Restaurant Casa Vâlceană - La mulţi ani! - cui? - mie

TIPĂREȘTE

Zilele acestea am împlinit o vârstră rotundă (mai am vreo 2-3 ani şi ajung la jumătatea vieţii:(() şi am hotărât să sărbătoresc evelimentul împreună cu o parte a familiei la un restaurant din oraş.

Restaurantul ales se numeşte Casa Vâlceană. Principalul motiv pentru care am ales acest restaurant este acela că în interiorul restaurantului este amenajat un spaţiu de joacă pentru copii, ei nu pot sta cuminţi câteva ore la masă aşa că locul de joacă este bine-venit pentru ei.

Casa Vâlceană este unul dintre cele mai vechi restaurante din localitate, perioada sa de glorie a fost din timpul comunismului până către anul 2000, apoi a urmat o decădere, a fost chiar închis o perioadă, iar de prin anul 2005 a trecut în administrarea unei firme care are mai multe restaurante în oraş. În anul 2008 restaurantul s-a redeschis după ce a fost renovat, iar acum arată destul de bine. Clădirea are o vechime de aproape un secol, iar după renovare s-au menţinut, atât la interior cât şi la exterior, decoraţiunile originale care datează din secolul al XIX-lea.

Restaurantul Casa Vâlceană se află pe strada Carol I (fosta Argeş) la nr. 8, în zona centrală a municipiului Rm. Vâlcea (lângă tribunal). Pentru cei care doresc să ajungă cu maşina, coordonatele GPS ale locaţiei sunt următoarele: N – 45.104003 şi E – 24.362061.

Parcarea restaurantului este destul de mică dar în zonă sunt mai multe locuri unde puteţi parca maşina.

Interiorul restaurantului este împărţit în 6 saloane, de diferite dimensiuni (locuri) în funcţie de necesitatea celui care doreşte rezervarea unui salon. Saloanele sunt decorate cu bun gust şi asigură intimitatea celor din interior. Pe lângă aceste saloane restaurantul are şi o terasă destul de mare, înconjurată cu flori. La subsolul clădirii se află o cramă despre care nu ştiu să vă zic nimic pentru că nu i-am trecut niciodată pragul.

Unul dintre aceste saloane l-am rezervat şi noi. Salonul are o capacitate de aproximativ 20 de persoane. Pereţi salonului sunt tapetaţi cu un tapet gri iar mesele au „ îmbracate” asortat cu tapetul. Pe pereţi se află tablouri în care sunt redate imagini cu oraşul iubirii şi a luminii, Parisul. Pe lângă decoraţiunile de pe tavan care respectă arhitectura secolului XIX, în salon, ca de altfel în toate saloanele, s-au menţinut sobele de teracotă originale (care nu mai sunt folosite, sunt doar de decor, încălzirea iarna se face cu ajutorul caloriferelor) care dau un aspect şi mai plăcut încăperii.

Meniul restaurantului este variat, servinindu-se meniuri din bucătăria românească tradiţională cât şi din cea internaţională. În meniu se găsesc ciorbe, platouri reci, preparate din peşte, porc, vită, pasăre, salate, piza, paste etc. În privinţa băuturilor şi acestea acoperă o gamă largă începând cu bere, vinuri din diferite podgorii şi închiend cu băuturile spirtoase, nu i-am uitat nici pe cei care nu consumă alcool, pentru ei pe lângă sucuri se prepară şi limonadă cu miere de albine.

Noi fiind mai multe persoane s-a comandat mai multe feluri, vită, porc, piza, legume coapte etc. Au avut la garnituri castraveţi muraţi în saramură (majoritatea restaurantelor au acest produs doar la oţet). Toată lumea a fost mulţumită de produsele consumate. Servirea a fost prontă. Foarte delicioasă o fost o porţie de muşchi de vită pe piatră încinsă, care sfârâia încă în timp ce îl tăiai. Cei care au comandat piza au fost mulţumiţi, . Legumele coapte la grătar au fost delicioase. Eu nu am trădat cea mai bună legumă, adică ceafa de porc. Încă un lucru care ne-a plăcut a fost că în loc de pâine am fost derviţi cu lipie cu caşcaval, foarte bună. =))

Servirea a fost promtă, o chelneriţă a stat la dispoziţia noastră şi era atentă să nu ne lipsească nimic, iar când aveam nevoie aducea imediat.

Restaurantul are şi o orchestră care încântă oaspeţii în fiecare seară având un repertoriu diversificat. Prin cântecele cântate orchestra a reuşit să scoată de prin toate saloanele persoane la dans (joc), cea ce spune mult despre formaţie.

După ce am consumat mai multe licori bahice a venit vremea să le şi evacuam aşa că am vizitat şi “privata”. Baia este renovată complet. În primul rând era curat peste tot. Săpunul lichid era din abundenţă iar uscarea mâinilor se face cu aparatură modernă. Şi aici pe pereţi sunt tablouri cu imagini din diferite oraşe ale lumii.

A sosit şi momentul apariţiei tortului, pe el erau înfipte două lumânări, una cu cifra 4 iar cealaltă cu cifra 0, iar formaţia a venit în salonul nostru şi mi-a cântat La mulţi ani, împreună cu invitaţii. Emoţiile mele au fost mari, dar şi aşa am reuşit să suflu în cele două lumânări, apoi am trecut la degustarea tortului care a fost delicios, iar şampania a curs în pahare, apoi au fost înghiţite cu poftă de toţi meseni.

După ce s-au mai consumat băuturi mai mult sau mai puţin alcoolice pe la miezul nopţii a venit vremea să plecăm acasă, dar nu înainte de a veni şi nota de plată. Nu ştiu cât a fost nota de plată pentru că a făcut cinste soţia că doar îi întinereşte soţul. :)

Dăcă ajungeţi prin Rm. Vâlcea vă recomand acest restaurant care îmbină într-un mod plăcut vechiul cu modernul.

---

VIZUALIZĂRI: 2810 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI