Nu este nici un mit, este ”Casa Myt”

TIPĂREȘTE

În urmă cu câteva zile am avut o aniversare în familie. După o profundă analiză, ce a durat circa 10 minute, am stabilit să ieșim din rutină și să sărbătorim evenimentul la un restaurant. Încântat de articolul colegului robert despre restaurantul ”Louisiana blues, jazz & soul”, prima orientare a fost către acesta. Ca urmare, într-o luni după-amiază, plec în căutarea respectivului local, pentru a face o rezervare. Identific amplasamentul foarte ușor, dar …!

La ora 16.00, dau cu fruntea într-o ușă închisă. Nu se vede nicăieri un orar de funcționare, doar două aviziere mici, ce adăpostesc un același formular A4, cu un meniu destul de subțire. Prețurile îmi par un pic cam mari. Îmi spun că este închis deoarece este luni, probabil aleasă ca zi liberă după lucrul în weekend. Nu-i nimic, voi reveni marți.

Și marți, la ora 17.00, pe ușa acum deschisă, în locul orarului, mă întâmpină un anunț: ”Am deschis”. Urmează prima surpriză neplăcută: localul este la subsolul Complexului Comercial Orizont, cu acces pe o scară destul de lungă, relativ îngustă și, după părerea mea, un pic cam în pantă. Nu pare chiar cea mai sigură cale de evacuare în situații neplăcute. Cobor scara, iar jos am nevoie de câteva secunde să mă lămuresc că, pentru a intra în local, trebuie să deschid ușa din stânga.

Odată intrat în restaurant, urmează o a doua surpriză neplăcută: o sală, interesantă ca decor și mobilier, complet goală, fără clienți. Doar într-un colț, un domn stă în fața unui calculator. Când mă vede, se ridică, și îmi iese în întâmpinare, și …. vine și a treia surpriză neplăcută: ”Nu putem face rezervări pentru duminică, pentru că duminică avem închis”. De ce am ales duminica este o poveste ce ține de gărzi, condica de prezență, și alte obligații ale invitațolor. Nu pot să zic nimic, fiecare are dreptul să-și facă propriul program și propriul plan de afaceri.

Am totuși inspirația să-l întreb pe domnul în cauză, dacă poate să-mi recomande un alt local de calitate din zonă. Mă trimite undeva spre intersecția de la Răzoare unde, undeva la parterul unui bloc, ar fi un restaurant, căruia nu îi știe numele. Îi mulțumesc, și pe această cale, pentru informația transmisă.

Nu foarte hotărât, pornesc în căutarea acestuia. Și îl găsesc foarte ușor. În zona stației RATB ”Locotenent Nicolae Găină”, pe sensul ce vine din centru, este un singur bloc cu magazine la parter. Amplasat ceva mai departe de stradă, acesta dispune de un spațiu, teoretic verde, între el și trotuar. Printre copacii acestuia, deocamdată fără frunze, remarc câteva mese și scaune puse unele peste altele, și ceva ce pare a fi clădirea unui bar. Gândul mă duce imediat la o ”Grădină de vară”, acum închisă. Dau ocol spațiului verde și descopăr restaurantul în capătul blocului. Se cheamă Casa Myt. Trebuie să recunosc că nu am avut curiozitatea să întreb ce înseamnă, sau de unde vine, acest nume. Lângă fațada clădirii, alte câteva mese se constituie într-o nouă terasă de vară, tot închisă, dar de data aceasta, acoperită. Aveam să mă lămuresc ulterior că, deocamdată, aici este locul de fumat, atât al salariaților, cât și al clienților.

Intru, și îmi place ceea ce văd. Găsesc un spațiu, împărțit cu balustrade de lemn sau fier forjat, în 10 sau 12 compartimente, fiecare cu o masă de patru persoane, și un colț unde se poate amenaja o masă pentru maxim 10 – 12 persoane. Am noroc, noi urma să fim 8 persoane la masă. Lemnul predomină în mobilier și decorațiuni, iar compartimentele sunt amplasate la nivele diferite. În colțul cu masa cea mare este amenajat chiar un etaj, un fel de balcon interior, unde sunt alte 4 sau 5 mese. Sunt impresionat totodată că într-o marți, la ora 17.30, sunt deja ocupate 5 sau 6 mese. Mi se spune că este recomandabil să fac o rezervare, având în vedere că va fi duminică, și este disponibilă o singură masă ce poate primi un asemenea număr de clienți.

Pentru a mă considera complet edificat, cer permisiunea de a studia un meniu. Nici aici nu prea am nimic de reproșat. Capitonat, frumos prezentat, bine sistematizat pe feluri de mâncare sau băuturi, cuprinde suficiente pagini pentru ca la sfârșit să uiți ce a fost la început. Mi se spune că, de regulă, există cel puțin 95% din produsele listate. Prețurile sunt perfect încadrate în limita bunului simț. Dacă vreau să fiu cârcotaș, pot menționa că, la capitolul ”Supe, ciorbe”, sunt numai patru poziții. Dar, bineînțeles, nu lipsește ciorba de burtă. Un alt motiv de cârcoteală ar fi faptul că singurul sortiment de bere nefiltrată din meniu, Ciuc, este disponibil numai vara, pe terasă. Mi se va spune ulterior că, dacă ceream, ni se putea oferi un alt sortiment de bere nefiltrată. De ce nu era trecută în meniu?

Un lucru care poate zgâria puțin ochiul este decorul de pe pereți. Un amestec de instrumente muzicale și ustensile gospodărești, mai vechi sau mai noi, atârnă deasupra ferestrelor. Ideea am mai întâlnit-o și în alte părți, dar aici parcă nu arată prea bine.

Dar, fără nici un fel de îndoială, fac rezervarea, și aștept ziua cu pricina. Între timp, explic tuturor invitaților unde este locul de întâlnire. Dând ca indicație numai cele prezentate mai sus, nici unul nu a avut probleme în a găsi amplasamentul.

Și vine ziua cu pricina. Oaspeții sosesc pe rând, dar la intervale mici, astfel că întrebarea ”Doriți ceva de la bar? ” se pune o singură dată. Toate cele șase băuturi cerute sunt disponibile. Suntem apoi lăsați câteva momente să le savurăm, în contextul discuțiilor. Între timp, mă hotărăsc că voi scrie acest articol și, cer permisiunea, celei ce părea a fi „șefa”, să fac câteva fotografii. După câteva secunde de analiză, acceptă solicitarea mea, cu condiția de a nu fotografia alți consumatori. Când ajung să fotografiez meniul, am un moment de cumpănă. Sigur nu este cazul să fotografiez toate cele 10 sau 12 pagini ale acestuia, dar pe care să le aleg? Într-un final, mă hotărăsc: deoarece, bineînțeles, voi comanda pește, voi fotografia această pagină, precum și pagina de vinuri, pentru că este un domeniu accesibil pentru mulți cunoscători. Dar, interesant, dintre invitații mei, nimeni nu a comandat vin.

Dar, suntem la ora prânzului, și trebuie să și mâncăm. Nu toată lumea dorește supe sau ciorbe, însă ciorba de burtă deține majoritatea la comenzi. Sortimentul se bucură de succes, primind aprecieri unanime. Eu, personal, am comandat o ciorbă țărănească de văcuță, care, nici ea, nu a fost mai prejos. Nu intru în detalii cu descrierea, dar nu a rămas nici o picătură în farfurie.

Comanda pentru felul principal de mâncare a fost un alt moment de verificare a meniului. Fiecare a comandat altceva, și toate comenzile au fost onorate. Nu mă pot pronunța asupra calității sau a gustului tuturor preparatelor, dar, cei care nu au reușit să termine tot, au cerut cu toții un ”doggy bag”. Ce pot să remarc este faptul că porțiile au fost, în general, între „mari” și ”foarte mari”. S-a evidențiat în acest sens salata, care, abia a avut loc în farfurie. Interesant este că, dacă comanzi o „tigaie picantă”, felul respectiv este adus efectiv într-o tigaie. Cât despre mine, fileul de șalău la cuptor, cu spanac, mi se spune că ar fi de fapt pe pat de broccoli. După gust, așa presupun că și este, dar, orice-ar fi, se topește în gură.

Câțiva dintre invitați se lansează și către un desert. Mă abțin de la acest capitol și mă mulțumesc cu o altă bere. Din acest motiv, nu am reușit să culeg informații despre produsele oferite. Dar, din nou, nu a rămas nimic neconsumat pe masă.

Atmosfera asigurată pe parcursul celor câteva ore petrecute acolo a fost în general plăcută. Totuși, în două cazuri, a trebuit să solicităm reducerea volumului la instalația de sonorizare, noi având exact deasupra mesei o boxă cât șapte.

Ar mai fi de remarcat că, atât timp cât am stat acolo, s-au perindat o mulțime de clienți, dar niciodată localul nu a fost arhiplin.

Nu am avut ocazia de a utiliza această facilitate, dar, din declarațiile celor ce au fost acolo, și toaleta se prezintă în condiții foarte bune.

În final, nota de plată, care se ridică la 585 lei (fără „supliment de manoperă”), pare foarte rezonabilă pentru 8 persoane. Bila neagră în acest domeniu este faptul că ”Taman azi ni s-a defectat POS-ul! ”

La plecare, remarc faptul că, locul de fumat amenajat pe terasa exterioară dispune și de lumină, și de încălzire cu un radiator electric.

Ca o concluzie, mai mult ca sigur că voi reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 2198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI