Casa Nanu - Eforie Nord

TIPĂREȘTE

Am jucat table cu Nanu.

Dumnezeu bun, câte sacrificii mai trebuie să fac pentru minori?

Să nu mă-ntelegeți greșit, Nanu e un om super cool și mi-e tare drag de el mai ales de când i-a spus lui Miss că o iubește dar urăsc să joc table. Și totul pentru bunăstarea psihică a Juniorului…

Sunt un turist dificil. Nu pot fi un om normal și pace. Vreau mereu ceva neobișnuit.

Altfel cum se face că nu am pus piciorul în viata mea în Eforie? Da, nu am fost în Eforie. Este premieră. Deși iubesc litoralul românesc.

Orașelul ăsta minunat. Mereu mi-au plăcut orașelele mici. Par mai prietenoase.

M-am dus la petrecerea altora deci nu am ales eu cazarea însă mi-a plăcut și m-am simțit bine.

Destul că mi-a crăpat țeava de gaze fix la întâlnirea AFA și lumea se distra și eu crizam cu adresele oficiale în mână, bașca douaz’ de milioane pierderi gaze, cât patru întalniri AFA (încă mai plătesc – în loc să sporesc literatura documentară AFA… ) deși mă cocoșeam că vin la întâlnirea AFA, ei, nu vreau să ratez chiar toate chefurile, totuși…

Eu aveam gașcă de munte. Îmi place să am gașcă. Da’ lu’ Junior ce gașcă să-i dau? De munte nu, că-i prea minor, de speo nici atât, cățărare niciodata (am înnebunit?), mai rămâne zdrăngăneală de chitară la cabană da’ și până acolo faci traseu și el nu. De dezvoltat personal se dezvoltă singur. So! Ce mai ramane? Să joci table?

Din multitudinea de event-uri ce plutesc prin spațiul virtual m-am trezit racolată de competiții-libere.

-Joci table!

-Nu joc table!! No way!

-Două chefuri!

-Asta vreau!!!

-Gașcă mare!

-Da, da, da!

-Eforie Nord!

-Oca! Să ne cunoaștem patria! Ce fel de român sunt eu? Hai la Eforie! Desigur!

Să mergem în explorare!

Habar n-am cine vine. Ce contează? Eu am treabă.

Inainte Eforie Nord – nu, acum Eforie Nord - da! Cunosc orașul – cât se poate. Știu cu ce se mănâncă și unde se mănâncă. Și Junior are amintiri. Esential!

La doișpce cobor în poartă la Nanu. Ne duce Casa Denisa (vezi impresii) moca cu Ford-ul :D boieri, ce mai?

Văd o fată-n curte. Habar n-am de-i de-a casei sau oaspete. Habar n-am cine-s oaspeții – gașca mea. N-are importanță. Îi flutur mâna bucuroasă, flutură și ea, tot bucuroasă deși nu stie de ce. Never mind. O întreb de-i oaspete… nu, nu-i oaspete și din ce văd pregătește terasa că diseară-i chef.

Iese Nanu. Ori că-i frumos afară ori de vacanță, nu’ș de ce, toată lumea-i bucuroasă. Nanu așa se bucură c-am venit cum nici mama nu se bucura (mnah, mama nu-i bucuroasă de nimic, nici de mine, nici de viață da’ asta-i alta poveste) …

Îi spun c-am venit de ieri. Nanu – uimit – pai de ce n-ai venit aici???

Nu’ș ce să-i spun – păi nu mă bag în organizarea altora… eeeee, asta-i!

Tare prinde drag de Miss. Da’ așa face toata lumea.

Populația umblă. Unii au venit da’ umblă pe drumuri, prin târg. Păi merg și eu. Las bagajele la Nanu la recepție. Mă-ntorc la 18:00.

Comitetu’ de primire roiește. Eu, cu puiu’ dezosat, Junior cu ochii’n lacrimi dupa Luca – fix acu’ și-a dat seama, grătaru’ sfârâie… Ce să faci mai întai?

Camera mea, preferențială, prima lângă recepție că am cerut la parter. Nanu nu are lift, are două etaje și o mansardă peste parter și minorii urcă mai greu. Am fost informată că mai vin minori însă n-am mai văzut, se mai schimbă participanții, parcă era unul micuț tare și ascuns în cameră. La party nu. Dar ai mei da!

Traian zice că ia banii. Oca. Îi povestesc ce-am pățit aseară la Casa Denisa care ne-a dat două platouri imense nevegetariene grătăruite și două transferuri moca pe lângă cazarea la prețuri studențesti. Clatină din cap zambind strâmb.

N-am văzut așa oameni. Din ce știu eu, pe la chefuri la început e perioada de acomodare când romanii se îndeamnă unii pe alții. Aiurea, ce să-i indemni? Nu trebe să-i îndemne nimeni, le sfârâie călcâiele. Joacă așa, de toate, din senin, da' nu lalaiala de aia fără rost, jucat competent, cu pași, cu suflet, cu de toate. Gălăgie puțină, sporovaială mai deloc. Toată lumea tace și face, unii grătar, alții muzică, alții joc. Dar spun joc, nu dans.

Junior aduce shopingul. Fără o vorbă intră în procesul tehnologic al grataragiului sef.

Avem doi organizatori. Unul e cu fiul său ce vine însoțit de prietena adolescentă. Junior se dă la ea ca o vede mai inocentă. Când află că-i însoțită disperă însă se reorientează rapid și trece la Raluca – o fata suplă, mai prietenoasă. Baaah, abia a doua zi am aflat că-i nevasta celui de-al doilea organizator – bun așa – a ras amândoi organizatorii la capitolul neveste - nu’ș dacă mă mai primește la table… mai ales că s-a laudat la toata lumea că-i prieten cu Raluca în timp ce se juca finala. Zice un participant:

-Cum, mă, ai tu numaru’ de telefon a lu’ Raluca?

-Da, am.

-Nu te cred.

-Ba da, îl am, vrei să-ți arăt?

-Cum? Eu de zece ani mă chinui să-i iau numaru’ de telefon și nimic și tu așa, din prima???

Cu tablele nu m-am omorât da’ obiectivul de socializare Junior plus chef cu dans profesionist l-am bifat.

Nu pot să omit momentrul emoționant surpriză de la final, Traian (a lu’ Raluca) dă premiile, se opreste la locul II și face un anunț: este ultimul an (dupa zece ani) când mai organizează această competiție pentru că simte că a venit momentul să se oprească și propune alți doi organizatori care să ducă evenimentul mai departe. Îi invită pe aceștia să ofere marele premiu. Traian se retrage de la masa de organizator. Moment poetic. Traian plânge… Emoția plutește în aer…

Cum am eu parte de din astea? Dumnezeu bun, acești oameni combat de zece ani și fix la schimbarea gărzii apar și eu. Și toată lumea știe că schimbarea gărzii e de vizionat.

Rumoarea de după, mă trezesc față în față cu Traian. Ce să faci, ce să-i spui? Scot și eu niște cuvinte de încurajare da’ ce poți să mai spui pe lângă toată încărcătura emoțională? Toți acesti ani, toate amintirile, retragerea (benevolă si emoționantă) cum să le cuprinzi? N-ai cum. O viață de om. Cu de toate…

Și toate astea în bătătură la Nanu. Nu cred că toate zece la Nanu dar oricum, multe.

Nanu e om bun. Te lasă să faci circ în curtea lui. De fapt n-a fost circ, a fost o petrecere frumoasă cum de mult nu am mai avut. Prima seară petrecere că a doua, pe la 24:00 (sau 0:00) încă se juca finala, ce să mai chefuiești? Așa, mai cumințel.

Nanu ședea cumințel în cămăruța lui, în spate la recepție, cu ochii în ecran. Să fi administrat rezervarile? Poate…

Numa pe zi m-a băgat Junior să joc table cu Nanu (oare de ce?) că eu mă fofilam cât puteam. Până la urmă am lăsat pruncu’ la aparate și-am dispărut. Da’ minorului i-a plăcut. El este important!

Casa Nanu se află în partea de nord a orășelului stațiune Eforie Nord. Stă pe strada Meduzei, aproape de intersecția cu Strada Dorobanți și de benzinaria de la intrarea din nord în orașul Eforie Nord.

Din ce-am auzit are mai mult camere triple însa n–am verificat. Noi am stat în cameră triplă, frumoasă, confortabilă, îngrijită, curată, mărișoară, cu mobilier nou și aranjat cu gust, TV plat, frigider funcțional în cameră, de mărime medie – frigideru - (răcea bine), cu dulap cu rafturi și cu umerașe, pat single și pat dublu (confortabile), câte două perne de ființă (și astea confortabile), lenjerie veselă cu floarea soarelui – se mai vede și-n poze că mi-e lene să mai descriu, masă rotundă de sticlă ce cam încurcă la deschiderea dulapului și un scaun office.

Avea și papuci (P16), nu i-am folosit.

Baie frumoasă, îngrijită, de mărime medie, duș, prosoape - galbene??? – parcă aici erau galbene și m-am și mirat, da’ ce? Tre sa fie albe neaparat? – o culoare frumoasă, impecabile, în total vreo șase, nu le-am numărat…

Drag mi-a fost programul artistic și l-am descris destul, de amenajări mă mai plictisesc să detaliez – a fost totul super bine, n-am de ce mă plânge, mi-a plăcut. Și curtea și gazonul și amenajările din curte și bucătăria de la demisol unde găseai cele de trebuință și oala (de fapt două) din bucătărie ce ascundea sub capac fapte de grătar de-aseară și ce-a ajuns la epuizare abea după miezul noptii, după premiere… te mai învarteai, mai luai un cârnat, iar te mai învarteai, iar mai luai un colț de… ceafa, ceva…

Da’ nu’ș cum se face că pe un’ mă duc, tăt mă’ntorc cu diplome. Nici aici n-am scăpat, am primit trei și suntem mândri de asta :D

---

VIZUALIZĂRI: 1147 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI