Plaja Corbu – în pustie (de sezon)

TIPĂREȘTE

Pe Plaja Corbu am fost în iunie 2013. Am mers pe autostrada soarelui pană la Medgidia, mergeam prima dată pe autostrada soarelui și m-am mirat să mă trezesc la 10 kilometri sud de Medgidia, ei, okei, am traversat Medgidia altfel decât eram obișnuită, nu de la vest spre est ci de la sud vest spre nord, am mai întrebat pe localnici, mai după indicatoare apoi spre Cuza Voda, Mihail Kogalniceanu, vedeam locuri noi, am trecut pe lângă lanuri nesfarșite de floarea-soarelui, am cumpărat miere de albine de la localnici… nu mai știu dacă am trecut prin Lumina sau prin Sibioara dar în Năvodari sigur am ajuns tot întrebând din om în om...

Pe masura ce ne apropiam de mare vedeam tot mai multe eoliene, pe langă Năvodari sunt multe…

Cu cât ne apropiam cu atât îmi părea mai departe, nu recunoșteam locurile și mă simțeam cam pierdută… tot întrebam – încă zece kilometri, încă zece kilometri… în sfârșit intersecția cu strada cu dale (sau betoane, ce-o fi că asfalt nu-i) spre dreapta și afișul indicator cu Plaja Corbu! Iha! Am reușit! Am găsit!

Apoi mers dagadam dagadam pe betoane câțiva kilometri - nu mulți da nici nu aproximez cați, ar fi speculație…

Ce pierdută eram înainte, acum eram chiar derutată, lanuri, lanuri, lanuri, lanuri – nu se mai termină… omu’ comentează mereu, după două sute de kilometri (și ceva) ce mai contează câțiva în plus?!

Până s-au terminat betoanele și am intrat pe drum șerpuit de pamânt îngropat printre pereți laterali de hațiș de vegetație – aha, deci am ajuns, dacă e sălbăticie înseamnă că e plaja Corbu! ‘S fericită!

Se termină hățișurile – am ajuns pe plajă! Spre dreapta e un drum de pământ ce te duce mai departe de calea de acces spre plajă.

Înaintăm să vedem care-i treaba pe acolo, ne lămurim și ne oprim aproape de capătul plajei.

Construcția impovizată a unui bar confecționată din scânduri neprelucrate, pierdut prin mărăcini se ghicește nelămurit…

Pe miriște prin spate, tot prin mărăcini aflăm un restaurant, nu mai știu cum îl cheamă și dacă au și cazare da’ vă dați seama cât de mult ne-am plictisit pe acolo de n-am avut nici un chef să mergem să găsim drumul spre restaurant.

Am stat trei nopți, patru zile, am plecat a patra zi pe seară.

Prima zi – nu mergem la restaurant că azi abia am ajuns da’ mâine, de ne-om plictisi, mergem să vedem ce-i pe acolo… Aiurea, nici mâine nici poimâine… nu-ți dai seama cum zboară timpul, te prinde magia locului și ramâi prizonier.

A patra zi – plecam, dar tot mi-e lene să mă mișc…

Pe plajă mai era un singur grup – două familii cu o droaie de copii, făceau tabară de capul lor, i-am găsit acolo, i-am lăsat acolo, le plăcea…

Doar noi și ei, ne-am instalat la vreo 50 de metri, ne mai intersectam, ocazional mai schimbam și-o vorbă dar nu des… marea, plaja și cu pacea…

Tot citesc impresii ale turiștilor extaziați că pe plaja Corbu nu aud conversațiile vecinilor și mi se pare așa ciudat, cum să auzi conversații terțe la mare? Pe plaja? N-am prea avut parte de așa ceva că tot pe plaje semipustii am umblat și mi-a placut, nu știu ce înseamnă plaja aglomerată, să nu ai unde găsi loc (și nici nu vreau să știu) …

Din cauza asta să stau pe Plaja Corbu mi s-a părut cel mai firesc lucru din lume. Acolo pur și simplu stai. Poți să-ntâlnesti eternitatea. E firesc.

Nisip fin da’ multe scoici sparte pe plajă și mai câte un mărăcine pe alocuri, trebuiau papuci până la apă, erau cam 10 – 15 metri de parcurs și de mergeai desculț putea fi o aventură riscantă… sub apă însă era nisip fin și baia era un deliciu;)

Patru zile s-au prelins rapid…

Am plecat pe seară cu direcția Vama Veche. Cu bunul obicei de a întreba, ne-am nimerit într-o benzinărie într-o intersecție la ieșirea din Navodari și intrarea în Mamaia sat, ne-a trimis la Lumina și Ovidiu ca să intrăm pe autostradă. Eu eram maxim uimită, nu-mi puteam imagina cum să ajungi din Navodari în Vama Veche fără să treci prin Constanța – iată, se poate, abia apoi am înțeles…

Hotărâm să intrăm prin stațiuni, n-am mai fost de ani buni… Ratăm intrarea spre Olimp dar o nimerim pe cea spre Neptun, facem popas la bâlciul de distractii și ne dăm cu mașinute, mâncăm o înghețată la spring, era deja 23:00 apoi Jupi – Venus – Saturn – pustiu, pustiu, pustiu, strazi, betoane, liniște, deprimare – Mangalia, ratăm și aici stânga spre șantier da’ mă prind repede că-i ceva suspect, întoarcem și intrăm pe pod, 2 Mai, Vama, te iubim! Da’ unde ești că nu te mai găsim!!!???

Intrăm în parcarea din Vama Veche – doamne, Vama a ajuns toată o parcare imensa… era ultimul an de Stufstock! Ce bine c-am salvat Vama!!!

Ajungem în Vamă pe la 23:00 și mă uimesc că pe Strada Falezei găsim pasaj pietonal betonat separat de traseul auto de un sir de piloni deși printre care nu poți trece cu mașina. Mă uimesc profund, nu mai văzusem Vama de 2 ani că în vara 2012 apăruse Miss și nu vroia plimbare… în 2011 strada asta era altfel…

În Vamă am stat o singură zi, pe lumină i-am prins iar gustul, chiar și cu trotuar de beton, mă gândeam să mai stăm câteva zile dar a doua zi a venit vijelia și-apăi când te prinde vântu-n Vamă nu-ți mai trebe nimic pe lume…

---

VIZUALIZĂRI: 1501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI