Strannopriemnicata Guest House - intr-adevăr, o casă de oaspeți

TIPĂREȘTE

De când ne tot plimbăm pe la frații bulgari mi-am făcut o listă cu destinații de o zi-două, în general sate tradiționale sau orășele istorice, pe care le-am văzut sau urmează să le vedem, listă care se tot mărește însă, pentru că între timp tot citim (inclusiv aici, pe AFA) și tot adăugăm. Bozhentsi era unul dintre ele și iată, i-a venit rândul anul acesta, când am înlocuit ieșirea de la restaurant cu ocazia zilei de 8 Martie, cu o ieșire de două zile la Bulgărica. Ideea a venit brusc, doar cu vreo 2-3 zile înainte de 8 Martie și la început s-a vorbit de Veliko Târnovo, dar l-am abandonat pentru că am fost de prea multe ori. Am decis atunci să mergem 40 de km mai departe, până la Bozhentsi de pe listă și la întoarcere să ne oprim să-i dăm bună-ziua și lui Veliko. A fost un tur de forță pentru organizare pentru că s-au înscris 9,5 familii și am găsit cazare cu greu. Și pentru că am vrut să ne cazăm chiar în sat unde nu sunt prea multe variante, n-a fost nici ușor. M-am orientat ca de obicei după notă și comentariile turiștilor și m-am oprit la Strannopriemnicata, o proprietate situată chiar în mijlocul satului, așa cum ne doream, dar nu avea decât 7 camere pe booking. Am mai căutat în jurul ei încă 3 camere, dar fără succes. Le-am rezervat pe acelea cu gandul că o să scriem la proprietate (știind din experiență că în general hotelierii nu-și pun toate camerele pe booking), sau îi tăiem de pe listă pe ultimii înscriși, criteriul nefiind tocmai corect pentru că toată lumea a spus da aproape în același timp.

Cele 7 camere au fost 5 duble si 2 studiouri la 36, respectiv 38 de EUR, cu mic dejun, fără posibilitate de anulare. Imediat cum am rezervat și am avut un telefon de la proprietate am sunat să vedem dacă mai au 3 camere, au avut, am rezervat cu confirmare pe mail și asta a fost. Pe AFA n-am căutat impresii la momentul rezervării dar când am scris și am vrut să verific dacă există, ca să știu cum încadrez, am dat de articolele colegului @Testosu, care a stat nu o dată, ci de 2 ori la Strannopriemnicata. Dar dacă el a stat numai vara, hai să vedem cum e și când natura este moartă.

Până la Bozhentsi sunt 224 de km din București, drum ușor și lejer, ca mai toate drumurile de pe la ei si am mers București-Giurgiu, pe Podul Prieteniei, în sfârșit terminat, după vamă pe E85 pe ruta Ruse-Byala-Veliko Tarnovo-Dryanovo și am ieșit din el, pentru Bozhentsi, după Tsinga (este un indicator de 8km până în sat). Drumul în general a fost semnalizat destul de bine, singura problemă pe care nu au rezolvat-o nici ei în totalitate este că unele indicatoare sunt doar în limba lor, iar prin sat, numai în limba lor.

Am plecat la 7 din fața casei pentru că nu ne-am propus să ajungem din prima la Bozhentsi. La 10 ne parcam la Mănăstirea Dryanovo care ne-a fost în drum (imediat după Veliko Târnovo) și după alte vreo 4 ore parcam în fața complexului nostru din Bozhentsi. Drumul de 8 km din E85 până în sat este frumos și cred că vara este spectaculos. Este clar că la Bozhentsi trebuie să mergi vara când totul este înverzit, satul merită asta. Dar nouă nu ne-a displăcut nici acum. Și-apoi, ce să facem dacă trăim într-o zonă cu climatul ăsta? Din octombrie până în mai ar însemna să nu mai mergem nicăieri, că peste tot este frumos doar după ce dă colțul ierbii?

Chiar la intrarea în sat este o parcare cu bariere și plată, destul de mare, unde mai erau 2 mașini în afară de cele 8 ale noastre, dar vara probabil că este neâncăpătoare. Dacă doar vrei să vizitezi satul lași mașina acolo și mergi pe jos. Dacă ai cazare, mergi cu mașina pînă la locul cu pricina. Ne-am înțeles mai mult prin semne cu doamna de la parcare și când am dus mâinile împreunate la cap a înțeles și ne-a lăsat să trecem. Înainte de parcare nu-ți dai seama de nimic, nu se vede satul. Imediat cum faci curba la stânga, treci de un magazin de suveniruri, tot pe stânga, un mic punct info pe dreapta și am ajuns în mijlocul satului, după vreo sută de metri. Acolo sunt concentrate tavernele (mehana), magazinele de suveniruri, un monument, practic acela este nucleul satului.

De acolo am trecut peste un pod iar după un alt magazin de suveniruri am văzut un panou de lemn cu mai multe indicatoare, din păcate toate în limba lor. Prin tot satul sunt numai indicatoare în bulgară. Noroc că am fost generația care am făcut numai rusă la școală și de când tot mergem la ei am început să ne aducem aminte alfabetul și cuvinte pe care habar nu mai aveam că le știm. Am făcut la dreapta și la aprox 50 de m se află complexul Strannopriemnicata. Am parcat mașinile, fără alte costuri, într-un spațiu suficient și am fost întâmpinați de Helena, Angelina Jolie de Bulgaria așa cum am tot găsit-o prezentată pe saituri, cu care mă conversasem pe mail. Este într-adevăr o fată frumoasă, din câte am înțeles ea este proprietarul complexului (cam tinerică, totuși...) și singura care știe engleză pe acolo. Ne-a dat cheile care erau deja pregătite, ne-am familiarizat cu complexul și cu toate că nu ne propusesem să mâncăm atunci, pentru că toată lumea a ronțăit prin mașină, ne-am reunit la restaurant.

Complexul Strannopriemnicata este format din trei corpuri și mai multe acareturi și are pentru închiriat 14 camere duble și studiouri. În două dintre corpuri sunt spațiile de cazare, iar în cel de-al treilea este mehana (restaurant tradițional, tavernă), la etaj, care înseamnă două saloane, tradițional amenajate, care pot găzdui cam 35-40 de persoane, iar la parter este bucătăria și un grup sanitar. În holul mic de la intrare au un fel de recepție care constă doar în niște polițe unde este afișată nota de pe booking (9,2) și acreditările lor. Noi am fost 19 persoane și am ocupat unul din cele 2 saloane în care am rămas singuri tot timpul. În celălalt erau 2 mese pentru 10-12 persoane. Saloanele au ușă între ele, așa că am putut să ne desfășurăm și noi și ceilalți clienți, din celălalt salon, care sărbătoreau ceva și la miezul nopții ne-au încântat cu un frumos foc de artificii.

Noi am avut 8 camere duble într-unul din corpuri și două studiouri în celalalt corp, la parter, unul înalt pentru că toate construcțiile din sat sunt făcute în trepte și parterul nu-i de fapt parter. Dintr-un hol se intra în cele 3 camere iar noi am avut studioruile 2 si 3. Diferența dintre camere și studiouri este de mărime, studiourile având 25 de mp și o canapea în plus.

Eu am avut studioul nr. 3 de care am fost foarte mulțumită. Din hol am intrat direct în cameră, una mare, cu pat dublu, mobilier din lemn, măsuță, birou cu oglindă, cuier, aplice pe pereți și pe noptiere, dulap de haine unde erau și pături de rezervă, multe geamuri, minibar, parchet pe jos.

Camera noastră nu a avut balcon dar a avut multe geamuri cu vedere spre restaurant și curte. Din ce se vede din afară doar unele camere au balcoane, unele mai mari, unele mai micuțe. Toată lumea a fost mulțumită de camere, singurul neajuns a fost că în corpul în care erau cei mai mulți n-a fost atât de cald de la început. Probabil că nu au avut turiști și pereții au fost reci dar cum noi nu am rămas în cameră, până ne-am întors și mai ales peste noapte a fost totul ok. În cele 2 studiouri nu a fost nici o problemă, semn că acolo s-au mai cazat turiști, probabil.

Baia, de mărime obișnuită, cu cabină de duș, produse de toaletă, prosoape albe, imaculate, dar ce ne-a încântat a fost curățenia impecabilă, absolut peste tot.

Complexul are o curte frumoasă, o terasă pentru vară cu boltă de vie și este decorat peste tot cu multe obiecte vechi, tradiționale, la fel și prin restaurant.

Am mâncat la Strannopriemnicata și la prânz, când am ajuns, și seara după ce ne-am adunat de pe drumuri. Soțul studiase net-ul și știa de acasă că o să mănânce iepure cu sos vânătoresc sau miel la cuptor cu pilaf cu măruntaie, ceea ce a și făcut la cele două mese pe care le-am luat acolo. Mâncarea extraordinar de bună, numai mâncare tradițională, bulgărească, iar la loc de cinste au fost melcii, foarte buni și foarte lăudați, despre care amatorii știau, de asemenea, după net.

Ca să vă faceți o idee de prețuri, noi (doi), am mâncat/băut la prânz iepure, 2 rachie de piersică, o apă, o brânză prăjită cu miere și nucă (bunăăăăă) și un garlic bread (o plăcintă gen foccacia, foarte bună și ea), masă care a costat 29 de leva, adică vreo 70 de lei.

Seara a mâncat doar soțul o porție de ficat la grătar cu salată (din care am ciugulit și eu puțin), încă o foccacia cu brânză, am băut ½ vinul casei roșu și ne-a costat 18 leva, adică vreo 45 de lei.

Nu știam în ce constă micul dejun, dar noi am vorbit cu Helena și am întrebat-o dacă ne poate face o plăcintă cu brânză multă, tradițional bulgărească. Ne-a spus că vom avea asta a doua zi la ora 9. Nu știu dacă a făcut plăcinta la cererea noastră sau oricum era în meniu, cert este că am mâncat o bucată mare, bună, servită alături de un castronel de iaurt adevărat și o cafea. Nu știu dacă mai erau alternative pentru micul dejun dar nu ne-a mai interesat. Nouă ne-a mers la suflet plăcinta aia cu iaurt și cafeaua foarte bună și nu ne-a mai trebuit absolut nimic.

Dacă ar fi ceva care ar trebui îmbunătățit la Strannopriemnicata ar fi personalul, căruia nu am avut ce să-i reproșăm din punct de vedere al serviciilor, dar nu știa nici unul o boabă de engleză în afară de Helena. Iar eu am nevoie de ajutorul ospătarilor întotdeuna, pentru că mănânc, aproape fără excepție, la sugestia lor.

Binențeles că recomand acest loc. Ne-am simțit extraordinar de bine, a fost extrem de curat, am avut un WiFi foarte bun, o mâncare nemaipomenită și un salon cu șemineu, decorat tradițional bulgăresc, în care ne-am petrecut timpul seara, până târziu și ne-a plăcut mult. Cred că vara, când totul înverzește acolo este mult mai frumos, dar nouă ne-a plăcut și acum, chiar dacă vremea a fost închisă, a fost o burniță foarte fină la începutul plimbării prin sat și chiar a plouat peste noapte.

De cazat n-o să mă mai cazez la Bozhentsi pentru că satul este foarte mic și l-am bătut în lung și-n lat de 2 ori până seara și eu încă o dată dimineața devreme, singură. Dar vreodată, vara, când va fi în drumul nostru către altă destinație, poate o să facem o escală pentru un tur de o oră-două, să-l vedem și plin de verdeață.

---

VIZUALIZĂRI: 1492 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI