Leeds, un echilibru stabil între trecut, prezent şi viitor

TIPĂREȘTE

Mă aşteptam ca Leeds să fie un oraş muncitoresc, ceva gen "la mine-n cartier, fabrici şi uzine". Dar edilii care s-au succedat la conducerea oraşului chiar au vrut să lase o urmă a trecerii lor prin primărie, astfel că Leeds arată modern şi clasic în acelaşi timp, cu locuri unde te întorci în perioada Tudorilor şi cu spații proiectate futurist. Imaginea cenuşie a unei urbe industrializate excesiv şi acoperită de smog înecăcios nu mi-a apărut în față, eu bucurându-mă de un soare prietenos care mi-a ținut companie aproape toată ziua.

Leeds a cunoscut o dezvoltare economică puternică încă din sec. al XVII-lea, producția şi comerțul cu lână aducând bani şi bunăstare. Revoluția industrială a găsit aici un teren propice, s-au construit căi ferate, s-a săpat canalul de legatură cu Liverpool, s-au ridicat fabrici şi depozite. Astăzi oraşul a rămas la fel de potent, doar că utilajele şi instalațiile s-au mutat încet spre margine, lăsându-l să se transforme estetic. Ce am putut să vizitez reprezintă doar o parte din ceea ce Leeds oferă, dar am reuşit să-mi fac o impresie, să am o părere despre el.

Millennium Square, principala piață civică o urbei se deschide larg, motiv pentru care a fost utilizată în timp pentru concerte, manifestații, expoziții. La nord este închisă de o clădire care-ți atrage privirea prin albul ca de marmură, cu o intrare amintind de templele antice, dar continuată în lateral cu două turle, asemănătoare unor clopotnițe. Ridicată în timpul Marii Crize din anii '30 ea a fost salvarea pentru mulți lucrători în căutare de locuri de muncă. Acum este sediul Consiliului local al oraşului. Spre est se găseşte Muzeul orăşenesc, nu atât de spectaculos precum cel din Liverpool, nici încărcat de istorie ca cel din Londra. De vină sunt poate şi celelalte muzee ale oraşului, Muzeul industrial de la Armley Mills sau Muzeul arsenalului, care acaparează atenția prin inventar şi prezentare.

Mai spre sud se află primăria, o primărie cu adevărat moumentală, deținând recordul de cea mai înaltă clădire a Leeds-ului (aproape 70 de metri) pentru mai mult de un secol. Construită la mijlocul sec. al XIX-lea, pe când oraşul cunoştea o perioadă de avânt economic, a fost şi este folosită mai mult pentru concerte şi alte evenimente civice. Ceasul, care a devenit un simbol al urbei, a fost adaugat câțiva ani mai târziu. Pe aceeaşi stradă cu primaria este şi Muzeul de artă, aflat din păcate în reparație până în toamna acestui an, şi Institutul Henry Moore, unde am fost cam dezamagit negăsind o colecție cu lucrări ale marelui sculptor, ci doar expoziții temporare ale unor artişti contemporani.

O altă realizare arhitectonică remarcabilă este Bursa porumbului, care pierzându-şi utilizarea inițiala a fost transformată pentru a găzdui restaurante şi magazine. Am intrat pentru o scurtă vizită pentru a vedea locul unde se stabilea prețul cerealelor, unde se încheiau afaceri, unde se negocia la sange pentru fiecare bob. Zarva se dusese de mult şi acum restaurantele se pregăteau pentru oaspeți, iar în magazine stăpânea încă liniştea.

Biserica Sf. Evanghelist Ioan este plasată în zona centrală şi este cea mai veche din oraş, ctitorită în prima jumătate a sec. al XVII-lea. Are un exterior zidit în acel gotic perpendicular specific englezesc, cu ferestre largi, creneluri în partea superioară şi cu un turn cu ceas pătrățos. Interiorul iacobin este mândria bisericii, cu structuri din lemn vopsit în negru, complicat alcătuite, care susțin acoperişul şi compartimentează incinta. Stranele şi amvonul sunt sculptate cu migală, iar în diferite colțuri plăci memoriale amintesc de diferițir enoriaşi. Aici găseşti Anglia pe care o ştii din cărți şi filme, aici ai senzația că ai păşit în trecut.

Catedrala romano-catolică a Leeds-ului, cunoscută mai mult ca biserica Sf. Ana, este mult mai nouă, fiind zidită la începutul anilor 1900, în stilul neogotic. Lipsa de spațiu a făcut ca suprafața ei să fie mai mică, ea dezvoltându-se mai mult pe verticală.

Mult mai atrăgătoare mi s-a părut Sf. Petru, catedrala anglicană din Leeds. Deşi actuala construcție datează din sec. al XIX-lea, ea aparține unui şir de biserici ridicate pe acel loc începând din sec. al VII-lea. Poate şi de aceea stilul gotic englezesc, i se potriveşte atât de bine. A fost ridicată din banii comunității, printre cei care au contribuit numărându-se şi Florence Nightingale. Multitudinea de ferestre, acoperite cu vitralii viu colorate, face să apară inundată de o lumină veselă. Altarul sculptat, înconjurat de multe icoane de dimensiuni mari şi parapetul care protejează balcoanele te îndeamnă să apreciezi arta meşterilor care au dat naştere unor broderii aşa de fine din nişte scânduri tăiate grosolan.

În apropierea gării este biserica Sfânta Treime, unde se organiza un concert de chitara clasică atunci când am venit eu. Ceva mai departe de centru, am găsit o alta, închinată mântuitorului Isus, amplasată pe coama unui mic deal şi având un aspect mai mohorât.

Spațiile comerciale sunt din belşug dar nu eram hotărât să le explorez. Am aruncat curios doar o privire prin câteva galerii decorate într-un sclipitor art nouveau, cu ispititoare vitrine inundate de articole pentru toate buzunarele. Mărci cunoscute şi foarte cunoscute ofereau posibilitatea uşurării cardului bancar într-un timp record. Al meu se subțiase deja simțitor şi a trebuit să renunț.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost zona de-a lungul râului Aire. Pornind din gară spre Muzeul Arsenalului pe malul apei, bănuiam că depozite şi manufacturi seculare mă vor însoți. Parțial a fost adevărat, doar că anticele construcții aveau un aer nou, proaspăt. Ferestre şi balcoane mari fuseseră instalate, spații verzi şi parcări generoase le înconjurau, iar poduri cu alură calatraviană traversau râul. Fosta ecluză părea o piesă de muzeu şi în docurile pline altădată de şlepuri înnegrite se odihneau mici nave de agrement. Blocuri noi concepute în acelaşi stil industrial fuseseră adăugate, iar printre ele clădirea cu design suprarealist a Muzeului Arsenalului. Acesta deține cea mai amplă colecție de arme pe care am văzut-o până acum şi este muzeul care nu trebuie ratat la o vizită în oraş.

Nu departe de Leeds, undeva spre nord-vest, pe malul râului Aire, se află ruinele fostei mănăstiri Kirkstal. Se ajunge uşor la Kirkstal, distanța față de Leeds fiind de doar trei mile (ca să păstrez specificul britanic). Microbuzul Flying Tiger 757 (un nume mai potrivit unui avion decât acestui mic vehicul) te poate duce până la stația Abbey Rd Abbey Walk, în imediata apropiere a abației. Pentru siguranță eu am întrebat şi şoferul unde să cobor şi el m-a atenționat din timp. Este posibil şi cu trenul din stația Leeds, durata fiind aceeaşi, de vreo 20 de minute. Intrarea este liberă ca la majoritatea obiectivelor turistice din Marea Britanie, accesul liber la cultură fiind o realitate nu doar un deziderat.

Mănăstirea a fost construită pe la mijlocul sec. al XII-lea pentru a oferi adăpost şi loc de rugăciune abatelui Alexander şi comunității de călugări cistecieni care-l însoțeau. Stăpânii locului au încurajat extinderea ei, astfel apărând moara şi helesteul, iar abația devenind una dintre cele mai mari din Anglia. Renunțarea la religia romano-catolică din perioada regelui Henry VIII şi confiscarea averilor mănăstirilor a făcut ca locul să-şi schimbe proprietarii de mai multe ori şi pietrele din ziduri să-si găsească alte întrebuințări, mai lumeşti.

Peisajul romantic al unor ziduri odinioară impresionante a fost apreciat de-a lungul anilor de simplii vizitatori, dar şi de pictorii în căutare de inedit. Celebrul J. M. W. Turner a venit de trei ori şi impresiile sale plastice s-au materializat în mai multe schițe din care au rezultatat câteva acuarele păstrate acum la Tate Britain şi Cambridge.

Leeds-ul m-a surprins plăcut şi din fotografiile făcute veți vedea cu uşurință de ce. Prima şi ultima mea vizită în acest oraş m-a făcut să-mi schimb radical şi definitiv impresia despre zona Liverpool - Manchester - Leeds. Călătorul are toate motivele să oprească aici, iar dacă nu o face este doar pierederea lui. Leeds a păstrat legătura cu trecutul, este plin de vigoare astăzi şi îşi construieşte un viitor atractiv.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1673 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI