Restaurante din Tg. Mures

TIPĂREȘTE

Restaurante din Tg. Mures

(tot o parodie)

Introducere

In aceasta parte a review-ului, eu scriu adeseori mai mult decat subiectul in sine. In afara de lucruri importante, precum pozele cu mancare, preturile ciorbelor si ale salatei, a painii sau a felului doi, copiate de pe chitanta, restul, e literatura de umplutura. Trebuie pusa si asta, altfel, review-ul apare mereu prea scurt, atat de scurt, incat il gasesti azi si pe internet, unde, mai nou sunt adeseori afisate si interioarele restaurantele si meniul, pagina cu pagina, si preturile, ceea ce face aproape inutila o prezentare de „non-profesionist”, precum a noastra. Si-apoi, eu am impresia ca majoritatea "prozatorilor de restaurante", mai exagereaza un pic, pentru ca, stim noi, uneori, dupa ce au mancat „excelent” s-au dus direct la farmacie sau la toaleta, si "o-ntorc", doar asa, de rusine, ca sa nu-i ia peste picior a doua zi colegii de serviciu „Hai mai zi-ne odata, ca n-am mai ras de mult asa de bine, cum a fost cu intamplarea aia a ta de la crasma aia de patru stele, unde ti-am zis de zeci de ori sa nu pui piciorul? ”.

Am sa va povestesc azi cate ceva despre doua restaurante bune din urbea mea, pentru ca vad ca acestora li se da, uneori, mai multa atentie decat unor reviuri aduse de departe, din locuri mai putin cunoscute, unde nu vom ajunge poate niciodata. E ceva normal, de-nteles. In Seychelles n-ajungi in fiecare zi dar la restaurant, ajungi de fiecare dat cand ti se-aduna acid in stomac. Iar, pana cand o sa plec in concediu, de unde o sa va aduc review-uri adevarate cu ceruri senine, plaje cu nisip fin si valuri tulburatoare, mai e inca o saptamana. Macar sa le asteptati cu stomacul plin

.

Obiective turistice din Tg. Mures

Larissa „belgianca”, ma-ntreba odata, demult, la telefon, „cam ce e turisticamente” de vazut prin Tg. Mures? I-am zis: „Palatul Culturii, Biblioteca Teleki, Muzeul etnografic, Cetatea medievala (renovata), 4 biserici aflate in centrul orasului, cimitirul municipal „Biserica de piatra”, unde mai exista inca o mica biserica de lemn, in care a dormit o noapte Eminescu in drum spre Blaj, (si pe care, „vrei-nu-vrei”, tot ai sa-l vizitezi macar odata-n viata, in drum spre eternitate), Complexul Week-end si Platoul Cornesti (ca locuri de agrement) si in final, cand ti se face foame dupa atata turism, restaurantele „Cezar” si „Casa Mureseana” din centru, pe care eu le apreciez.

Despre Platoul Cornesti, Complexul Week-end, Cetatea medievala, Palatul Culturii si Muzeul etnografic, v-am mai povestit, asa ca au mai ramas ca obiective turistice „nescrise” doar restaurantele amintite si Biblioteca Teleki. Aceasta din urma, o voi descrie intr-un review viitor, in special pentru ca sondajele internationale afirma ca tarile care „deschid cel mai putin cate o carte”, sunt astazi, Romania si Grecia! Da, Grecia, care a dat lumii, printre multe altele, teatrul, filozofia si minunatele legende ale Olimpului, se pare ca s-a lenevit si ea. Sau poate ca, duce lipsa de hartie.

"Targul de pe. Mures" e-un oras mic, usor de vizitat. Mai toate obiectivele sale turistice sunt „grupir-grupir”, in centrul orasului (Piata Trandafirilor) sau in jurul ei, care e o fosta si importanta „market-street”, centrul vital al urbei, dar care nu e mai mult decat o fosta „ulita” comerciala ceva mai larga, si lunga de 6-700 de metri, unde, timp de secole, oamenii se-adunau ca sa-si vanda produsele si sa mai socializeze la un pahar de vorba sau sa-si aduca piosul obol „Celui de sus” in cele cateva biserici ce-o delimitau.

Nici locurile de agrement (Complexul Week-end si Platoul Cornesti) nu sunt foarte departe de centru (1,5 Km).

Restaurantele

Ca localizare, se afla „vis-a-vis” de Palatul Culturii, palat insotit de un alt frumos complex arhitectural ridicat pe la anul 1911 care, printre altele, mai adaposteste si Primaria si Prefectura orasului. In fata lor se afla lupoaica romana, simbol al latinitatii intr-un oras in care, in 1992 exista un procent de 51% maghiari, 46% romani si 3 % romi, germani si evrei. Astazi insa dupa ce romanii au inceput sa mai iasa prin lume (Sovata), coroborat cu exodul postrevolutionar al mghiarilor si sasilor spre „patriile-mama”, procentul romanilor a crescut la 49 %.

Sa stiti ca orasul meu este cel mai frumos din tara. (din „tara secuilor” vreau sa zic). Cred ca nici Odorheiul, Miercurea Ciucul sau Covasna, nu il egaleaza. Orasul meu este insa un exemplu de convietuire interetnica pasnica perfecta, demn de urmat de intreaga Europa, exista si multe cupluri mixte pe la noi, (unguroaicele sunt bune gospodine iar romanii, gurmanzi), iar limbajul local este de multe ori alambicat. „Adu-mi tu Marisca colopaciul! (ciocanul) ”, sau ce sa mai vorbim de celebra expresie romaneasca deja incetatenita prin unitatile de deservire publica „nem tudom romanul”, expresie folclorica larg raspandita si acceptata deja pe aceste meleaguri sau chiar si in restul tarii.

Cum ajungem la „Casa Mureseana?

Simplu! E vis-a-vis de lupoaica romana, dar si mai bine va orientati, daca treceti in spatele statuii latinitatii, va asezati exact sub coada lupoaicei de beton, langa piciorul drept din spate. In acel moment, exact printre picioarele ei din fata, va va apare, pe „malul celalalt”, cladirea in care se afla restaurantul cu pricina (Casa Mureseana).

Restaurantul e la etaj, in cladirea fostului magazin mixt „Romarta”, veti trece mai intai, la parter, pe langa o agentie de turism, apoi, pe langa niste oglinzi imense de Murano, jocuri de bingo si mobilier expozitional modern expus pe holuri. Apoi, dintr-o data, veti intra parca intr-o alta lume. Intr-una rustica, frumos ornamentata cu obiecte culese de prin satele tarii. Ati ajuns in restaurant. Aici, am servit o ciorba de varza, numit pe la noi si „lucicos”, si un papricas de pui cu mamaliguta. Totul a costat 25 de lei, cu ciubuc cu tot. La toaleta n-am mai ajuns, mi-era prea foame, asa ca poza cu pricina, o s-o pun cu alta ocazie. Cand voi iesi cu baietii la o bere.

E pe acelasi „mal” al „Champs-Elysees”-ului muresean, vis-a-vis de statuia lui Avram Iancu. Intrarea la „Cezar”, se face printr-un gang. Nu-l gasiti usor, pentru ca exista mai multe ganguri in centru. Restaurantul se afla-n fundul gangului. Asadar, va sfatuiesc sa mergeti mai intai la statuia calare a lui Avram Iancu, va plasati tot sub coada calului, va ridicati pe varfurile picioarelor si „gangul”, adica locul pe unde se intra la "Cezar", apare, ca si-n cazul lupoaicei romane, tot printre cele doua picioare din fata ale calului.

Restaurantul Cezar imi place cel mai mult. De ce? Pai, mai intai pentru ca are un „interior” si un „exterior”. Am luat masa si inauntru, in zilele reci si afara, cand era cald. Preturile sunt mai mici decat la „Casa Mureseana”, o supa de pui cu fidea costa 6 lei, un gratar de pui „grill” cu cartofi prajiti sau un „piept de pui la cuptor invelit in fromagio quatro stagioni”, nu depaseste 14-16 lei. Mai primesti si-un pahar cu apa din partea casei. Daca te asezi afara, pe terasa, iti sare in ochi un banner:”Program de streaptease pentru burlaci! ”, spectacol ce se tine zilnic, seara pana noaptea tarziu.

Intrebare

A propos de „Cezar”, daca ajung vreodata pe acest sait „Cezar Augustus”, voi avea cumva si niscaiva drepturi cetatenesti ca-n Roma antica? Scutiri de impozite, garda personala, acces gratuit la terme, sauna, la meciuri, muzee, harem, teatre, cluburi de noapte, la mijloace de transport in comun (sau macar la CFR clasa II-a). Sau numai o renta viagera turistica?

@Web, te rog clip https://www.youtube.com/watch?v=q_3Wo_bDGuQ (sau oricare altul cu Tg. Muresul)

---

VIZUALIZĂRI: 3609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI