Cred că în iunie-august este prea cald pentru a face așa un efort. Iar celălalt motiv despre care am aflat după ce ne-am întors, este că, doar foarte de dimineață ai o vizibilitate maximă spre Marea Egee și golfuri și chiar așa a fost. Cu toate că a fost o zi frumoasă, fără nici un nor, a fost pâclă și chiar dacă noi vedeam bine peisajul, pozele nu au ieșit pe măsură. Un tip de la o tavernă ne-a spus că ora 5 era ideală pentru a intra în traseu.

Potamia, punctul de plecare în drumeție, este o localitate mică, cu o singură stradă principală, așa că n-aveam cum să ratăm indicatoarele care arată intrarea în traseu. În capătul unei străduțe înguste, betonate, am găsit un indicator mare, maro și după ce am intrat pe stradă am dat de o parcare pe stânga, unde puteam să lăsăm mașina. Se poate merge însă cu mașina până aproape unde se termină plăcile betonate, în jur de 1 km, să zic, dar este din ce în ce mai greu să găsești un loc de parcare, așa că la un moment dat ne-am oprit și noi.

Vârful Ipsarion este cel mai înalt vârf din masivul muntos Thassos (1204 m) și este urmat de Profitis Ilias, 1108 m, pe care l-am avut pe tot traseul nostru în partea dreaptă. Traseul dus-întors înseamnă aprox 14 km, după cum ne-au spus fetele din Panagia și conform experiențelor altora se poate face în aprox 6 ore, plus-minus, funcție de antrenamentul fiecăruia. Nu vă gândiți că o altitudine de 1204 m este floare la ureche, ci țineți seama că se pleacă de la nivelul mării, adică cota 0, iar o pantă de 1200 de m presupune oarece efort.

Traseul începe pe străduța betonată, este marcat cu punct roșu și merge o vreme prin pădure, pe lângă grădinile localnicilor cu stupi de albine, una din îndeletnicirile de bază ale grecilor din Thassos. La un moment dat am dat de magazinul fără vânzător de care citisem pe net aflat în fața unei grădini, unde erau expuse 2-3 borcane de măsline și niște vin local. Prețurile erau puse pe produse, te autoserveai, iar alături era o oală cu capac roșu unde trebuie să pui banii. Vânzător nu exista și nici n-am văzut pe cineva prin curte, doar păsările omului lăsate slobode, câini care lătrau de zor și niște pisici. Ne-am continuat drumul dar mi-am propus să iau și eu ceva la întoarcere, că mai eco decât acolo n-aveam cum să găsesc.

Puțin după acest magazin destul de ciudat, grădinile au început să dispară și am continuat să mergem prin pădure pe un drum forestier destul de larg. Traseul este semnalizat destul de bine cu săgeți din lemn pe care scrie Ipsarion în grecește, săgeți din pietre, săgeți cu vopsea roșie făcute pe copaci sau pe pietre dar și mormane de pietre, clădite în fel și chip. Mormanele astea le-am văzut peste tot în Thassos dar și prin Cipru. Nu știu dacă înseamnă și altceva, dar noi am aflat că mormanele astea se fac dacă îți place ce ai văzut pe unde ai mers.

Izvoare de apă nu prea sunt pe traseu, cel puțin nu la vedere. Izvorul din copac, chiar de la intrarea în traseu, despre care citisem pe net nu mai era funcțional, iar masa de lângă el îmbrăcată în marmură nu mai era folosită de nimeni după cum arăta. Un pic mai încolo este un apeduct pe care l-am văzut plin de apă în niște poze mai vechi, dar acum era uscat și părea o ruină. Traseul merge pe lângă apă însă și sunt izvoare numai că trebuie să asculți apa și să te abați. La întoarcere și soțul meu a făcut un pic de echilibristică ca să ia apă dintr-o stâncă pentru că sus la refugiu nu s-a îndurat nimeni să mai coboare și evident să urce înapoi, 350 de m așa cum ne arăta un indicator de izvor. O doamnă ne-a spus că n-ar fi 350 de m cum arăta indicatorul, ci doar vreo 200, dar noi nu am riscat. Mai aveam o coborâre de făcut, oboseala începea să se acumuleze, iar o pantă de 350 de m era o pantă de 350 de m. La refugiu este un bidon mare de apă, pus în drum, care îți atrage atenția că acolo este apă potabilă. Lângă el este un furtun de unde poți lua apă numai că apa era fiartă și nu exagerez deloc. Noi am avut doi litri de apă și ne-a ajuns doar până sus. Aproape de vârf am găsit niște corcodușe și ne-am mai potolit setea, iar când am intrat în pădure la întoarcere, ne-am abătut la un izvor din stâncă, dar nu e chiar la îndemână.

Ca și grad de dificultate partea prin pădure a fost mai ușoară dar urcușul a fost constant, iar după ce am ieșit din pădure, la baza muntelui am găsit un indicator pe o piatră mai mare care arăta mai multe direcții, cele mai importante fiind la stânga spre Ipsarion (1204 m) iar la dreapta spre Profitis Ilias (1108 m). De acolo a început adevăratul urcuș, mai abrupt, prin zone deschise, în plin soare și am zis eu că nu era cald, dar din cauza efortului ne-am și încins. Potecile au devenit mai mult pietrose și trebuie să calci destul de atent ca să nu aluneci sau și mai rău să te împiedici de ditamai bolovanii de marmură. De aceea este exclus să pleci pe Ipsarion încălțat cu altceva decât cu bocanci. De asemenea, nu uitați de ceva pe cap pentru că traseul are o parte prin pădure și o parte în spațiu deschis, în plin soare.

Am ajuns sus la 1000 de m, la ora 11, după 2 ore și 40 de min de când am plecat de jos. Acolo, sus este un refugiu și chiar dacă pe drum am avut de la un moment dat panorame superbe asupra golfului și Muntelui de marmură, de aici se vede superb. Refugiul este echipat cu tot ce trebuie ca să înoptezi acolo paturi, mese, scaune, un chioș descoperit, încă unul închis vis-a-vis, este loc de făcut grătar cu mese lungi de lemn și băncuțe și dacă la dus erau acolo vreo 3-4 perechi, la întors am găsit o grămadă de mașini cu numere de Grecia care ieșiseră la iarbă verde.

Am făcut și noi un popas la refugiu și ne-am adăpostit de căldură în chioșcul închis ca să ne mâncăm sandwich-ul cu care am plecat de acasă. Ne-am și întins un pic pe băncuțele de lemn ca să mai îndreptăm spinarea și a urmat apoi asaltul final. Am remarcat însă că mai multe persoane s-au întors înapoi de aici.

Vârful Ipsarion nu se vede practic de jos, așa cum am crezut tot timpul. El se află un pic mai în spatele stâncii pe care o vedem de jos și abia când ajungi la refugiu dai cu ochii de el. Urcușul final este o pantă de 200 de m dar destul de abruptă, începe cu niște scări și până sus este mai greu decât orice a fost până aici. Indicatoarele de altitudine pe care nu le-am văzut deloc până la refugiu, sunt din 10 în 10 de m, parcă să te încurajeze puțin, dar tot drumul ești răsplătit cu balcoane de unde ai niște view-uri senzaționale, așa că merită tot efortul.

Foarte aproape de vârf poteca se intersectează cu drumurile forestiere care vin de la Maries și o mulțime de mașini erau parcate acolo.

Am ajuns și noi sus pe vârf, la construcția de ciment care adăpostește un caiet în care cei care ajung acolo lasă câteva cuvinte. Ca să fie ferit de intemperii este băgat într-un fel de cutie de tablă de unde l-am scos și noi, iar soțul a scris un mesaj pe care l-a transmis prietenilor de drumeție din facultate cu care are un rămășag și anume că la 60 de ani, adică la anu, se vor întâlni în Piatra Craiului ca să-și demonstreze dacă mai pot să facă cel mai ușor dintre traseele nemarcate pe care le-au făcut ei, Vâlcelul cu fereastră, și mai mult decât atât, trebuie să găsească biletul pe care l-au ascuns într-un copac atunci când și-au promis asta, adică acum vreo 35 de ani.

Chiar în vârf am ajuns în jur de 12 și am văzut că prima persoană care scrisese în ziua aceea o făcuse la ora 8 dimineața. Probabil că el a știut povestea cu vizibilitatea și la 5 a intrat în traseu.

Am stat și aici, sus, aproape o oră. Ne-am așezat pe pietre și ne-am uitat pur și simplu. La un moment dat a apărut un grup de străini cărora ghidul le povestea ceva. L-am văzut că a început să gesticuleze și toată lumea se uita undeva, unde noi nu vedeam nimic. Am ciulit urechile să auzim ce le spune și de fapt le arăta Muntele Athos care era tot într-o pâclă, dar undeva aproape de cer i se contura foarte clar vârful. Tabloul era ireal, n-am fi remarcat asta singuri.

La întoarcere, aproape de refugiu am mai făcut un popas pentru că ne-am întâlnit cu o familie de români cu 3 copii care se așezaseră pe iarbă înainte să ia stânca în piept și am schimbat impresii turistice cu ei aproape o jumătate de oră.

De aici până jos am mers mult mai repede și cu toate că și la dus și la întors am făcut sub cele 3 ore de care știam, drumeția asta ne-a luat fix 8 ore de când am ieșit și până am intrat pe poarta casei din Skala Potamia unde am stat. În cele 8 ore, apox 40 de minute au însemnat drumul de la Skala Potamia la Potamia, cam 2 ore am stat sus, la refugiul de la 1000 de m și în vârf la 1204 m, iar restul a fost traseul dus-întors.

La întoarcere ne-am oprit la magazinul fără vânzător ca să cumpărăm un borcan cu măsline. De data asta proprietarul, un tânăr pe o motocicletă super, era acolo. Borcanul era 3 EUR și am scos o hârtie mai mare pentru că nu aveam deloc mărunt, dar tânărul n-a făcut nici un gest că ar vrea să ne ia banii și ne-a zis să plecăm cu el că ni-l face cadou. Am avut o discuție care nu se mai termina. Noi că nu-l mai luăm, el că se supără tare dacă nu-i facem această plăcere și până la urmă am plecat cu borcanul că n-a fost chip altfel. Nu știu dacă n-a avut să ne dea rest, sau așa a citit el pe fața noastră, cert este că ne-am ales cu un borcan de măsline foarte bune.

Ar mai fi de spus că nu există nici un pericol în munții din Thassos în ceea ce privește animalele sălbatice. Ne-am întâlnit doar cu gușteri, frumos colorați, fluturi și gângănii multe, corbi pe care i-am auzit și văzut permanent după ce am ieșit din pădure și un șarpe de aprox 1 m pe care l-am văzut după ce am trecut de refugiu spre vârf, care s-a speriat de noi și-a tulit-o. Am mai trecut pe lângă o peșteră astupată, multă ferigă, platani, pini din ce în ce mai mulți cu cât ne apropiam de creastă și să nu uit de flori, într-o multitudine de culori.

Ca și trafic nu pot să spun decât că la dus am prins din urmă o pereche de tineri care stăteau pe marginea apei, dar apoi ne-au depășit și i-am găsit sus la refugiu și am avut în fața noastră un grup de români pe care îi auzeam mai departe, prin pădure. Sus, la refugiu, am găsit câteva persoane iar și mai sus, în vârf, am găsit mult mai multe pentru că veneau cu mașinile de la Maries.

Dacă ar fi să vă fac o recomandare, mie traseul mi s-a părut ușor prin pădure și mediu de la baza muntelui până la refugiu și vârf. Efortul merită din plin însă pentru că pe tot traseul ești răsplătit cu vederi spectaculoase pe care habar n-am să vi le descriu. A fost o experiență pe care eu aș repeta-o oricând și la cât îmi e de drag Thassos-ul, poate se mai întâmplă.

## end review sc

[fb]
---
Trimis de Aurici in 17.07.17 23:06:21
Validat / Publicat: 18.07.17 08:56:17
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.

VIZUALIZĂRI: 12913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

29 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 "Fiarele" cu care ne-am întâlnit tot drumul. Aici, doi, în tandrețuri.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 75300 PMA (din 58 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

29 ecouri scrise, până acum

webmaster [18.07.17 08:56:52] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)

— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

--

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

dalumian [18.07.17 09:09:12] »

@Aurici: F. frumos.

Floryn81 [18.07.17 09:15:19] »

@Aurici: Vreau să vă felicit pe amândoi pentru această frumoasă drumeţie pe care aţi făcut-o şi pe care ne-ai prezentat-o în detaliu! Chiar dacă nu este foarte înalt, cu siguranţă că muntele nu este uşor de urcat, mai ales că diferenţa de altitudine faţă de punctul de plecare este mare. Fotografiile ilustrează în mod fidel cele prezentate; îmi plac toate pozele, iar P 30 şi P 41 sunt fabuloase (părerea mea)!

Mi-ar plăcea să fac şi eu cândva această drumeţie... cine ştie?! Thassosul nu e chiar departe...

Aurici [18.07.17 10:07:05] »

@dalumian: Frumos, da! Mereu mă uit la poze și-mi aduc aminte. Îmi plac drumețiile și pădurea în mod special. Acolo se rezolvă multe dintre problemele mele.

Vară frumoasă în continuare!

AZE [18.07.17 10:21:55] »

@Aurici: Felicitari pentru excursie si ma bucur ca ai ajuns acolo. Cum arata padurile din zona? Incendiile de anul trecut au afectat zona sau au fost in alta zona a insulei? Eu am indeplinit acest vis de a urca pe Ypsarion in 2015 ziua de 1 iulie in timpul unui sejur la un resort de pe insula. Am plecat foarte devreme (pe la 5 dimineata) am sarit micul dejun mi-am luat conserve de acasa) tocmai pentru a evita caldura. Masina am lasat-o jos. Am facut 3 ore in sus 2 ore inapoi. Peisajul si panorama vazuta este extraordinara. Sus am vazut drumul forestier si am aflat ca se putea ajunge si cu masina. Dar asa pe jos are alt farmec. Reviewul de pe AFA despre aceasta locatie (vezi mai jos) este mai scurta si cu putine poze (poze atasate ulterior) Am vazut multe soparle pe carare, tu ai vazut?

O vara faina iti doresc

Aurici [18.07.17 10:25:18] »

@Crazy_Mouse: Mulțumim, colega, știu cât ești de pasionat și tu de drumeții, sâmbătă chiar ți-am călcat pe urmele ultimei.

Muntele nu este foarte înalt dar diferența de altitudine de 1200 de m, da, ceea ce face ca traseul să fie destul de solicitant.

Ultimul nostru traseu comparabil a fost Vf Ciucaș (1954) și am plecat de la Cabana Muntele Roșu (1280). N-aș zice că a fost prea ușor nici ăsta iar diferența de altitudine este de nici 700 de m.

Pozele nu au fost așa cum ne așteptam din cauza pâclei dar am avut de unde să aleg câteva sugestive și mă bucur că ți-au plăcut.

Thassos-ul nu e deloc departe iar kinder-ul tău cred că s-ar bucura mult de drumeție, alături de voi. Față de drumețiile de prin pădurile noastre acolo ai niște panorame superbe și asupra golfurilor și a mării.

Mulțumesc pentru ecou, drumeții cât mai multe în vara/toamna asta!

Dana2008 [18.07.17 10:25:20] »

Vai!!! da tare fain o fost acolo!

Ce mi-ar mai fi plăcut să stau lângă tine pe stâncă că în fotografia nr. 35 să admir peisajul.

Nu as gusta muntele cu atâta poftă, cu tot trupul și sufletul dacă nu aș urca pe jos. În asta constă și bucuria finală, că ai reușit să ajungi la destinație, de multe ori, aproape de cer.

Sper să găsesc cu cine să fac acest traseu când ajung in Thassos. Imaginile sunt spectaculoase, foto 35 preferata mea. Eu voi porni la ora 5 că eu nu prea suport căldura când fac efort.

Călătorii plăcute!

Aurici [18.07.17 10:41:51] »

@AZE: Incendiul de anul trecut a făcut prăpăd în Thassos, se văd urmele lui peste tot.

Am aflat și noi ulterior că ora ideală de plecare era 5 dimineața pentru o vizibilitate mai bună de sus. De fapt pentru poze mai bune că vizibilitate a fost, am avut o zi superbă pentru drumeția asta.

Zeci de șopârle/gușteri am văzut, unii foarte frumos colorați. Și un șarpe de vreun metru dar a țâșnit ca din pușcă când ne-a auzit, abia am apucat să-l vedem.

Mă bucur că ai fost acolo, vară frumoasă și ție! Și mulțumesc pentru ecou.

Aurici [18.07.17 10:49:22] »

@webmaster: Mulțumesc mult, zi bună.

Aurici [18.07.17 11:34:28] »

@Dana2008: Fain, fain, a fost acolo și abia aștept să ne spui cum ți-a plăcut și ție.

Așa este și în cazul meu. Satisfacțiile cele mai mari le am dacă ajung pe jos, nici nu iau în calcul altă variantă. Adică pe jos, sau deloc.

Iunie, iulie și august mi se par luni nepotrivite pentru o drumeție pe Ipsarion, mai ales dacă nu suporți căldura. Acuma, depinde când mergi tu. Până la 30-32 de grade pentru mine este ok, dar urcușul din anumite porțiuni te face să resimți mai mult.

Mi-ar fi plăcut și mie să te avem tovarăș de drumeție.

Neapărat să ne spui când te întorci.

Vară frumoasă în continuare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dan&Ema [18.07.17 20:32:10] »

@Aurici:

Astazi am creat folderul Ypsario cu experienta mea de saptamana si uite de ce dau aici! Bravos!

Aurici [18.07.17 20:40:05] »

@Dan&Ema: Păi abia te astept!

Dan&Ema [18.07.17 21:51:06] »

@Aurici: noi la 8:45 eram in varf ⛰!

Adevarul ca merita sa pleci la 5:30 sa prinzi rasaritul exact deasupra padurii si sa prinzi ceva racoare la urcus. Oricum curgeau apele pe noi...

Felicitari pentru articol! De mare calitate!

Aurici [18.07.17 22:08:35] »

@Dan&Ema: Asa este. Data viitoare plecam si noi mai devreme. Acum nu ne-am îndurat. Si la 8 era frig afara dar'mite la 5. Pe 1-5 iunie cand am fost noi a fost chiar ok vremea. Doar pacla ne-a încurcat un pic la poze. Dar cum ziceam, abia astept sa citesc si eu experienta voastră. Au fost si copiii, bănuiesc. Daca da, respectele mele pentru ei.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adrianaglogo [18.07.17 23:35:12] »

@Aurici: Vai, ce frumos! Si excursia si articolul...

Si nostalgiile trezite, legat de mersul pe munte in tinerete.

Ce am batut si noi muntii, inclusiv Piatra Craiului.

Poate am intalnit vreodata si pe sotul tau, noi stand in Pitesti ne era la indemana masivul asta! (noi doi ne-am cunoscut la munte, intr-o zi de iarna, dupa o sesiune epuizanta)

Felicitari pentru articol si pentru poze.

Si mai ales pentru tenacitate.

Aurici [19.07.17 11:47:20] »

@adrianaglogo: Mai mult ca sigur ați trecut vreodată pe lângă soțul meu. Până l-am cunoscut pe el ziceam și eu că am umblat pe munți, dar prin comparație sunt mic copil. Nu există munți din țara asta din care să nu aibă povești, de la el am aflat tot felul de lucruri. A umblat cu niște amici mult, dar a mers singur foarte, foarte mult, ceea ce eu n-aș fi făcut niciodată. Stătea cu săptămânile cu rucsacul în spate prin munți. Ne spune că de multe ori treceau zile în șir până întâlnea pe cineva. Cred că de acolo, de pe munte, i se trage echilibrul pentru care l-am invidiat tot timpul. A avut și niște revelații, pe care nici în ziua de azi nu ni le-a explicat foarte clar, dar este convins că sunt zone în munții noștri unde "se întâmplă ceva". Lui i s-a întâmplat în Parâng și la Obârșia Ialomiței, în Bucegi.

Mulțumesc pentru ecou, vară frumoasă!

crismis [19.07.17 18:57:04] »

@Aurici: Jos pălăria, respecte maxime! Ei, bine, urcatul pe munte e o chestie pe care eu nu pot s-o fac cu ușurință; am pus-o mereu pe seama talasemiei (o formă de anemie), dar probabil că e mai mult lipsă de antrenament. Îmi place mult să merg pe jos, iar când e de urcat, nu crâcnesc, deși nu mi-e ușor deloc. Îi admir însă din suflet pe cei care iau munții în picioare, sunt convinsă că astfel îți limpezești multe ape ale sufletului!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici [20.07.17 08:14:19] »

@crismis: Draga mea, eu zic că este lipsă de antrenament. Și nouă ni se întâmplă să gâfâim dacă n-am mai mers demult, sau să zburdăm, când o facem constant. Acum suntem într-o perioadă de antrenament din cauza soțului care are de câștigat un pariu la anu și am intensificat escapadele de genul ăsta. Dar caut muntele și pădurea, în mod special, pentru că, în cazul meu sunt terapie curată. Mă duc în pădure necăjită, cu griji..., și mă întorc cu totul și cu totul alt om. Ai mare dreptate, acolo îmi limpezesc multe ape ale sufletului.

Vară frumoasă mai departe!

mishu [20.07.17 08:25:32] »

@Aurici: Am citit cu mare drag articolul dar si cu multa invidie. Nu voi reusi sa fac acest traseu cred ca niciodata din pacate si nu este comoditate si nici neaparat varsta.

M-am bucurat mult de tot sa citesc articolul si-mi dau seama acum scriind ecoul ca l-am citit aproape pe nerasuflate (acum de abia respir).

Cred ca de asemenea ai dreptate, satisfactia de a fi acolo sus o ai doar daca urci pe jos si nu altfel, sa te bucuri de fiecare pas pe care il faci si de fiecare priveliste care iti iese in cale.

Felicitari, votat cu mare drag.

Aurici [20.07.17 17:29:38] »

@mishu: Și eu zic că vârsta este doar un număr, dar dacă mai sunt și altele, din păcate, nu poți să faci chiar toate. Dar nu-i bai, avem de unde alege să experimentăm, Slavă Domnului. Dorință să existe iar în cazul tău nu-mi fac griji. Mă bucur că ești pe recepție că uite, mai urci cu noi pe aici

Săr'na de vizită, vară frumoasă!

DOINITA [20.07.17 21:47:31] »

Foarte frumos si foarte real! Am" urcat " alaturi si am trait intens fiecare clipa descrisa. Nu sunt antrenata pt asemenea excursii si-mi pare rau, dar atat cat ma simt in stare cutreier mereu in vacante. Superb traseul, superba relatarea! Vacante intense si placute!

Dan&Ema [21.07.17 11:57:56] »

@Aurici: Superba soparla din poza! Eu nu m-am intalnit cu d-astea colorate si mi-e ciuda. Nu pot sa nu ciytesc de mai multe ori articolul tau pana imi vine timpul sa il concep pe al meu. E prea fain articolul, pozele, dar e atat de fain acolo sus!

Iar creasta de aici situata la circa 1000 metri echivaleaza cu multe din Meridionalii nostri situate la 2000 metri altitudine.

Bravo inca o data, Aurici!

Aurici [21.07.17 14:16:33] »

@Dan&Ema: Măi Dane, mă copleșești de-a dreptul. Săru mâna și pentru acest ecou, este o super surpriză că cineva mai trece o dată pe la un articol.

Am întâlnit o grămadă de șopârle colorate, am multe poze dar am zis să nu exagerez. Păi ce să-ți fac, dacă ai plecat cu noaptea în cap? Astea ies și ele la soare mai târziu, ca și șarpele de peste 1 m pe care am avut norocul să-l vedem. Trebuia să am și eu o compensație, nu?

Așa este cu altitudinea, eu zic ca a fost destulă pantă, 1200 de m, doar prin simpla comparatie cu Ciucas, de ex, care se află la aproape 2000 de m dar am plecat de la Cabana Muntele Roșu, de la 1300 de m. Dar cui îi folosește asta? Pentru iubitori nu contează decât să fii acolo, sus, cum bine zici și tu.

Mulțumesc încă o dată pentru ecoul ăsta surprinzător, aștept să citesc și eu experiența ta.

Aurici [21.07.17 14:47:34] »

@DOINITA: Asta îmi doresc și eu foarte mult, să cutreierăm prin lumea asta. Pentru mine călătoriile sunt cele mai importante lecții de viață.

Mulțumesc pentru vizită, vară frumoasă și călătorii cât mai plăcute!

iulian68 [09.10.17 23:29:20] »

Eu am recomandat acest traseu tuturor celor pe care i-am auzit ca mwrg in Thassos! Doar ca recomandarea se referea la mersul in excursia ce se organiza contra sumei de 40 euro/persoana cu niste suv-uri 4×4 (suzuki). In pret era inclus si un pranz insa a meritat fiecare banut! ????

Aurici [10.10.17 12:30:54] »

@iulian68: Heiii, bine ai revenit printre noi si multumesc pentru vizita.

Cand am fost prima data in Thassos si noi am incercat o excursie cu suv-uri, doar ca nu s-a putut, era dupa niste ploi care durasera 3 luni si stricasera toate drumurile. De data asta am vrut sa fie cu piciorul, data viitoare poate o sa experimentam si noi altceva.

Zi buna, calatorii frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
iulian68 [10.10.17 13:32:15] »

@Aurici: Bine v-am regasit!

damn [17.07.21 13:11:11] »

Mă bate și pe mine gândul să fac acest traseu. Un articol superb. Chiar ca un ghid de călătorie. Felicitări!

Aurici [17.07.21 20:48:55] »

@damn: Neapărat până pe la începutul lui iunie, după aia e mult prea cald. Și după septembrie cred că este o variantă, dar s-ar putea ca verdele să nu mai fie așa verde. Vezi tu... important e să fie.

Mulțumesc pentru vizită și aprecieri, călătorii frumoase!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianaglogo, Aurici, AZE, crismis, dalumian, damn, Dan&Ema, DOINITA, iulian68, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂDrumeție la Vârful Ypsario:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.071017980575562 sec
    ecranul dvs: 1 x 1