Tirana în jumătate de zi

TIPĂREȘTE

Informațiile oficiale spun că cea mai bună modalitate de a ajunge din România la Tirana este pe calea aerului, capitala Albaniei dispunând de un aeroport internațional - Nënë Tereza (Maica Tereza) - situat la 17 km de centru, transferul spre oraș făcându-se cu autobuzul expres sau cu taxiul.

Noi, aflându-ne pe țărmul Adriaticii, la Durrës am străbătut drumul până în Tirana (de nici 40 km) cu autocarul, excursia de o jumătate de zi în capitala albaneză fiind inclusă în programul turistic și plătită din țară. Interesul de a vedea măcar în parte capitala țării în care ne petreceam o săptămână de vacanță era mare cu atât mai mult cu cât, într-o excursie de o zi cu plecare din Parga (Grecia), în urmă cu doi ani vizitasem două dintre cele mai importante locuri turistice ale Albaniei: Sarandë și Butrint. Mai mult decât atât, dorindu-mi să cunosc mai bine această țară abia scăpată de jugul comunist, fiind în Macedonia, la Izgrev Hotel Spa & Aquapark Struga (Ohrid) foarte aproape de granița cu Albania, am refuzat cu bunăștiință propunerea unei incursiuni de o zi în țara vecină, cu vizitarea doar a Tiranei și a stațiunii Durrës. Știam că viitorul îmi va oferi o ocazie mai bună. Și, iată, ocazia de a vizita Tirana a sosit o dată cu ziua de 26 iunie 2017.

Autocarul ne-a preluat din fața hotelului. La ora 8.45 eram îmbarcați și gata de plecare. Aici ar trebui să fac o mențiune. Excursia la Tirana (ca de altfel toate cele patru excursii de câte o jumătate de zi care erau incluse în program) a fost plătită din țară de toți cei care au contractat pachetul turistic. E adevărat că nimic nu te obliga să faci și deplasarea la Tirana dacă nu voiai, dar bunul simț omenesc obliga să anunți cumva că nu vei participa. Neavând efectivul complet, ghidul s-a văzut nevoit să-i caute pe cei doi absenți. Și i-a căutat peste tot, la cameră, la piscină, la restaurant și la bar. Dacă îi căuta și pe plajă îi găsea comod instalați pe șezlonguri, nepăsători sau poate inconștienți de faptul că sunt așteptați de un întreg autocar. Asta face parte din ceea ce eu numesc "disciplina de grup turistic".

Așadar, cu o oarecare întârziere, am plecat. Din drumul secundar, intrarea pe autostradă s-a dovedit a fi problematică. Ocolim, ne întoarcem... Degeaba avem GPS, degeaba avem șofer cu experiență. În Albania semnele de circulație și indicatoarele de localități lipsesc tocmai acolo unde ar fi mai trebuincioase.

Intrarea în Tirana, pe autostradă, este frumoasă, dar derutantă. Am văzut un autoturism oprit în mijlocul drumului, șoferul - probabil și el străin de acele locuri - căutând derutat direcția de mers care îl interesa. La intrarea în oraș, asemenea celui mai falnic monument, vulturul - emblema albaneză care poate fi văzută și pe steagul țării - tronează solemn în mijlocul unui sens giratoriu. Nu l-am fotografiat pentru că eram în autocar și n-aș fi reușit o poză prea bună din mers.

Am debarcat în centru, lângă o casă de schimb valutar. Era primul și cel mai important lucru de făcut deoarece toți aveam nevoie de moneda națională albaneză - leke. În Durrës, în zona Hotelului Leonardo unde am fost găzduiți, nu găsiserăm nici bancomat și nici vreo casă de schimb valutar. Știam că în anumite locuri mai puteam plăti și în euro (cu o convertire dezavantajoasă nouă), precum și că doar rareori vom avea ocazia să plătim cu cardul. Cursul de schimb a fost de 131,8 leke/1 euro, dar am găsit și cu 132,4 leke/1 euro.

După un tur pietonal, în grup și însoțiți de ghid, în Piața Skanderbeg ne-am disipat, fiecare urmând a-și petrece timpul după plac și în interesul personal. De la bun început, o mențiune: am întâlnit cuvântul Skanderbeg scris în atâtea feluri - Skanderberg, Skandenberg, Skenderbeg, Skanderbey, Skandenbey… - încât nu am idee care este forma corectă. Corect sau nu, în cele ce urmează voi scrie doar Skanderbeg.

Piața Skanderbeg, principala piață din Tirana, totodată una dintre cele mai importante atracții pentru turiști, se află în zona centrală a orașului. Este largă, pardosită cu plăci de marmură și poartă numele lui Skanderbeg, eroul național al albanezilor. Deși mai veche, piața a fost lărgită și modernizată în perioada comunistă. Atunci când am fost noi acolo, statuia ecvestră a eroului național în armură, gata de luptă, era cam estompată de o scenă în aer liber montată în așa fel încât să-l includă și pe Skanderbeg cu calul său în decorul de fundal. Pe o latură a pieței se află Turnul cu ceas și Moscheea Ethem Bey.

Turnul cu ceas - Kulla e Sahatit - un simbol al orașului, a fost construit în 1822, dar după câțiva ani a fost supraînălțat devenind la acea vreme cel mai înalt edificiu din oraș. Am aflat că inițial în turn a fost instalat un clopot vienez al cărui dangăt anunța fiecare oră. Un ceas - cu cifre romane - a căpătat abia după cel de-al doilea război mondial, iar mai târziu, prin 1970, a fost montat ceasul care poate fi văzut și astăzi. De asemenea, am aflat că urcând cele 90 de trepte ale unei scări în spirală, se ajunge pe platforma din vârf de unde se poate admira o frumoasă panoramă a orașului. Era foarte cald atunci când am fost noi la Tirana, așa încât nimeni nu a fost tentat să facă efortul unui urcuș pe o scară strâmtă și desigur, anevoioasă. Toată lumea căuta locuri umbrite. Sora mea cu soțul, ca și marea majoritate a grupului, s-a refugiat în umbra terasei de lângă turn, la o bere rece. Prietena mea și cu mine am intrat în moschee și ea situată pe aceeași latură a pieței.

Moscheea a fost pentru prietena mea o premieră. Nu mai intrase niciodată într-un lăcaș de cult musulman, așa încât - pentru ea - am făcut-o un pic pe ghidul. Ne-am lăsat încălțămintea la intrare, frumos aliniată în raftul din dreapta, apoi am pășit pe covorul moale, curat și răcoros. Nu erau prea mulți vizitatori, iar persoana care veghea în interior nu doar că mi-a permis să fotografiez, dar s-a arătat dispusă și să ne dea informații suplimentare.

Construcția a fost începută de Mula Bey în 1794 și a fost finalizată de fiul său, Ethem Bey, în 1821. Se spune că Moscheea Ethem Bey din Tirana este cel mai vechi edificiu de acest gen care s-a păstrat în Albania. Valoarea sa istorică este dată nu doar de vechime, ci și de arhitectura ei. Privind din afară, alături de minaret se remarcă o cupolă nu prea mare și intrarea mărginită de coloane terminate în arcade. Curios pentru lăcașurile islamice, Moscheea Ethem Bey este decorată la exterior cu fresce reprezentând arbori, cascade și poduri. Se presupune că ele au fost executate de meșteri care nu erau musulmani.

Moscheea a fost închisă în perioada comunistă. În 1991, fără vreo permisiune oficială, a fost redeschisă ca loc de rugăciune. Istoria consemnează faptul că 10.000 de persoane au participat la rugăciunea inaugurală, și - în mod surprinzător - forțele de ordine nu au intervenit. A fost momentul renașterii spirituale în Albania.

În prezent în Tirana există și o Biserică Romano-Catolică, edificiu inclus în patrimoniul național. Dedicată Fecioarei Maria, biserica este situată tot central, dar noi, în plimbările noastre, nu am ajuns să o vedem. Am văzut în schimb Catedrala Ortodoxă Învierea lui Hristos. Este una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am văzut, are o arhitectură modernă, cu totul diferită de a altor lăcașuri ortodoxe, iar interiorul, larg, rotund, vegheat din boltă de Iisus Hristos, este artistic decorat. Foarte interesantă mi s-a părut clopotnița care are și un ceas. Ea este susținută de patru stâlpi imenși, rotunzi, în formă de lumânare a cărei flacără - probabil un bec special - se aprinde în timpul nopții.

În Piața Skanderbeg, în afara celor enumerate, mai poate fi văzut Palatul Culturii, precum și Muzeul Național de Istorie.

Palatul Culturii care adăpostește atât Teatrul de Operă și Balet, cât și Biblioteca Națională, este un edificiu ridicat în 1963. Se spune că piatra de temelie a clădirii a fost pusă de liderul sovietic de atunci, Nikita Hrusciov. La librăria care funcționează aici, există o gamă largă de obiecte care pot fi achiziționate drept suveniruri sau cadouri pentru cei dragi rămași acasă. Am cumpărat un minighid turistic îngenios ascuns în coperte albastre pe care scrie REPUBLIC OF ALBANIA, iar sub emblema cu vulturul, PASSPORT. Așadar, am și pașaport albanez.

Tot aici se află și un centru de informare turistică de unde se pot obține informații (în limba engleză) și hărți sau pliante turistice.

Muzeul Național de Istorie este tot o clădire comunistă. Pe fațadă, în partea superioară, dăinuie și acum o reprezentare artistică edificatoare. Ni s-a spus că interiorul muzeului prezintă etapele întregii istorii a poporului albanez. Din păcate, nimeni nu a putut vizita acest muzeu. Era luni, zi în care muzeul este închis. Pentru informare, menționez programul de vizitare: marți - sâmbătă orele 10.00-17.00, iar duminică 10.00-15.00. Taxa de vizitare este de 300 leke/persoană.

Știu că Tirana nu este o destinație turistică populară. În ideea că ar putea interesa pe cineva, am trecut succint în revistă locurile pe care le-am vizitat noi, toate amplasate central, acolo unde din punct de vedere estetic și edilitar s-a mai intervenit în ultimii ani. Bulevardul comercial principal - cu magazine de tot felul, cu terase cu bere rece sau cu înghețată - precum și parcul central, sunt locuri în care poți petrece o parte din timp, poți cheltui ceva bani sau îi poți vedea pe albanezi cum își pierd vremea.

Până la adunarea la autocar pentru întoarcere, eu și prietena mea ne-am petrecut timpul într-o plimbare pe strada comercială. Am făcut cumpărături pe care le-am plătit cu cardul, am intrat în magazine să ne delectăm privirea cu mărfuri "italienești made în Albania", iar ca să ne răcorim puțin, ne-am luat câte o înghețată.

La terasa de lângă Turnul cu ceas ne-am întregit grupul de patru (sora mea cu soțul preferaseră câte o bere rece, la umbră), apoi ne-am îndreptat spre autocar. Era foarte cald. Soarele trecuse de amiză și erau cam 37º C. Mi-am amintit că se propusese comasarea excursiei de la Tirana cu cea de la Durrës care trebuia să aibă loc a doua zi, în ideea de a mai câștiga o zi întreagă de plajă. Le sunt recunoscătoare celor care nu au fost de acord cu asta. Cum am fi suportat și o plimbare prin Durrës când noi ne topiserăm deja la Tirana?

---

VIZUALIZĂRI: 4406 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI