Hai la soare, hai la mare: 2 Mai si Vama Veche, sau Vama Veche si 2 Mai, in ce ordine preferati!?

TIPĂREȘTE

Ce vreme frumoasa este astazi in Bucuresti! Mai, ca as trage o fuga pana la mare! La mare, la noi, in Romania. Mai ales ca acum, pana a se deschide, oficial, sezonul, m-as intalni la 2 Mai si la Vama Veche, cu plajele si tarmurile pe care le stiu eu.

Am citit, aproape toate articolele despre 2 Mai, scrise pe AFA. A fost mai simplu. Am vazut si fotografiile superbe, si astfel, mi-am amintit de colturile pe unde m-am preumblat. Felicitari calatorilor care au postat pe AFA minunatele articole!

Cand a venit randul Vamei, am citit eu ce-am citit, pana ce nu am mai rezistat. Gata! Acolo nu ma mai duc sub nicio forma! Asa ziceam, si voi mai zice! Dar tot ma mai duc. De exemplu, ca sa scot bani de la BRD, fiindca in 2 Mai nu era bancomat. Si daca tot ajung in Vama, mai bag un pic nasul, sa vad ce mai e. Cat au mai pangarit….

Am stat, ultima data, la Vama Veche, intr-o minunat septembrie. Aveam cortul instalat pe cazemata, sus, la capatul spre 2 Mai. Erau cateva corturi. Eu nu mai fusesem! Sotul m-a dus. Totul era bine si frumos, pana intr-o noapte, cand a fost furtuna, si m-am speriat! Dar, nu a intrat apa in cort. Insa, am vazut un spectacol de neuitat, pe mare. Niciodata nu voi uita cum cadeau fulgerele in mare. Nu aveam aparat de fotografiat digital, pe-atunci. Nu existau! Nu aveam telefoane mobile. Acele imagini au ramas in mintea mea.

Urmatoarea seara, era spectacol „Vama Veche”. Pai, cum altfel?? Si am cantat, am ras, am dansat pe plaja. Erau si sucuri la cutii de 200 de grame, cumparate de la o ghereta, de pe strada, unde erau artistii hippy. Era foarte putina lume pe-atunci. Ne stiam cam toti. Daca nu dinainte, ne cunosteam repede, intre noi! In seara aceea, a fost o furtuna mai tarzie. Tirul care transporta aparatura baietilor de la Vama, a ramas impotmolit in nisip. Noua, si nu numai, ne-a intrat apa in cort: toata apa scursa de pe versantul cu porumb. Nu am sa uit senzatia: ca la tzunami! Eu strigam, speriata! Am scos apa din cort cu prosopul. O patura a fost salvata! Am pus-o eu, sus, pe cadrul de la rucsac. A fost o noapte groaznica: dormind pe ciment, cu o patura uscata… Ma inveleam eu, sotul zicea: „Da-mi si mie! ” Eu, suparata: „ba nu! Ca tu m-ai adus la cort! ”

Dimineata, am scos la uscat, toate hainele, banii (va vine sa credeti???). Si am plecat la 2 Mai sa caut gazda. Am zis ca nu mai stau nicio clipa la Vama!

M-am intors la Vama (gasisem o gazda la 2 Mai). Sotul a zis ca e de-acord. Desi, trecuse furtuna. Dar, inainte de-a pleca la 2 Mai, am intrebat daca sunt locuri de campare, pe iarba, in fata dusurilor din Vama: alea, vai de capul lor…. A FOST CEA MAI FRUMOASA vara/deja, toamna, la mare!!! Marea era ca ceaiul de calda. Si din buza cortului, vedeam in fiecare seara cum se tragea de la Unitatea Militara (de aici: la Tunuri). Gloantele erau luminoase. Parea o cadere de stele. Nu mai ramaseseram decat foarte putini. Majoritatea au fost alungati si speriati de furtunile precedente. Terasele unde mancam, ramasesera oarecum deschise… cat sa ne ducem si noi, sa stam la o masa, unde sa mancam gratarul nostru facut pe chestii improvizate, sau sa bem o cafea la ibric. Nu aveam bani prea multi. Dar acesta era sarmul.

Am facut traseul Vama Veche – 2 Mai, si invers, pe jos. Pe malul marii. Voi l-ati facut? Aici, voiam sa ajung. Voi scrie un alt review. Pana atunci, ganditi-va la mare, la soare….

---

VIZUALIZĂRI: 949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI