Eforie Nord – de la vest la est si invers sau cum am ajuns – din greseala – la Debarcader

TIPĂREȘTE

Jur ca nici la proiectul de diploma nu am muncit atat cat am muncit la studiul de caz al orasului Eforie Nord.

Mi-am facut cruce. Da’ mi-am facut cruce in multe feluri – am umblat de la vest la est, de la nord la sud si invers, si dus, si intors, mi-am facut cruce si la biserica, am luat si mir.

Primul impact – zona limitrofa de vest.

Daca tot e prima data cand vin macar sa fie aclimatizarea lina.

In afara de faptul ca STIU ca sunt in Eforie, nimic in jur nu tradeaza ca sunt la mare.

Ne aflam pe strada Freziei, o zona noua, mi se spune dar si fara sa imi spuna cineva pot sa ghicesc cu usurinta ca acum ceva ani – nu prea multi – aici era camp.

Toate cladirile sunt noi, unele chiar nefinisate iar primaria nu a ajuns cu asfaltul pana aici. E mai rustic.

Dar zona fara asfalt nu e lunga, dupa cateva case viram la stanga si intram pe strada George Cosbuc, deja finisata, amenajata, cocheta, asfaltata, cu case si vile elegante.

Strada asta este paralela cu Strada Traian ce strabate Eforie Nord de la nord la sud (sau invers) si leaga drumul de la Constanta de drumul spre Eforie Sud. Deci mergem spre sud, aproximativ.

Intentia este sa mergem sa vedem marea dar ca sa o vedem intai trebuie sa o gasim.

Iau azimutul aproximativ si incerc sa tin directia ochiometric.

Inspiratia de moment ma determina sa fac poze cu placutele strazilor pe garduri. Incredibil cat m-a ajutat asta cand am refacut traseul cu harta in fata.

Pentru ca hartile din zilele noastre sunt performante, am putut identifica pe harta cladiri pe care le-am vazut in teren, observand aceleasi detalii.

Si totusi, am identificat strazi dupa numele strazii din poza pentru ca pe harta nu apare numele strazii, de exemplu strada Anemonei care in colt are un parculet pentru copii si pe care nu am gasit-o pe harta pentru ca este noua.

Parcul se afla la intersectia Strazii Anemonei cu Strada Alexandru Lapusneanu si este singurul parc pentru copii pe care l-am intalnit in Eforie Nord. Mai erau ceva jucarele langa Teatrul de Vara insa putine si amestecate cu aparate de fitness.

Parculetul de pe Strada Alexandru Lapusneanu este exclusiv pentru copii – mai micuti – cu jucarioare pe masura, nepericuloase.

Se afla intr-o zona ce pare mai mult teren viran, cladirile sunt mai la distanta dar tocmai asta imi place. E respirabil.

Strada nu este asfaltata in dreptul parcului dar parculetul este amenajat frumusel. Te poti simti bine acolo.

Dar inaintam pe Strada Alexandru Lapusneanu. Cotim stanga pe Strada Spiru Haret si ajungem la infenala strada Traian care ne tulbura relaxarea. Am fi putut sa evitam asta insa nu am stiut cum. Acum stiu.

Ambianta este arhaica amestecata cu elemente de décor estival intr-o combinatie ce poate fi interesata.

Plimbarea este placuta insa mergem de ceva vreme si peisajul tot staruie. Devine monoton.

Trecem de Strada Crisului si facem stanga pe Strada I. G. Duca, traversand pe zebra ca sa evitam incidentele.

Inaintam pana la Strada Mihail Kogalniceanu. Peisajul incepe sa se schimbe. Pe stanga, la intersectie apare o scoala. Parca devine mai animat.

Curtile caselor – ingrijite, inflorate. De dupa o usa de sticla un caine lup pazeste.

La intersectia dintre Strada Mihail Kogalniceau cu Strada Bogdan Petriceicu Hajdeu ajungem la Piata Eforie Nord – bazar – dar nu stim ce este. De peste drum o doamna ce vinde flori si colega ei ne privesc apatic.

Gasim ceva magazinase, partial inchise, o Casa de Vinuri din Podgoria Dealurile Bujorului, un plafar, magazin alimentar precum si cea mai vaduta perna din Romania!!!???

Traversam Bulevardul Republicii fara sa stim ca suntem in centru si intram iar printre vile pe Strada I. G. Duca.

Gasim un parc pe dreapta, dupa un gard, copaci, case, vile, vile, case, ne pierdem iar in peisaj.

Undeva trebuie sa fie si marea, nu foarte departe. Eu am sperante.

Ziua este rece, cerul acoperit, plimbarea nu este chiar o placere dar face bine la sanatate.

Studiind traseul cu harta in fata am realizat ca am trecut pe langa Teatrul de Vara, am fotografiat trei cladiri la rand ce se afla vis-à-vis de teatru, am identificat doua si una mai tarziu la reconstituire dar pur si simplu nu am realizat ca pe partea ailalta de strada e teatrul.

Eh, se acorda circumstante atenuante pentru conditiile din teren.

Instinctual am facut dreapta pe Strada Ovidiu si am gasit marea.

In mijlocul drumului, o cusca din sticla inconjoara doua mese si doua banci din lemn. E buna la ploaie, la frig nu prea ajuta.

Daca trecem peste cusca de sticla, Strada Ovidiu se opreste fix in Shaorma sadwichuri peste ce sta-n drum ca sa nu cazi in mare. Te opresti drept in restaurantul lor dreptunghiular maro inchis si-ti iei orice ai tu chef si gasesti dar numa dupa ce se deschide ca amu-i inchis. Nu stim cand deschide.

La un timp dupa am aflat ca plaja ce se afla dupa Shaorma se numeste Debarcader.

Suntem singurii temerari de pe strada.

Pentru ca ne-am vazut visul cu ochii ne intoarcem repejor pe unde am venit, nu de alta dar deocamdata e singurul drum pe care il stim. Nu ratam reperele.

La reconstituire am vazut ca din pur hazard am gasit drumul cel mai scurt pana la cea mai apropiata plaja.

Inainte de a fi statiune Eforie Nord este un oras. Este un oras elegant, cochet, prosper, plin de vilisoare igrijite, frumoase.

Orasul asta traieste doisprezece luni pe an dar referirile se fac doar la cele doua luni de sezon estival, iunie nu se pune ca este de tatonare.

Astazi nu am vazut statiune. Am vazut un oras frumos, cumintel, cam intepenit si pustiu. Fara pietoni, fara lume pe strazi desi e zi de joi si nu e week-end. Dar poate aici se lucreaza doua zile si se odihneste cinci.

---

VIZUALIZĂRI: 3213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI