Casa Denisa - Eforie Nord

TIPĂREȘTE

In ultima vreme mi se intampla lucruri ciudate. Am o multime de prieteni despre care habar nu am cum arata. Ei se ingrijesc de nevoile mele si imi ofera o multime de lucruri bonus pe care in mod normal le-as plati.

Asa s-a intamplat si in mini-vacata din aprilie cand zeci de oameni s-au muncit ca sa imi fie mie bine.

Merg la Eforie Nord pentru prima oara in viata mea. Asta pentru ca eram ocupata sa merg in locuri pe care inca le iubesc.

Dar am primit o invitatie la campionatul de table si mi s-au promis doua seri cu petrecere super-cool, cu gratar, dans si voie buna. Sa joc table nu ma intereseaza dar o gasca super-cool vreau.

Povestea asta inseamna doua nopti dar am vrut inca o noapte ca sa am timp sa explorez un oras nou (pentru mine) desi atat de celebru.

Pentru ca habar nu aveam cine joaca table nu am vrut sa ma bag peste organizarea lor si am cautat cazare in alta parte. Doar am venit sa explorez.

Incep sa dau telefoane de pe net.

Initial am vrut sa merg in Vama Veche sa iau pulsul insa primul telefon mi-a spus ca desi are camere libere pentru joi spre vineri, nu vrea sa inchirieze pentru ca sunt pregatite pentru cei care vor veni vineri.

Ok.

Imi place Vama boema si pasnica si nu varianta isterica motiv pentru care ma razgandesc repede. Vom explora mai mult Eforie.

Si continuam cu telefoanele. O pensiune imi spune ca renoveaza. Alta imi spune, cu o voce super-draguta si amabila ca ne-ar primi cu drag insa are oameni cazati si ne recomanda o alta pensiune.

-Va trimit la cineva.

Ok. Sa incercam cu recomandare.

Ma uit pe site la pensiunea recomandata si vad ca ofera transfer. Foarte interesant. Din multitudinea de pensiuni de prin tara studiate am vazut tendinta asta – sunt unele care ofera transfer. Da, util.

Deci daca vin cu masina, ii sun cand ajung, le spun unde sunt si D-l Nicu vine sa ne ghideze si daca nu vin cu masina, D-l Nicu vine ca sa give us a ride.

La telefon imi raspunde o Doamna intr-atat de amabila incat gandesc ca este ireal. Oare mai exista asa ceva in zilele noastre? E aievea ce tocmai am trait?

Dupa vocea asa empatica si draguta, amabila, cooperanta, indatoritoare imi face impresia ca am vorbit cu o maicuta rupta de lumea inconjuratoare care se conserva intr-o lume ireala, fantasmagorica, iluzorie de zane si printi. Total gresit. Doamna Nela este o persoana cat de poate de reala, tinerica, cocheta, mult mai ancorata in realitate decat mi-as fi imaginat, optimista, joviala, pozitiva, cu o coafura igrijita de pustoaica, aranjata, seducatoare chiar si in trening.

Pe cand ne-am nimerit sa ajungem, pe la orele 16:00 Domnia sa se afla in Constanta astfel ca ne-a preluat D-l Nicu de la Peco (Petrom-ul din nordul orasului Eforie ca am intrebat un localnic cum ii zice la zona si m-a luminat;) … )

Adica eu stiam ca avem cazare in nordul orasului Eforie Nord asa ca am stationat cat mai in nord cu putinta si am sunat ca am ajuns, asa cum stabilisem cu o zi inainte.

Scumpa Doamna Nela ne spune ca va veni Domnul Nicu, conform intelegerii, ca ea se afla in Constanta si de ce nu am sunat de pe drum pentru ca transferul sa fie deja acolo cand aparem noi…

Cu toata bunavointa n-as fi stiut cum face asta, eu necunoscand orasul nu as fi stiut sa spun unde voi fi – in ce loc si peste cat timp insa apreciez atentia la detalii – de multe ori asta face diferenta.

Cu o zi inainte, in convorbirea telefonica, Doamna mi-a spus ca sunt cam doi kilometri pana in orice loc de interes turistic al orasului iar privind orasul am vazut ca pensiunea este in zona de vest a orasului deci opus plajei iar pentru intentia calatoriei mi se pare mai mult ca perfect.

Fiind extrasezon era evident ca nu vom petrece zi de april pana’n sara pe plaja deci – tura de explorare.

Marea putea fi un targhet insa pentru scurt timp. Restul – plimbare de voie si locatia pensiunii se potrivea perfect scopului meu.

Recunosc, imi displace oarecum sa imi petrec vacantele “in acvariu” si imi place sa vad lumea asa cum e ea, fara menajamente si nu o lume artificiala mentinuta doar prin organizari de divertisment. Prefer sa fiu mai mult explorator decat turist.

Si lumea pe care am gasit-o de data asta mi-a placut mult.

Un alt scop declarat al umblarilor mele prin lume este sa il familiarizez pe Junior cu lumea inconjuratoare si modul cum impacteaza este esential pentru mine.

Deci vine Domnul Nicu sa ne ia.

Asteptand, eu deja imi gasisem de lucru pentru ca vila langa care stationam afisa un panou cum ca-i de vanzare si eu imortalizam cadre intr-o frenezie gandind ca poate vreun muritor afla ca poate locui la sosea in Eforie prin contributia mea :)

O masina opreste in spatele meu. Soferul coboara si imi transmite:

-Suntem acasa!

Mno. O fi Domnul Nicu, n-o fi Domnul Nicu…

Mai bine tac malc, se deconspira el singur.

Nu era Domnul Nicu, era vanzatorul vilei care s-a invartit un pic pe langa masina apoi a plecat, cu masina cu tot.

Ok.

Dupa putin timp apare si Domnul Nicu care ne duce la locatie – pe Strada Freziei la numarul 7 - ametindu-ma total pe strazile pe care nu le cunosc nicicum.

A cunoaste aceasta adresa imi pare – la fata locului - cu totul irelevant pentru ca orientarea in teren pare atat de alambicata incat, cu adevarat e nevoie de ghidaj, macar prima data.

Cand lumea vine la mare isi poate dori sa locuiasca cat mai aproape de mare insa eu sunt mai excentrica. Imi place zona. Imi place pentru ca e vie. Este cumva spre marginea orasului Eforie si se construieste mult in zona. Parc-as fi la mine acasa. Si la mine e la marginea oraselului si se construieste mult. Se construiesc vile pentru locuit. Aici la Eforie - si pentru inchiriat. Si fiecare construieste dupa cheful inimii sale deci cladirile sunt cochete.

Sunt multe pensiuni in zona, aflu asta de pe net ca in teren nu iti dai seama. Daca nu ai avea intelegere in prealabil cu proprietarii nu ti-ai da seama ca aici este pensiune. Nu scrie nicaieri si nici nu cred ca ar fi folositor sa scrie pentru ca turistii nu prea umbla nauci prin zona ca sa vada de pe pereti ca aceasta vila ofera camere de inchiriat pur si simplu pentru ca turistii nu prea au cum ajunge aici in plimari, fara treaba. Deci rezervarile se fac – zic eu – exclusiv pe net.

Vila se afla pe o strada in bucla. Se poate vedea bucla pe harta insa nu am gasit pe nici o harta numele strazii. Asta se intampla la strazile noi.

Intram in curte. O gradinita plina de lalele ne intampina in fata casei. Un catelus albisor – Benny - ca o jucarica mai mai ca ne sare in brate. Copii sunt in extaz – “aaaa, ce frumoooosss!!! ”, “ce-mi placeeee!!! ”, “avem si cateluuuusss!!! ” Domnul Nicu, mucalit:

-Nu! Catelul e-al meu;)

Intrarea este prin dreapta casei, patrunzand intai sub un acoperis frumos amenajat ce are perete si in dreapta, de aceeasi culoare corai ca si restul vilei, lipit de gardul cu vecinii, formand un fel de tunel in fata intrarii ce duce de la poarta spre curtea din spate.

Domnul Nicu mestereste tot timpul. Dealtfel a venit sa ne ia in salopeta de lucru spunandu-ne ca este si zidar si tamplar. Are asa un aer aristocrat excentric de explorator, cu o barbita alba, ingrijita. Un cuplu adorabil. Am avut senzatia ca merg in vizita la rude apropiate dragi si nicicum la pensiune.

Dupa cazare ne-am dus in lume la plimbare. Pentru ca ne-am plimbat cam mult pentru o zi racoroasa de aprilie, la intoarcere, in jurul orei 20:00, am gasit-o pe Doama Nela cu telefonul in mana, ingrijorata de soarta noastra, pregatita sa ne sune si sa il trimita pe Domnul Nicu sa ne aduca. Asa o grija… Ce-am facut sa merit asta? Dar asa sunt ei, am citit recenzii pe net si alti turisti spun acelasi lucru – cat sunt ei de draguti.

Primirea de seara este iar familiar prietenoasa. Dupa conversatia de rigoare Doama Nela se ingrijeste daca avem destule paturi, ne mai aduce una si ma invita in living la telenovele. As merge cu drag ca ochisem livingul elegant si l-as fi folosit cu drag insa eram cam rebegita dupa petrecerea la mare :D si mi-am dorit sa ma bag in pat la net. Imi da parola si ne lasa.

Pensiunea nu ofera masa insa pune la dispozitie bucataria vilei care este foarte frumos ameajata si utilata.

Eu personal nu am folosit bucataria pentru ca nu am avut nevoie insa Junior, cu talentul lui de a se baga in seama peste tot unde se duce ne-a oferit un episod deosebit de interesant si neasteptat.

Spre deosebire de mine, Junior este fiinta sociala.

Pentru ca si lui i-a placut livingul se tot invartea pe acolo pana a intrat in vorba cu niste baieti cu care s-a intersectat la parter dintre care unul era chiar Domnul Nicu pe care nu l-a recunoscut ca fiind proprietarul, in lumea lui inocenta iar restul baietilor erau cazati la pensiune.

Tot venea si ma intrea:

-Am voie la parter?

-Da,

-M-au chemat la ei in camera. Am voie?

-Da.

La ei in camera era de fapt in bucatarie unde faceau gratar dar asta a inteles el.

A facut ce-a facut de m-am trezit ca vine in camera cu un platou imens cu gratar. Zice:

-M-au intreat ce vrei: pui, porc sau carnati, am spus ca nu stiu si mi-au pus de toate.

Ei poftim…

Si:

-Mi-au spus sa duc farfuria inapoi.

Ii dau farfuria sa o duca inapoi. Nu trec zece minute si iar apare, tot cu farfuria plina varf de pui, porc si carnati…

-Mi-au dat ce a ramas pe fundul oalei… … ….

Ce mai pot sa mai spun??!!... %% ## && $$ @@ perplex… sau… whatever… multumesc frumos...

Pentru ca am stat putin nu m-am putut bucura de spatiile elegante asa cum mi-as fi dorit. La parter, livigul laudat are un set de fotolii cu canapea foarte elegante din imitatie de piele de culoare cafenie pastel – mama ar fi zis cafea cu lapte.

Un TV led cu diagoala mare si ceva dulapioare intregesc ameajarea.

Foarte multe plante inalte pana la tavan fac atmosfera incantatoare.

Dupa colt, o masa de sase persoane, eleganta, poate fi folosita pentru a servi masa. Din cauza asta exista acces la aceasta masa printr-o arcada prin spatele holului, direct de la bucatarie.

Intrand de afara, accesul spre living se face spre stanga. In fata, dupa o coloana se afla baia si un holisor spre dreapta duce spre doua usi, pe cea din stanga nu scrie nimic si este bucataria iar pe cea din dreapta scrie 5, nu este oferita spre inchiriere pentru ca este dormitorul gazdelor.

Decoruri specifice cu masti se afla atat la parter cat si pe hol si la etaj.

In living se afla parchet pe jos iar in hol si pe scara gresie in tonuri pastel, placute.

La etajul unu ne intampina un hol foarte frumos amenajat cu o masuta din sticla in cadru din lemn si patru fotolii confortabile de un rosu stins. Nici pe astea nu le-am folosit si imi pare rau. Ar fi fost placut de servit o cafea sau un pahar ori o canuta de ceva. Si aici ambianta este foarte placuta, multe plante, flori, nise in pereti cu diverse obiecte decorative.

Se ofera spre inchiriere patru dormitoare care se afla la acest etaj unu, sunt doua de doua locuri si doua de trei locuri, foarte frumos amenajate. Noi am ales dormitorul verde de trei locuri aflat la numarul 2 si ne-a placut nespus. Are un pat single si unul dublu cu lenjerie asortata vesela in nuante placute.

Mobilierul este nou, totul este foarte curat si confortabil.

Camera are TV si baie proprie. Frigider nu are si nici n-ar fi nevoie pentru ca este frigider la parter.

Baia are gresia si faianta in aceleasi culori pastelate, placute, noua, ingrijita, curata, cu prosoape albe, impecabile si sapun lichid cu capsunele pe ambalaj.

Camera are decoruri pe pereti, un fel de totem-uri – nu stiu daca sunt aducatoare de noroc dar oricum sunt frumoase – mie-mi plac.

Tavanul are un aspect interesant, usor casetat despre care eu stiu ca se spune ca absoarbe zgomotul – dar poate gresesc.

Si in camera sunt plante multe care fac atmosfera placuta.

Camera are balcon. Balconul are lateralele zidite si pot sta fara grija ca nu imi sar pruncii de la etaj.

Din balcon vedem vilele din jur dar si gradinita minunata de lalele din fata vilei care se afla chiar sub balcon.

Pe dulap, la vedere, fata in fata cu usa prin care intri in camera este afisata o hartie pe care-i trecut un set de cinci reguli din care am respectat doar doua respectiv prima si cea cu fumatul ca suntem nefumatori in rest – am intrat in camera incaltati ca veneam de afara, am mancat in camera ca am fost poftiti :) cum povesteam mai devreme si am eliberat camera la ora 12:00 in loc de ora 8:00 cum scrie la catastif.

La plecare i-am oferit Doamnei 70 de lei pentru ca la telefon, cu doua zile inainte am intrebat cat costa si ne-a spus 65 de lei si cu nici un chip nu a vrut sa primeasca, insistand sa-mi dea inapoi 5 lei (pe care intr-un final i-am luat ca nu-mi place vorba lunga despre bani) si, basca, iar ne-a dat transfer ca sa ajungem la Casa Nanu ingrijindu-se de cum vom ajunge noi pana acolo.

No, cum sa nu fii multumit, daca nu chiar extaziat cand primesti cazare de lux, confort, doua transferuri pe care un taxi ar lua minim 10 lei de fiecare, basca doua platouri de gratar pe care daca le-as comanda ar duce la minim sapte portii…

Iubesc acesti oameni. As reveni oricand cu bucurie, chiar si fara bonusuri, fara transfer si fara masa.

Recomand cu mult drag.

Si BTW ever in my life n-am pus piciorul pe litoral in extra-sezon;)

---

VIZUALIZĂRI: 1634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI