Vacanta de o saptamana in Samothraki (partea II, ziua 6-9)

TIPĂREȘTE

Ziua 6 (23 iunie) – trezirea greoaie, resimtim din plin febra musculara pe masura muntelui escaladat ieri, asa ca astazi scria doar relaxare in programul nostru!!! Din pacate canicula se tinea scai de insula, asa ca nu ne puteam racori prea bine nici afara si nici in camera.

Am uitat sa mentionez ca pentru o experienta completa a insulei (ca noi suntem aventurieri), am decis sa diversificam cazarile, asa ca astazi ne-am propus sa stam si la cort in campingul Varades de pe langa Therma, iar ziua de relaxare dupa escaladare era cea mai potrivita de … schimbat locul.

Stiam ca exista un camping foarte ordonat/organizat si cel mai recomandat, dar si unul mai salbatic (cu mult mai putina organizare si conditii mai slabute in ceea ce priveste grupurile sanitare), ambele insa contra cost. Surpriza a fost insa ca fiind extra-sezon, campingul organizat era inchis de tot, iar cel mai salbatic era deschis, dar nu te taxa nimeni, asa ca ne-am pus si noi cortul intr-un spatiu generos (nu se calca nimeni pe piciare in acest camping) si am savurat o liniste sublima tulburata uneori de zgomotul valurilor marii.

Plaja de pe langa acest camping era plina cu bolovani de rau :) atentie, nu vorbim de pietre si pietricele, ci niste ditamai bolovanii de care te putea lovi cand inotai si pe care in nici un caz nu ai fi putut sa pui paturica/rogojina de plaja. Oricum, marea era super zbuciumata, valurile mari si nu era recomandat sa te indepartezi de mal. Dupa instalarea cortului am stat la terasa din camping – acolo am simtit acea atmosfera de vama Veche de pe vremuri – fara pretentii, lumea super ZEN, tineri cu low-budget si cu mult bun simt.

Cina am luat-o la restaurantul To Gefiri (aveam lista foarte bine pusa la punct cu restaurantele recomandate pe insula), unde am mancat sardine prajite + dorada la gratar+fasole verde si o salata facuta din ceva frunze verzi (gen spanac, insa sigur nu era spanac), iar chelnerul nu a reusit sa ne traduca ce fel de “iarba” este. Tot ospatul a costat 32 eur. Seara am decis sa mergem la acele bai termale atat de laudate situate in Therma (Loutra), pe care nu am reusit sa le vizitam cat am fost cazati chiar in acea statiune :)). Se pare ca din cauza extra-sezonului, baile amenajate si cu plata nu erau deschise (aratau groaznic din ce am putut sa vedem noi la intrarea in prima incapare, dar nu facea nimeni nici o baie acolo), asa ca la sugestia unui localnic, ne-am dus la niste gropane (cam ca la Herculane, insa mult mai putin amenajate) cu apa sulfuroasa, sa ne tratam oasele obosite dupa escaladarea pe munte.

Ca sa ajungi la acele gropane insa trebuie sa urci un deal si sa iesi practic din statiune (pe aici trecea de fapt si traseul nostru spre varful Marmara). Fiind noapte, la acea ora se vedea foarte frumos Therma cu luminite. Mare ne-a fost uimirea cand in loc de 3 cazi mari cu apa, functiona una singura – asa ca se preconiza ceva aglomeratie (experimentata de altfel si la Herculane in vara aceluiasi an). Ne-am bagat cu costumele de baie in asa zisa “cada” (bine ca era noapte, nici nu ne putem da seama in ce stare era), insa un tip ne-a zis ca nu e ok sa stam cu haine pe noi, e vorba de reactiile chimice care nu fac bine nici noua, dar nici celorlalti cu care imparteam “cada” cu apa sulfuroasa.

Era bezna acolo, ne lumina doar luna si stelele, asa ca ne-am conformat si am stat goi pusca cu alti oameni la fel de goi in cada cu apa calda. Ne-a prins bine aceasta imersiune sulfuroasa, recomandarea este insa sa nu stati mai mult de 20-30 de minute. Am iesit de acolo ca sa permitem imbaierea si altor oameni care asteptau cuminti pe langa cada sa se elibereze un loc. Dupa acest rasfatz, am revenit la cort cu speranta ca vom dormi bine, insa caldura mare ne-a cam stricat planurile… nici noaptea nu se racorea aerul fierbinte, chiar daca briza se simtea destul de puternic.

Ziua 7 (24 iunie) – azi ne mutam pe partea cealalta a insulei, adica in partea de sud – cea mai putin vizitata, cu mai putine cazari si taverne. In drum, ne-am oprit la templul marilor zei (Paliopoli - tot in nord, foarte aproape de Therma) – locul pentru care este renumita aceasta insula… sa vedem si noi ce reprezenta aceasta intindere sacra a vechilor greci (3 eur intrarea, e deschis de la 10 pana la 15.00. Cand am fost noi muzeul era in renovare, prin urmare ne-am plimbat doar pe coclaurile marilor zei, fara prea multe detalii istorice oferite in Muzeu).

Nu prea existau explicatii despre punctele de interes, totul mi se parea in constructie pe acolo (sau in paragina), am primit de la omul de la casierie o carticica in engleza pe care ne-a rugat sa i-o dam inapoi dupa vizita (ne-a vazut asa mai pasionati de istorie – il intrebam de zor daca nu e nici un ghid sau o harta cu explicatii). Cu siguranta e un loc de vizitat, traiesti o senzatie placuta de a teleportare in acele vremuri ale marilor zei.

Cazarea in acea seara a fost la Georgios – proprietarul tavernei pescaresti Akrogliali (un alt punct de referinta gastronomica al acestei insule). Georgios are 5 camere de inchiriat (25 eur/noaptea pt micul nostru studio) situate intr-o cladire fix langa taverna pescareasca foarte cunoscuta pe insula. Dupa instalare, am coborat sa mancam – pestele la gratar din captura acelei zile (rosiori sau “barbouni” in greaca si un altul caruia ospatarul ii zicea “marouni”) absolut delicious, dar am luat si o salata din fasole si caracatita – la fel de faina!!!

Dupa pranz si dupa siesta de pranz, am luat-o usor spre Pachia Ammos – plaja cea mai vestita de pe insula prin faptul ca e singura plaja cu nisip fin (amenajata desigur, nu in mod natural). Din pacate incercarea noastra a esuat din cauza vantului puternic care spulbera nisipul, am renuntat si ne-am mai plimbat pe drumuri, ajungand pentru cina la un alt restaurant din lista de recomandate – acesta e specializat in capra la protap “O Vrahos” din satul Profitas Illias… aici nu ai mai multe tipuri de mancaruri din carne de capra, ci una singura – capra la protap – 12 eur/portia, dar atat de gustoasa!!! La aperitiv am luat bughurdi – mancarea tipica greceasca (am mancat de mai multe ori in mai multe locuri in Grecia si de fiecare data avea gust diferit). Stand la masa credeam ca vantul starnit ne ridica pe toti pe sus, insa chelnerita isi vedea de treaba – a mai pus o clama pe masa sa nu ia vantul fata de masa, dar in rest – toata lumea relaxata. Eu muream de frica – ma uitam la copacul vanjos din curtea restaurantului si ma intrebam ce se intampla daca vijelia l-ar fi scos din radacini. Seara vantul s-a intensificat si mai tare, insa nu a plouat deloc.

Ziua 8 (25 iunie) – Dimineata era senin si cald, am facut 5 pasi din camera pana la marea de un albastru intens – o baie faina, racoritoare pe un soare arzator a fost super benevenita in loc de gimnastica de dimineata (atentie si aici bolovani pe mal, nu pietricele). Dupa micul dejun savurat pe balcon, ne-am strans lucrurile si am plecat catre satul Xiropotamos cu gandul sa facem o drumetie pana la cascada cu acelasi nume.

Din pacate ni s-a parut cam greu drumul (cred ca Marmara ne-a anihilat pentru mult timp entuziasmul de a face drumetii :P), asa ca am renuntat, insa ne-am plimbat prin satuc si fiind ora pranzului, am poposit la cea mai vegetariano-friendly locatie de pe insula – o bodega din centrul satului (nu are nici nume!), unde am avut un meniu vegetarian foarte bogat si foarte gustos la niste preturi foarte decente (am mancat ca spartii vinete la cuptor, ardei umpluti, masline, fasole verde, flori de dovlecel, desert cu iaurt).

Cu cazarea si astazi am schimbat locul – in ultima zi pe insula am decis sa ne cazam ca boierii la cea mai luxoasa vila despre care am citit numai lucruri bune – Villa Yliessa, unde camera in extra-sezonul nostru era doar 45 eur fata de 80-90 in plin sezon (e bun uneori si extra-sezonul :p), dar a meritat din plin si a fost cea mai faina cazare pe insula (detalii in articolul dedicat) ! Am facut baie in piscina, am stat de vorba cu proprietarul Vassilis si ne-am bucurat de o sesiune de foto-shooting pe acoperisul vilei, cu privelisti superbe asupra muntilor. Apoi am vizitat detaliat si portul Kamariotissa, iar dupa aprovizionarea de la supermarket, seara am savurat o bere pe balconul camerei cu priveliste spre marea Egee . Noaptea am avut parte de fulgere si tunete – natura s-a dezlantuit intr-un mare hal, insa racoarea oricum nu se simtea, chiar daca a plouat toata noaptea.

Ziua 9 (26 iunie) – Astazi aveam de recuperat vizita la plaja faimoasa Pachia Ammos, asa ca pe la 12 am ajuns acolo. Ca rezultat al furtunii, toate umbrelutele acoperite cu palarii de stuf erau la pamant, iar cei de la terasa re-aranjau mesele, sezlongu-rile si umbrelutele in functie de fluxul clientilor pe acea plaja.

Aici mi s-a parut cel mai aglomerat :)) adica eram vreo 25-30 de persoane in total, o apa absolut senzationala (marea era relativ linistita, cu valuri mijlocii), iar setul de o umbreluta+o masuta+2 sezlonguri era gratuit daca comandai bautura de la bar, iar orice bautura basic (fresh adevarat de portocale, o cola, o bere) era 5 eur, ieftin as zice in comparativ cu orice am experimentat pana acum!

Pentru ca era in drumul nostrum, la pranz am trecut iarasi pe la Akgrogliali, pe la Georgios (proprietarul) si am savurat chiftelute din carne de caracatita, un altfel de peste la gratar si o mancarica tip tocanita de cartofi, toate la fel de delicioase plus discutiile placute cu Mikos, un fost profesor care in timpul crizei economice a abandonat Athena si s-a mutat pe insula transformandu-se in chelner (multumit de vata lui pe insula!!!).

Dupa acest pranz copios, am trecut pe la supermarket sa ne facem aprovizionarea cu diverse produse insulare de dus acasa (o feta senzationala, niste masline faine plus ceva patiserie) si ne-am dus in port pentru ca la ora 21.00 acelasi ferry care ne aducea cu o saptamana in urma pe insula Samothraki, ne transporta acum, dupa fix 7 zile (fix in fix) in sens invers – catre uscat, catre portul Alexandroupolis.

Cazarea din acea seara a fost la cort in camping-ul municipal din Alexandroupolis (ditea.gr), 19 eur pe noapte (masina+cort+2 persoane), iar a doua zi dimineata am luat-o spre casa cu un popas intr-o mica statiune de pe litoral unde, printr-o conjunctura miraculoasa (am intrebat pe cineva pe strada de unde sa luam ulei si ne-a dat un nr de telefon al unui fermier care din intamplare avea drum fix la acea ora pe acolo), am cumparat ulei grecesc direct de la fermier (o cutie de 5 l la 50 eur) – cel mai bun ulei de masline extravirgin pe care l-am gustat vreodata.

In Macaza, la intoarcere, nu mai era nici o coada :), asa ca am ajuns la Bucuresti in aprox 9 ore cu pauze cu tot.

In concluzie, a fost o vacanta plina cu de toate, voi reveni cu alte detalii practice in articolul urmator (cazare, mancare si detalii rf transport).

---

VIZUALIZĂRI: 9435 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI