Nissi Beach

TIPĂREȘTE

Dar eu, care eram singur si cum soarele era batut in cuie pe cer si prognoza meteo, era buna, aveam, macar teoretic, in acea zi pe care statea scris „de vizitat Nissi Beach”, sansa unei excursii „auto-optionale”, reusite.

Daca pana acum v-am prezentat mai ales unele aspecte mai ciudate ale Ciprului de Sud, astazi am sa va prezint una dintre atractiile majore ale insulei.

Initial am dorit sa va prezint continutul celor doua zile de peregrinari ale mele pe litoralul sud-estic al insulei intr-un singur review. Adica Nissi Beach, Cavo Greco si Paralimni Beach, impreuna, un fel de "3 intr-unul". Dar a fost imposibil, sunt prea multe de povestit despre fiecare in parte. Si parca, Nissi Beach (sau Nissi Plage), care mi s-a infipt cel mai adanc in memorie si suflet, atat prin frumusete cat si prin rezonanta numelui, are dreptul la un review aparte.

Nissi Beach, este una dintre principalele atractii ale insulei, mai pe toti grecii ii auzi spunand, inainte de orice „mergeti si vizitati Nissi Beach”. Acest loc e un fel de „Mecca” turistica a Ciprului. De fapt, aveam sa realizez ca e si o placa turnanata turistica a zonei, de aici putand ajunge usor si la Cavo Greco si la Paralimni Beach sau Protaras Beach (cu taxiul mai ales) sau la pesterile acvtice de langa Cavo Greco, (unde, din pacate eu n-am mai ajuns).

Cele mai bune ore de pornire spre destinatia mai sus amintita, sunt, dimineata la 6, la 7,30, si la 11. Pornesc si eu cu cursa de 7,30, din centrul orasului Larnaca, de la „Central Bus Station”, acolo unde gasesti un panou cu cele 5-6 destinatii (localitati) turistice ale insulei. Am ales varianta cea mai frecventata: Larnaca-Agia Napa (sau Aya Napa) -Paralimini. Asteptand autobuzul, intru in vorba cu doua romance. Ne intrebam cum s-ajungem la „Cavo Greco”, nicaieri nu e afisat nimic despre un autobuz ce ne duce intr-acolo. Apare, exact inaintea autobuzului nostru „Inter-city”, un grec cu un microbuz: „Intrati, va duc eu la Agia-Napa tot cu 4 euro si ajungeti mai repede". Microbuzul lui se umple repede. Il intrebam cum ajungem la „Cavo Greco”. "Pai, daca suntei un grup, va duc eu pana acolo, dar de revenit, va descurcati, luati autobuzul local 101 sau 102". (nu mai stia precis)

Pornim cu „Inter-city”, e mai comod. Pana la prima oprire din Agia Napa, care e tocmai Nissi Beach, faci 40 de minute, sunt vreo 40 de kilometri pana acolo. Autobuzul paraseste Larnaca cu greu, caci acesta e-un oras lung, lung, mai urca turisti si din alte statii, apoi intram pe autostrada si totul se simplifica. Pe drum, n-ai decat sa admiri autostrada, frumoasa artera de comunicatie ce leaga toate orasele mai importante ale insulei intre ele si te minunezi. Oare cum de-au reusit acesti insulari, pe un teritoriu mic, doar cat al judetului Timis, sa construiasca o autostrada, o multime de alte sosele bune, multe, multe hoteluri de lux si 3 aeroporturi. Agia Napa e si el, un oras lung, lung cu 5 statii de autobuz. Biletul pe tot acest traseu (Larnaca-Agia Napa-Paralimni) costa 4 euro pentru un singur drum sau 7 euro, daca iei dus-intors. La intrarea in autobuz, primesti (la cerere) si un pliant gratuit cu orarul autobuzului, ca sa te poti orienta mai usor la intoarcere.

Cobor deci la prima statie din Agia Napa, numita Nissi Beach. Statia de „intoarcere” se afla tot pe stanga, la vreo 50 de metri distanta. Pe dreapta, de-a lungul marii, observi mai intai multe hoteluri de lux, unele lungi, altele inalte si masive. Ma indrept spre plaje, dupa ce-am ochit statia de intoarcere si ajung repede pe plaja. Ma intampina o terasa unde servesc o cafea turceasca cu 2,5 euro. Fac primele fotografii. E dimineata, zaresc o inlantuire de plaje, de-a lungul unor mici golfuri, cu multe sezlonguri si umbrelute. Unele din papura, altele din panza, alba sau albastra. Multe sunt inca nedesfacute, lumea nu iese pe plaje decat mai tarziu, pe la pranz, cand aerul, dar si apa, sunt mai calde.

Pe plaja sunt deja turisti. Dupa grai, aflu ca sunt rusi. Se pare ca nu numai in Larnaca ci si in aceasta zona Agia-Napa-Protaras-Paralimni, si-au revarsat Aerofloturile si UkrainAir-urile, turistii. In departare, se observa o insula de piatra (hai sa-i zicem Rocky Island). Apare si un fenomen natural, interesant. Desi insula e la vreo suta de metri de plaje, oamanii ajung usor la ea, de la distanta, se vede ca acestia „parca ar calca pe apa”. De fapt ei calca ca pe un limb de nisip, aflat chiar la nivelul marii ce leaga plaja de insula. Ajung si eu acolo. E vorba de un istm, o limba subtire de nisip, uneori vizibila alteori acoperita de valuri, care o lovesc din ambele parti, si din stanga si din dreapta. Uneori poti sa strabati "limba", daca te grabesti, numai pe nisip sau in cel mai rau caz, in apa pana la glezne, alteori, cand marea e mai agitata, valurile ti-ajung pana la genunchi iar cate unul, mai naravas, poate chiar sa te ude din cap pana-n picioare (dar e mai mult spuma decat apa). Spre distractia celor din jur.

Acest loc e deliciul copiilor, care asteapta „numai” acest fel de valuri. Apa, aici, e calda. Cum o fi aparut aceasta punte de nisip, acest loc de intalnire a valurilor ce vin din doua parti opuse? Cred ca valurile, au depus nisip la „locul de intalnire” si a zamislit, in timp, acest parleaz de siliciu fin, pornind cam in acelasi timp, din ambele parti ale insulei, dupa ce-o ocolesc. Dar asta nu e tot. Pe aceasta minune a naturii, „show goes on! ". In partea ei dinspre mare, insula e puternic lovita ritmic de valuri mari, care ridica in aer o perdea de picaturi albe, zgomotoasa, foarte fotogenica si uneori stralucitoare, ca un pom de Craciun acvatic. Pentru a surprinde cu aparatul foto acest moment, ai nevoie de noroc si multa rabdare.

Aceasta permanenta batalie dintre apa marii si stancile de pe mal, e-un spectacol ce atrage turistii si-i face sa treaca istmul de nisip. Rocky Island e interesanta, e-un spectacol unic, nemaintalnit in alte parti. In partea stanga a ei, insula e formata dintr-o colina, acoperita cu verdeata, din varful careia poti avea o imagine de ansamblu a plajei de la Nissi Beach. Dar micul platou din varful colinei, e-un loc periculos. Vezi stancile agresive si marea jos, undeva la picioarele tale, ca intr-o prapastie. E periculos sa cobori pana acolo sau sa sari in apa de-acolo. Un panou de avertizare e instalat in preajma.

Ma intorc in cealalta parte a insulei, cea din dreapta, care e complet diferita de prima. Daca colina din stanga insulei e usor accesibila, (o carare te poarta pana-n varf, ) ei aici, in partea exclusiv stancoasa, se aventureaza doar curajosii. La prima vedere, nu e mare lucru. Vezi un peisaj coralier, ca un imens schweitzer de piatra, format din stanci plate, strabatute de o increngatura de canale, nu mai adanci de 50-60 de centimetri, pe fundul carora se afla-nisip alburiu si fin. Dar cand ai inceput sa intri in acest labirint iti dau seama, ca stancile de pe margini sau de sub talpa, sunt taioase, colturoase, zgariecioase, poroase, periculoase, desi foarte frumoase.

Nici nu stii ce s-admiri mai intai. Valurile ce bat ritmic malurile, c-un zgomot infundat, mini-crevasele pline cu nisip fin, ca niste coridoare de pesteri, fara tavan, terminate doar pe jumatate, pe fundul carora te poti aseza si sa faci plaja sau stancile anfractuoase si diforme, pe care esti tentat sa urci si sa sari de pe una pe cealalta, asumandu-ti riscuri. Nu va sfatuiesc, caci eu am facut-o, e foarte periculos, te poti dezechilibra sau te poti impiedica, cel mai rau e cand adidasii tai se agata intr-un colt de stanca ca un carlig si cazi in acele mici crevase, sau, mai rau, pe stancile din jur si te ranesti la maini sau la picioare. Atentie mare!

Dar, cele mai frumoase fotografii, nu le vei face din interiorul crevaselor ci cocotat pe una din stancile taioase. La pranz, tot mai multi oameni, mai ales parinti cu copii, veneau pe insula. Unii dintre ei, putini, ajungeau si la acest labirint de stanca, altii il evitau. Pe mine acest loc m-a fascinat. Tocmai incepuse sa bata un vant cald. Dar, destul de puternic, deranjant chiar. M-am ascuns intr-o crevasa, m-am intins pe nisip intre stanci, mi-am pus hidrantul (Cola) langa mine in nisip, si am privit cerul. Aici, intre aceste stanci, vantul si mugetul marii... au disparut. Era liniste. Era cald. Era bine. Am stat asa o vreme. Nu vroiam sa renunt prea curand la aceasta senzatie placuta, care, eram sigur ca va ramane cea mai frumoasa amintire din aceasta excursie. Pentru o vreme, agitatia plajei sau a orasului Larnaca, disparuse. Eram doar eu si natura.

Si-as mai fi stat acolo mult si bine, daca imaginatia nu mi-o lua razna si-mi spunea ca acele mici crevase, pline de gauri, ar putea fi, teoretic, un excelent adapost pentru scorpioni si serpi. Asa-i daca stai prea mult pe „Discovery” si pe "Animal Planet" la TV. Mi-am privit (si fotografiat) adidasii pentru ultima data, cu regret, (ma legasem de ei, caci m-au purtat si pe stancile fierbinti si taioase ale insulei Santorini) dar aveau si ei deja o crevasa in talpa, achizitionata aici, pe Rocky Island si va trebui sa- i abandonez in curand.

Un sfat. In nici un caz nu patrundeti in acel labirint coralier, dur, taios si periculos, in slapi.

De multe ori amicii ma cam iau peste picior. „Te duci mereu in locuri ciudate”. Da, e adevarat, de hoteluri aliniate de-a lungul unui tarm, cu piscina in spate si plaja in fata, de umbrelute colorate insirate ca margele pe-o ata, m-am cam saturat. De locuri insa precum am intalnit anul trecut exact pe malul opus al orasului Parikia din Paros, locuri salbatice formate doar din stanci, valuri si cateva palme de nisip imprastiate printre bolovani, locuri neamenajate si pe care nu le gasesti pe nici un pliant sau pe internet, n-ai parte in fiecare zi. Aceste petece de plaje iti aduc aminte cum era pamantul, acum o mie sau un milion de ani, inainte de a fi invadat de oameni, inainte ca civilizatia betonului, a metalului, a sticlei sau a „fast-food”-urilor, sa-l inrobeasca. Acestea sunt locurile care-mi raman cel mai mult timp in memorie, uneori nu dispar niciodata. Ele sunt rezerva mea de bucurie si lumina in clipele acoperite cu nori negri. Ele ma fascineaza si pe ele le caut cu infrigurare.

Cand am facut ocolul insulei Thassos, am intalnit Aliki Beach, e-o plaja mica si frumoasa, foarte publicitata, dar nimeni nu-ti spune ca ceva mai incolo, dupa colt, nu departe, dupa capul Aliki, e-un peisaj coborat parca din minunatul tinut al Albei ca Zapada sau de pe planeta de clestar a lui Superman, o tara alba din marmura, scaldata de albastrul si verdele marii. Salbaticie 100%.

Revin la Nissi, e pranz, e cald, e multa lume pe plaja, multi fac baie. Aici, apa e mai calda decat in alte parti a insulei, si-n aprilie. Apa din golfurile de la Agia Napa e mica, se incalzeste usor de la razele unui soare, din ce in ce mai generos. Trec de zona plajei si reintru in „civilizatie”, in zona hotelurilor. Gasesc un „Nissi bufet” (suedez) numit "Taverna Nissi". Aici, totul poarta numele de "nissi", cred ca si nisipul de pe plaja, poarta nume de alint, i se zice "nissi". La taverna platesti 16 euro si te servesti cu ce doresti si cu cat doresti, e in sistem "all can you eat". Exista si ciorba si dulciuri si preparate din carne (inclusiv de miel), garnituri, sosuri, etc. Un fel de „impinge-tava”. Bufetul e foarte solicitat. Te asezi la o masa si la urma, dupa ce-ai mancat, cineva iti ia banii. Se merge pe incredere.

De ce e Nissi din Cipru atat de cautat? Poate mai mult chiar si decat celebrul Nessie din Scotia, de la Loch-Ness. Pentru ca aici, o suprafata relativ mica, iti ofera cel putin 3 elemente turistice esentiale (e tot un fel de "3 intr-unul"). Plaja si apa marii, salbaticia unei insule de piatra, neatinsa inca de mana si mintea omului (ci doar de piciorul lui) dar si cateva locuri moderne, utile, unde poti, la pranz sa-ti reincarci bateriile cu un suc, o cafea, o bere sau cu o farfurie cu mancare sau sa te odihnesti o vreme intr-o camera de hotel si-apoi, s-o iei de la capat

M-am intors c-un autobuz „inter-city” pe la ora 16 (ultimul e la ora 17,30), care venea din Paralimni, destul de plin si care n-a venit la ora stabilita ci cu o jumatate de ora intarziere. E normal sa fie asa, Paralimni e tot un oras lung, cu mai multe statii, si Agia Napa are multe statii, multi turisti fac ceea ce-am facut si eu, pleaca din Larnaca spre Nissi Beach sau Paralimni Beach dimineata si revin spre seara. Plajele din aceasta zona Agia-Napa-Protaras-Paralimni, observ, ca sunt preferate celei din Larnaca. Am aflat si de ce, caci am simtit-o e pielea mea. Nu stiu prin ce fenomen, apa marii de la Nissi Beach si de la Paralimni Beach, e mai calda.

Asadar, daca ajungeti in Cipru, vizitati neaparat, inainte de alte obiective, intr-o zi cu soare, acesta imbinare fericita dintre "salbatic si modern", numita Nissi Beach. Nu veti regreta.

@Web, te rog. videoclipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=wFIgZHiwII8

---

VIZUALIZĂRI: 13722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI