Palatul Golestan, cel mai vechi monument din Teheran

TIPĂREȘTE

Primul obiectiv pe care doream să-l văd neapărat în Teheran era Palatul Golestan, aflat în patrimoniul universal UNESCO din anul 2013. În prima zi în Teheran acesta a fost primul obiectiv văzut dimineața. De la hotelul unde eram cazați am luat metroul, linia 2 albastră, o stație, plecând de la Stația Hassan Abad până la Stația Imam Khomeini, de unde am continuat pe linia 1 roșie, tot o stație până la Stația Panzdah-e-Khordad. Am luat câte un bilet cu 2 călătorii, cost 11.000 riali fiecare, de la casa special amenajată în acest scop. De aici pe indicatoare am ieșit în zona ce duce spre palat. Se merge puțin și apoi se face la stânga printr-un parc cu fântâni arteziene și care la intrare are un ceas. Este ușor de descoperit, zic acum, pentru că noi, după o noapte cam fără somn, am mers mult tot înainte, trecând de ceas. Am întrebat, având scris obiectivul în persană și având și poze cu el, trecătorii care ne-au explicat unde este. Energie consumată în zadar!

Am ajuns cu bine la palat care nu se deschisese încă, nu era ora 9:00. Pe afară nici nu bănuiești ce minuni vei vedea. Aș vrea să explic mai bine ce poți vedea pentru că trebuie să te hotărăști încă de la intrarea în grădină ce vrei să vezi, ca să știi câte bilete să cumperi. Pe pliantul pe care îl vei primi sunt 12 fotografii ale tuturor obiectivelor; ar trebui luate 10 bilete pentru fiecare persoană ca să vezi tot. Trebuie luat un bilet pentru intrare de 150.000 riali, te poți rezuma la el și vei vedea 3 obiective: Takht-e Marmar (Tronul de Marmură), Khalvat-e Karim Khani (Colțul lui Karim Khan) și Tallar-e Berelian (Sala de Briliant). Cu alt bilet tot de 150.000 riali vei vedea alte minunății ce nu trebuie ratate: Talar-e Asli (Sălile Principale) formate din 4 săli deosebite.

Noi am mai luat câte 4 bilete, fiecare de 80.000 riali, pe lângă cele enumerate mai sus, pentru Makhsus Museum (Muzeul Regal), Emarat-e Badgir (Sala Turnurilor de Vânt), Shams ol Emareh (Clădirea Soarelui) și Talar-e Almas (Sala de Diamant), în total 620.000 riali de persoană (18 euro).

Palatul Golestan, sau Palatul Florilor, este cel mai vechi dintre monumentele istorice din Teheran și aparține unui grup de clădiri regale, care au fost odată închise în interiorul zidurilor cetății vechiului Teheran. A existat în timpul dinastiei Safavid (1502-1736), mai târziu a fost renovat de Karim Khan Zand (r. 1750-1779), a devenit locul dinastiei Qajar (1794-1925), reședința oficială a familiei. În epoca Pahlavi (1925-1979) Palatul Golestan a fost folosit pentru recepții regale oficiale. În starea actuală, Palatul Golestan este rezultatul a aproximativ 400 ani de construcții și renovări. El este format din mai multe clădiri așezate pe trei laturi, la nord, est și sud, dintr-un parc cu alei, cu bazine cu apă și fântâni arteziene. Voi descrie palatul așa cum este pe traseul de pe pliantul de prezentare.

Sala Tronului de Marmură Am intrat în complex și pe lângă un iaz cu fântâni arteziene, m-am apropiat de prima clădire din partea de nord, un imens iwan cu un tron de marmură în centru. A fost construit în 1806 din ordinul Șahului Fath Ali. Este împodobit cu picturi, cu oglinzi, cu sticlă în diferite forme, cu email, cu sculpturi de lemn și ferestre cu zăbrele; tronul reprezintă cea mai bună arhitectură iraniană, este realizat din celebra marmură galbenă din provincia Yazd. Pe această terasă au avut loc încoronările regilor Qajar și multe alte ceremonii oficiale. Ultima încoronare a fost a regelui auto-proclamat, Reza Khan Pahlavi, în 1925. A fost primul iwan pe care l-am văzut în Iran, după aceea aveam să văd foarte multe, la moschei, la cetăți, la palate… Păcat că în spate a fost construită o clădire modernă, făcută fără cap, ce ia din frumusețea acestui loc.

Colțul lui Karim Khan datează din 1759 și se află imediat spre dreapta. Și el este deosebit, atât ca arhitectură, cât și ca ornamentare: cu lattice la ferestre ușor bombate, cu mozaic în interior, cu faianță pictată la exterior. Și acesta, are o terasă (iwan). Există un tron de marmură, un mormânt și o fântână în interiorul terasei. În fața terasei este un mic iaz. Șahul din dinastia Zand, Karim Khan își petrecea mult din timpul său liber aici când se odihnea și își fuma pipa de apă. Khalvat înseamnă un colț confortabil.

Muzeul Regal este imediat spre dreapta, la parter. Am fost singurii vizitatori și, aici, am prins curaj să pozez, deși era interzis. Nu m-am putut abține. Mea culpa! Sunt expuse o parte din darurile rare care au fost date regilor dinastiei Qajar de către mai marii Europei și nu numai. Se intră cu bilet.

Talar-e Asli, adică Sălile Principale sunt imediat tot spre dreapta și se intră tot cu bilet. Aici am avut primul șoc vizual, pereții scării de marmură ce duce la etaj erau împodobiți cu celebra sticlă specifică Iranului. La etaj holurile sunt împodobite cu un brâu de circa un metru înălțime cu plăci de ceramică în relief și pictată cu scene de luptă sau de vânătoare și tavanul cu oglinzi strălucitoare. Paznici erau la greu și am reușit o poză în fugă în partea de sus a intrării. Sunt 4 săli deosebite: Talar-e Ayene, pentru noi Sala Oglinzilor, mică, dar deosebită, apoi Talar-e Salam, Sala de Recepție, foarte spațioasă și frumos ornată cu celebrul tron care acum se află la Muzeul Bijuteriilor Regale din cadrul Băncii Centrale și pe care l-am văzut mai târziu, Talar-e Adj, Sala cu Fildeș, unde se află mai multe tablouri înfățișându-l pe Șahul Nasser-el Din și Talar-e Zoroof, Sala cu Porțelanuri unde sunt expuse toate porțelanurile date regilor Qajar de către regii europeni. Sunt rare și frumoase, printre care porțelanuri care prezintă războaiele lui Napoleon I, porțelanuri date de țarul Nicolaie I, porțelanuri cu pietre prețioase și bijuterii date de Regina Victoria, etc….

Talar-e Brelian, Sala de Briliant este următoarea sală vizitată și se intră cu biletul general de intrare. A fost numită asa pentru că ea demonstrează munca în oglinda strălucitoare a artizanilor iranieni. Sala a fost reconstruită de Șahul Nasser-el Din și este formată din mai multe încăperi. Ea se află în colțul de nord est al palatului. Și aici puzderie de turiști… …

De aici am admirat exteriorul clădirilor palatului din zona de est și ne-am îndreptat spre Sham ol Emareh, Clădirea Soarelui aflată în partea de est, aproape de zona de sud. Este cea mai mare clădire formată din două turnuri identice și un turn mai mic cu un ceas. Sunt deosebite ca arhitectură și frumos decorate, cu pictură pe faianță. Am vizitat și interiorul cu bilet cumpărat separat. Sunt mai multe încăperi ornate cu celebra de acum sticlă, cu oglinzi, cu ferestre cu vitralii. Am fost singuri…

Am ajuns în partea de sud pentru a vedea Emarat-e Badgir, Sala Turnurilor de Vânt , care are intrare separată și nu trebuie ratată. Camera centrală oferă cele mai frumoase fereastre de sticlă colorată din palat. Am reușit să o pozez, mea culpa! Multă lume în interior… La exterior există patru turnuri eoliene din gresie glazurată albastră, galbenă, neagră și albă și o cupolă suflată în aur. Se mai recondiționează în interior….

Ultima sală vizitată tot cu bilet separat a fost Talar-e Almas, Sala de Diamant aflată tot la sud, lângă clădirea cu badgiruri și am fost singuri. Este alcătuită dintr-o sală principală, două săli de circulație, coridoare. Sala principală are moqarnas ornate cu sticlă și în partea de nord a acesteia, se află trei ferestre frumoase, ornamentale iraniene, numite orsi (fereastră în fereastră) adică fereastra mare are alte mici ferestre care se pot deschide separat. Au fost primele ferestre deosebite cu sticlă colorată de acest tip pe care le-am văzut, au urmat apoi altele și altele…. M-au fascinat!

Sala a fost puternic avariată și podeaua este realizată din gresie pictată de la alte construcții care au fost apoi reabilitate. Am reușit să le pozez și când mă pregăteam eu mai bine să pozez detalii apare un paznic vigilent care întâi mă apostrofează, mi-am cerut scuze și el m-a întrebat de unde vin și când i-am spus România, mi-a răspuns cu destulă înțelegere, “of course”, și a plecat, luând și vigilența cu el...

Se mai puteau vizita: Negar- Khaneh (Galeria cu pictură iraniană), Howz- Khaneh (Galeria cu pictură europeană), Aks- Khaneh (Galeria Istoria fotografiei) și Abyaz Palace (Muzeul de Etnologie), cu 80.000 riali, fiecare. Aș fi dorit să le văd pe toate dar timpul, veșnica poveste mă obligă uneori să aleg. Și așa am vizitat palatul în circa 3 ore, față de alți turiști care veneau, ghidul îi ducea rapid la obiectivele pe care le aveau în program, câteva fraze și apoi timp liber, dar nici acela prea mult…

La unele obiective văzute am fost singurii vizitatori deși, în curtea palatului, erau destul de mulți, dar dispăreau repede… În tot palatul, în interiorul sălilor nu se pozează, eu am încălcat regula, mea culpa! Nu m-am putut abține!

Site-ul este și în limba engleză: gollestanhotel.com/Site/Home.aspx și descrie fiecare obiectiv.

La ieșire este un mic restaurant și un magazin cu suveniruri destul de scumpe de unde am cumpărat nelipsitul magnet, singura amintire...

Aceasta a fost plimbarea mea prin minunatul palat, este deosebit și pentru mine a fost prima întâlnire cu frumusețile Iranului, o întâlnire la nivel înalt din Teheran, pe care o recomand tuturor celor ce ajung acolo...

---

VIZUALIZĂRI: 3135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI