O noapte pe malul râului Aliakmon (Bistriţa)

TIPĂREȘTE

După foarte micul dejun urmat de o cafea bună am plecat, înainte de ora opt, de la hotelul Kocarev de lângă Ohrid. Ne-am plimbat toată dimineaţa prin vechiul oraş Ohrid, un loc minunat în care mi-aş dori să mă întorc pentru câteva zile de vacanţă... De la Ohrid până la Sveti Naum, o mică localitate aflată la graniţa cu Albania, am străbătut circa 30 km., urmând şoseaua ce şerpuieşte pe malul lacului Ohrid, printr-un ţinut de o frumuseţe ireală, greu de descris în cuvinte. Ne-am oprit la Muzeul pe Apă din Golful Oaselor unde a fost reconstruită o străveche aşezare lacustră şi la Mânăstirea Sveti Naum, aflată la doar un km. de frontiera cu Albania.

De la Sveti Naum până la Moscopole (Voskopoje) am parcurs încă 60-65 km. prin Tushemisht-Pogradec-Korce, trecând printr-o zonă de podiş înconjurată de munţii cenuşii, stâncoşi, fără vegetaţie. Ne-au uimit câmpurile cultivate, imensele livezi de meri înfloriţi, satele albaneze în care oamenii, plecaţi la muncă în străinătate, îşi ridică vile cu parter şi etaj în curtea cărora se află la loc de cinste cel puţin un Mercedes la mâna a doua (sună cunoscut, nu-i aşa?).

Moscopole... locul în care emoţiile m-au copleşit... citisem mult despre uimitorul oraş construit de aromâni pe culmile munţilor, vestit prin frumuseţea şi bogăţiile sale, distrus la jumătatea secolului al XVIII-lea. Pe vremuri, al doilea oraş ca mărime de pe cuprinsul Imperiului Otoman, astăzi Moscopole este un sat aproape pustiu care încearcă din răsputeri să renască. Mândrul oraş de altădată trăieşte în legende, în cântecele transmise din generaţie-n generaţie şi mai ales, în sufletele aromânilor risipiţi în lumea întreagă.

Ne-am despărţit cu greu de Moscopole, ne-am întors la Korce şi de acolo ne-am îndreptat spre graniţa cu Grecia. De la Moscopole până la Kastoria, trecând graniţa la Kriystallopigi, nu sunt decât 100 km. Kastoria, una dintre cele mai vechi aşezări cu populaţie aromânească, este un oraş foarte frumos, dispus în amfiteatru, ce se oglindeşte în apele lacului Kastoria. Îşi datorează renumele producţiei de blănuri de foarte bună calitate, meşteşug deprins de locuitorii Kastoriei încă din secolul al XVIII-lea de la blănarii vestiţi din Ohrid.

Ajunşi la Kastoria odată cu lăsarea întunericului, nu ne-am îndreptat spre celebrele magazine cu blănuri... Ne-am amintit că în afara simbolicului mic dejun de la Ohrid şi a delicioasei prăjituri de la Moscopole nu mâncasem nimic şi am intrat la întâmplare într-un restaurant de pe malul lacului. Souvlaki cu cartofi prăjiţi, tzatziki şi bere Mythos... un adevărat festin! Singurul meu regret, nu am nicio poză din Kastoria, un oraş splendid!

Osteniţi din cale-afară, copleşiţi de emoţii şi de frumuseţea locurilor pe care le văzusem, abia aşteptam să ajungem la Nestorio unde urma să ne petrecem noaptea. De la Kastoria până la Nestorio sunt mai puţin de 25 km. pe care i-am parcurs pe întuneric, pe o şosea aproape pustie.

Nestorio este o mică localitate situată la sud-vest de Kastoria, într-o zonă muntoasă a Greciei, la o altitudine de aproximativ 1000m. La începutul secolului trecut, majoritatea locuitorilor din Nestorio şi din satele învecinate erau vlahi şi slavi. Pitorescul sat de pe valea râului Aliakmon, numit de vlahi Bistriţa, îşi datorează celebritatea festivalului rock cunoscut sub numele River Party. Prima ediţie a celui mai mare şi mai vechi festival rock din Grecia la care participă renumite trupe greceşti şi din străinătate a avut loc în anul 1978. În fiecare vară, timp de cinci zile şi nopţi, Nestorio se transformă în capitala distracţiei pentru zeci de mii de fani ai muzicii rock. Pe malurile râului Aliakmon, lumea cântă, dansează, petrece într-o atmosferă ce aşează River Party pe un loc de frunte în clasamentul celor mai importante festivaluri de acest gen din Europa.

Hostelul Alexandros care apare pe multe site-uri de rezervări sub denumirea Guesthouse Alexandros se află chiar pe marginea şoselei, la capătul de sud-vest al satului Nestorio, foarte aproape de locul de desfăşurare a festivalului River Party. După părerea mea, Alexandros este o pensiune de munte în adevăratul sens al cuvântului, nu are nicio legătură cu un hostel.

Am ajuns foarte târziu, aproape de miezul nopţii. Proprietarul pensiunii îşi pierduse probabil speranţa că vom mai ajunge în seara aceea. L-am trezit din somn şi bietul om a ieşit la poartă însoţit de câinii săi, mari şi prietenoşi. Ne-a privit buimac şi oarecum descumpănit. Nu-i venea să creadă că un mic grup de români şi un machedon din Bulgaria se află, în puterea nopţii, la poarta casei sale... Când a auzit că suntem din Bucureşti, că am pornit dimineaţa din Ohrid, că am fost la Moscopole şi am cinat la Kastoria s-a trezit de-a binelea din somn!

Domnul Mihalis, un aromân vrednic între două vârste, are două case de oaspeţi la Nestorio. Noi am bătut la poarta de lemn a casei tradiţionale, cu parter şi etaj, în care locuieşte proprietarul. Domnul Mihalis închiriază turiştilor patru camere în această casă, fiecare cu baie proprie. Nu ştiu dacă aceste camere erau ocupate sau dacă domnul Mihalis a decis că merităm, după atâta drum, să ne ofere tot ce are mai bun. Cert este că a dispărut, spre disperarea noastră, dar a revenit în câteva minute cu mai multe chei şi ne-a condus la cealaltă vilă a sa, aflată în apropiere.

La prima vedere, noua vilă a domnului Mihalis pare o casă frumoasă din piatră, fără etaj, construită câţiva metri mai jos faţă de şosea. Maşina poate fi parcată, fără probleme, chiar în faţa vilei. Fiecare cameră are intrare separată, direct de afară, fără vreun hol comun de trecere. În noaptea aceea am fost convinsă că ne aflăm într-o casă fără etaj dar a doua zi dimineaţa am constatat cu mirare că am dormit la etajul al doilea al unei vilei ce pare să pornească la vale spre râul Aliakmon. La fiecare etaj se află două camere pe care le-aş numi mai degrabă garsoniere datorită faptului că sunt foarte spaţioase şi includ o mică bucătărie. Prietenii noştri care au dormit la etajul 1 şi la parter au ajuns la camerele lor coborând pe scările înguste de piatră, construite pe ambele părţi ale vilei.

După cazarea de la Ohrid aveam ceva emoţii dar îndată ce soţul meu a deschis uşa, am avut parte de o mare şi plăcută surpriză! O încăpere spaţioasă cu şemineu din piatră, multe ferestre cu obloane de lemn, balcon mare, mobilier nou din lemn masiv... o cameră plăcut decorată care mirosea a brad şi a văruială proaspătă. Din prima clipă am avut senzaţia că sunt în casa unor buni prieteni. Oboseala mi-a dispărut ca prin farmec, m-am bucurat de fiecare clipă petrecută în frumoasa vilă de piatră de pe malul Bistriţei (parcă sună mai bine ca Aliakmon, mai ca acasa...).

Cum intri pe uşă, în partea dreaptă se află baia iar în stânga este amenajată o mică bucătărie cu masă şi scaune, dulap, chiuvetă, cană fierbător, frigider. Căni, pahare, farfurii, ceşcuţe de cafea, tacâmuri, crăticioare, şerveţele, detergent pentru vase... tot ce este necesar unei gospodine sau unui „gospodin” care vrea aşeze masa pentru familie.

Camera este pardosită cu gresie pe care sunt aruncate câteva covoraşe tradiţionale. Pereţi albi, proaspăt văruiţi, tavan cu lambriuri din lemn... finisaje specifice unei case de munte, atmosfera fiind înviorată de roşul purpuriu al draperiilor, covoraşelor şi pilotei de pe pat. Icoanele, sfeşnicele cu lumânări colorate, micile obiecte decorative de bun gust, faţa de masă din voal brodat, perdelele şi draperiile elegante dau căldură camerei, crează inconfundabila senzaţie de acasă.

Patul matrimonial cu două noptiere este uriaş, cu saltea bună, perne minunate ca cele moştenite de la bunica, aşternuturi fără cusur. Surpriză... pilota s-a dovedit a fi o plapumă adevărată ca în copilăria mea! În şifonierul mare am găsit multe umeraşe, perne şi pături de rezervă. În cameră se mai află două canapeluţe extensibile care se pot transforma în paturi pentru copii. Cele trei măsuţe diferite dau un aer cochet încăperii: o măsuţă dreptunghiulară pe care aşteptau în ordine mai multe prosoape noi, una rotundă numai bună de stat la poveşti lângă şemineu şi cea de-a treia, o elegantă masă de toaletă cu picioare înalte şi oglindă. Într-un colţ este suspendat un televizor din vechea generaţie dar nu i-am acordat nicio clipă de atenţie.

La începutul lunii mai nopţile sunt foarte reci la Nestorio, în Munţii Grammos. Cât timp am stat de vorbă cu domnul Mihalis, în faţa casei sale, începuseră să-mi clănţăne dinţii de frig. Este adevărat, oboseala accentuază senzaţia de frig... Am intrat în vila cu pereţi de piatră ca într-un frigider dar domnul Mihalis ne-a asigurat că porneşte centrala astfel încât să putem face baie imediat iar în cel mult o oră în cameră va fi cald. A trecut ceva timp dar caloriferele nu dădeau niciun semn de viaţă! Am observat la timp micul panou de la care se reglează temperatura şi am avut căldură şi apă caldă din plin.

Baia cu fereastră de aerisire, cu gresie şi faianţă în nuanţe plăcute şi obiecte sanitare noi, de calitate poate mulţumi chiar şi turiştii pretenţioşi. Există chiar şi cadă cu jacuzzi... Am găsit săpun lichid şi pliculeţe de şampon. Duşul fierbinte ne-a prins tare bine, am adormit într-o clipă sub plapuma călduroasă de lână, acompaniaţi de sursurul râului care-şi făcea simţită prezenţa în vecinătatea noastră.

Dimineaţa am ieşit pe balconul mare, de fapt terasă în toată regula, cu măsuţă şi scaune confortabile din lemn. Acesta a fost momentul în care ne-am dat seama că ne aflăm la etajul al doilea al unei vile frumoase ce stă primejdios agăţată pe malul înalt al Bistriţei. Am privit grădiniţa verde, smălţuită cu flori vesele de primăvară, cu foişor şi grătar pentru amatorii de fripturi în aer liber. De la balcon am admirat râul repede de munte care-şi croieşte drum printre stânci, ne-am bucurat câteva clipe de liniştea deplină, tulburată doar de cântecul păsărilor... am respirat cu nesaţ aerul rece şi curat de munte... Grecia nu oferă doar plaje minunate scăldate de marea cu incredibile nuanţe albastre-turcoaz, Grecia dăruieşte iubitorilor naturii, peisaje montane de o frumuseţe tulburătoare.

Ne-am îndreptat spre vila vecină în care locuieşte proprietarul, domnul Mihalis. Căţeii cu care făcusem cunoştinţă seara trecută, obişnuiţi cu oaspeţii, ne-au făcut o primire călduroasă. Ne-au amintit de prietenii noştri lătrători şi mieunători de acasă care ne întâmpină cu bucurie în fiecare zi. Am fost poftiţi la parterul casei într-o cameră mare, luminoasă ce joacă rol de sufragerie pentru familie şi în acelaşi timp, este restaurant şi cafenea pentru oaspeţi. Mi-au plăcut şemineul din piatră, icoanele şi fotografiile de familie care împodobesc pereţii albi, obiectele cu valoare sentimentală care dau viaţă încăperii. Am privit cu interes pozele de la mai multe ediţii ale festivalului River Party care are loc în apropierea pensiunii, lângă bătrânul pod de piatră arcuit peste apele Bistriţei.La o măsuţă, un domn în vârstă, frumos şi elegant, îşi bea în linişte ceaiul. Am aflat că în fiecare dimineaţă, pe orice vreme, îşi face plimbarea de 2 km. de acasă până la domnul Mihalis împreună cu care deapănă poveşti în faţa unei ceşti de ceai fierbinte.

Micul dejun a fost bun, cu aromă de pâine de casă coaptă în cuptorul gazdelor noastre, cu gust de miere de flori de munte, dulceaţă de fructe de pădure cu un strop din sufletul gospodinei, unt gras din lapte adevărat. Pe lângă aceste minunăţii servite din belşug, câteva feliuţe de caşcaval, brânză şi şuncă, alături de o ruladă “de magazin”. Am băut suc de portocale şi o ceşcuţă de cafea, tare şi bună. Cei care au refuzat cafeaua, au primit ceai de plante de munte, culese de gazdele noastre. Un mic dejun simplu, aromat şi gustos, pregătit şi servit din suflet! Am simţit prezenţa stăpânei casei în toate detaliile care dau viaţă pensiunii dar n-am văzut nicio doamnă. Domnul Mihalis ne-a întâmpinat în miez de noapte, ne-a servit micul dejun şi ne-a condus prieteneşte la maşină. Mulţumim, ne-ar face plăcere să ne revedem cândva!

Am fi stat la poveşti, am fi lenevit pe balconul care oferă locuri gratuite, în primul rând, la minunatul spectacol oferit de Bistriţa-Aliakmon dar ne-am strâns lucrurile şi am pornit mai departe... Ne aştepta o altă zi minunată care urma să-ţi dezvăluie surprizele în curând! Ne aflam la ieşirea de sud-vest a satului Nestorio, la marginea masivului montan Grammos declarat rezervaţie naturală. Am pornit în căutarea locului în care s-a aflat alt oraş de legendă construit de aromâni în vârf de munte, Gramostea, care a avut aceelaşi tragic destin ca Moscopole.

Fermecătoare această zonă montană a Greciei iar Hostel (Guesthouse) Alexandros face parte din magia locurilor!

---

VIZUALIZĂRI: 1515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI