Pensiunea de la Rau, Rasnov - un cosmar

TIPĂREȘTE

Să trăiți, frățiwhere-ilor și fârtaților, greu-încercaților în domeniul vacanțelor!

Știți ce am făcut io în iarna asta? Am fost la munteeee! Daaa, am ales varianta autohtonă, cu specific românesc, de minivacanță de iarnă și după ce am studiat savant oferta pensiunilor, am ales: Pensiunea de la Râu, Râșnov, România!

Numele mă ducea cu gândul la reverii, la șopot de râu, gângurit de... pinguini, de unde gângurit, că doar e iarnă, dar orișicât, pace, somn, reverie, Valea Râșnoavei, peisaje.

În acest sens, în mijlocul lunii ianuarie, anul curent, am plecat, două familii compuse din câte doi adulți (familie normală, nu de-aia de care vorbește lățosul cu delfini) și câte doi copii, deci opt inși, la Pensiunea de la Râu. Am mers pe Valea Prahovei, am făcut stânga la intrare în Predeal dinspre București, am coborât pe Valea Râșnoavei, am ratat intrarea la pensiune, ne-am mai întors o tură și am nimerit-o, n-am mai fi nimerit-o!

Băi, băieți, fugiiiți, băăăăăă, că vă mănâncă, în ordine: carcalacii, oxiurii, teniile, limbricii, giardia lamblia, cryptosporidium, blastocystis hominis si microsporidia, toți paraziții și toate plăgile Egiptului, dar-ar brânca-n proprietar!

Scuze, am revenit după ce am mai tras o repriză de plâns nervos, pe furiș, să nu mă vadă copiii!

Am vorbit la telefon în prealabil cu proprietarul. Băiat de treabă, ne-a atras atenția că se anunță geruri mari, (de-alde minus 25), dar a dat dispoziție personalului de serviciu să ne aștepte cu temperaturi de tropice. După ce am ratat intrarea, pentru că personalul de serviciu stătea cu lumina stinsă, am reușit cu chiu, cu vai, să intrăm pe parodia de potecă ce duce de la drumul principal la vilă (hăhăhă, auzi, vilă).

Aici am cunoscut tot personalul de serviciu, adică pe Fane, un domn probabil lovit pe vremuri cu un obiect contondent în gură, pentru că vorbește extrem de mormăit și cu o minimă mișcare facială.

Intrarea, adică pe limba noastră livingul, e o sală răcoroasă, unde se creează probabil piftiile. Se încheagă pe loc, fiindcă e ger. Un bar în stânga pe care tronează un televizor Elcrom, cum se găsea odată cu pile, singurul post disponibil fiind TVR 1 HP. Nu high definition, ci high parazition.

Din living se intră în bucătăria care e o idee mai rece decât salonul, unde există două frigidere. Ambele cu etichete (pentru personalul Fane). Tu, turistule, nu ai frigidere. Nu sunt dumirit ce dracu” face Fane cu două frigidere. La cât deschide gura, ar trebui să fie pline cu perfuzii, că mâncare nu intră prin fanta personalului de serviciu. După ce îl evitați pe Fane, că pute ca trei dihori într-o cămară, urcați pe o scară de lemn la etajul 1. Vis! Camere stânga-dreapta, explozii de lumină! Nicio ușă nu se închide bine, astfel că holul este luminat „a giorno”, natural, de la camere. Stingi lumina în camere – mori accidentat pe hol. De beznă.

Cred că stabilimentul a servit pe vremuri loturilor de interlopi în devenire. Aflați în pustie, probabil s-au antrenat cu ușile de la camere, pentru că toate sunt splendid lucrate, cu urme de pumni și urme maron-roșcate ce par a fi de sânge.

Sunt convins că aici a inventat Fleming penicilina. Mucegai, igrasie, cimitirul muștelor de pretutindeni, jegul pur, românesc, negru, ale tale sunt pensiune, pentru totdeauna. Am cedat psihic și am ieșit să trag aer în piept. Greșit. Am tras un gât de butan, metan sau propan, pentru că relativ vis-a-vis de pensiune s-a găsit un prost să împută valea cu gaze de la o exploatare, stație sau ce halvaua o fi!

Ajunsesem la 20,00. A fost cea mai lungă noapte din viața mea. Am stat de veghe și odată cu prima suliță de lumină, am trezit copiii care au dormit îmbrăcați, să nu se îmbolnăvească de râie sau de pneumonie și am fugit la o pensiune condusă de un om normal.

Vă implor, feriți-vă de Pensiunea de la Râu, Râșnov, România. E cel mai negru coșmar turistic!

---

VIZUALIZĂRI: 1490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI