Chipul lui Decebal de la Dunare - o scurta vizita si impresii

Acum trei ani, venind dinspre Grecia am parcurs Clisura Dunarii pe partea sarbeasca, cineva spunandu-mi ca se vede bine Chipul lui Decebal din perspectiva indepartata. Am prins insa o zi ploioasa, cu ceata si vizionarea a fost un semi-succes :) ! Anul acesta am fost hotarati sa-l vedem de aproape. Locatia, cum iesiti din Eselnita, spre vest, inainte de M-rea Mraconia.

Decebal - legenda. Se spune ca Decebal era doar o porecla din tinerete, printul fiind puternic cat "dece balus" - zece boi, numele sau fiind Diurpaneus, fiul lui Scorilo, rege peste daci, ramura a tracilor nord-dunareni. A tinut piept cu cetele sale, si ca print si apoi ca rege, invaziilor romane, incepand cu anii 80 e. n. si pana la a doilea razboi daco-roman din 106.

Romanii doreau primordial doua lucruri: in principal sarea si aurul dacic iar secundar sa inlature turbulentele dacilor, sa inrobeasca polulatia si sa extraga si alte resurse. Trebuie mentionat ca zone nord dunarene erau deja ocupate, de exemplu Oltenia, Caransebes, altfel Apolodor nu si-ar fi putut construi in tihna faimosul sau pod, depasit in faima doar de si mai faimoasa sa Columna a lui Traian.

Sa revenim, Decebal mergea regulat in sudul Dunarii, ca la rude, fluviul nefiind niciodata o bariera intre traci ci fix inima si catalizatorul lor comercial si cultural, doar ca acum romanii cucerisera tot sudul fluviului. Asa ca Decebal reactiona si ii ataca de cate ori avea ocazia. De aici inca un motiv de invazie. L-a invins si ucis pe Fuscus, generalul lui Domitian in 86 la Tapae (adica Tape [tepi, tepuse]) un loc special pregatit pe o vale de munte [necunoscuta astazi], cu tepuse pe lateralele versantilor pentru a anula spatii de manevra si avantajul numeric al dusmanilor. A fost invins de Traian, imparat sosit personal pentru a insufleti armatele, tot la Tapae (101) si Sarmisegetusa (106) si s-a sinucis.

Decebal - Chipul. Ne-a placut, el vrea sa reprezinte o emblema pentru calatori ca aici este poporul dac si cu urmasii sai daco-romani, mandri, pereni si viteji. Statuia impune respect, atrage indelung privirile si admiratia.

Cel care a finantat aceasta lucrare din anii 90 a fost Iosif Constantin Dragan, ca gest pentru poporul sau. Din stiinta mea statul roman nu a contribuit cu nimic dar poate gresesc.

In zona se poate face o plimbare pe un drum secudar de-a lungul unei ape curgatoare care se varsa in Dunare, se pot cumpara mici suveniruri cu Decebal si excursii cu barca.

Din pacate nu am vazut panouri in mai multe limbi de circulatie in care sa se explice istoria antica, cine a fost Decebal, etnogeneza poporului roman. Am vazut insa mese amenajate cu bancute si acoperis, pentru popas, odihna, priveliste si altele. Am vazut pubele si zona relativ curata.

Concluzii. Merita sa opresti, calatorule, sa-ti ridici incet privirea spre un chip simbolizand o idee si un ideal. Libertate si Natiune.