Pensiunea Raiul de pe Rau Moroieni de Revelion

TIPĂREȘTE

Încep prin a spune că, la această descriere, vă rog cu sinceritate să nu vă bazați pe obiectivitatea mea. Pe scurt, motivul este următorul: prima impresie a fost mai degrabă negativă, iar după 4 zile, când am plecat, tot ce nu mi-a plăcut la început a fost pur și simplu șters și uitat.

Acum, dacă aveți rabdarea necesară și nu plictisesc, varianta pe larg:

Aproape pe ultima sută de metri, am găsit o pensiune cu cazare, mic dejun, masa de Revelion și masa festivă de Sf. Vasile. Ca de obicei, criteriile de căutare au fost numeroase: cazare decentă, restaurant, curățenie, căldură, parcare, Wi Fi, aproape de asfalt și la un preț rezonabil- raportat la ce se oferă. Au fost luate in calcul pensiunile care pot fi ocupate în întregime de noi, ca grup, aflate în sudul țării - pentru a ajunge lejer chiar și în condiții de iarnă.

Dar... n-a fost zăpadă de Revelion la Moroieni. Și poate de aceea, ajunși la acolo, am găsit un peisaj dezolant... un sat care părea părăsit, 200 m drum de țară de la asfalt la pensiune, plus o șină de tren, îngustă, pentru marfar, care trecea foarte aproape de cazare. Spre norocul nostru, trenul a trecut doar în prima zi...

Nici nu ajunsesem bine și deja aveam un nod în gât la gândul că era posibil să nu fi fost cea mai bună alegere.

***

Am parcat pe malul înalt al râului și am intrat. În curte erau 3 construcții: 2 cu spațiile de cazare (10 camere) și una cu restaurantul. Între acestea, spații amenajate cu arbuști și brazi, loc de joacă pentru copii, două foișoare. Clădirile erau rustice, din bârne, cu etaj și mansardă. Fiecare cameră are grup sanitar separat. Și restaurantul avea o baie pentru clienți. Cu privire la amenajarea camerelor, acestea respectau stilul rustic al construcției (poate prea rustic pentru noi...) Iluminatul era foarte slab în toate încăperile - foloseau becuri economice de putere mică. Cu privire la încălzire- dacă noi am cam tremurat pe parcursul nopții, alte familii spuneau că la ei a fost prea cald. E adevărat că noi am stat la mansardă și, deși caloriferele erau fierbinți, se pierdea pe undeva căldura și vântul sufla pe sub ușă. Parchetul și lambriurile erau pe alocuri depărtate, dând impresia că au fost tăiate și lipite de amatori, ușile de la șifonier și de la baie nu se închideau... Mă gândeam că e cel mai slab loc de cazare în care am fost în ultimii ani.

După ce am lăsat bagajele în cameră, ne-am dus la restaurant, în clădirea din față.

Mi-a plăcut ideea aceasta a delimitării spațiului de masă/distracție de spațiile de cazare. Am dansat de Revelion toată noaptea, fără ca muzica să îi deranjeze pe cei care au plecat să se odihnească.

La restaurant am fost întâmpinați de gazde cu țuică din partea casei. Stilul rustic al restaurantului era unul autentic, cu mese și scaune din lemn, cu blănuri de oaie, cu decorațiuni potrivite, două manechine (cuplu) în costume populare, cu servirea pe platouri din lemn și în vase de lut (ulcele, străchini). Ne-a plăcut mult tot ce am mâncat acolo. În afară de ce stabiliserăm anterior cu privire la mese, se putea comanda și a la carte, contra cost - ciorbă, friptură, garnitură, desert, cafea, ceai. Bucătăreasa ne-a făcut câte un fel de ciorbă în fiecare zi. (În pachetul de Revelion nu era inclus prânzul și nici mesele copiilor.)

Mi-a plăcut că în restaurant era bradul împodobit și curtea pensiunii era decorată cu beteală și globulețe.

Ca entertaiment - în afară de drumeții, mânăstirea din sat și păstrăvăria, am mai fost la Peștera Ialomiței și la Lacul Polboci Bolboci - care era înghețat complet. Acolo am gasit și zăpadă și un deal pentru sănii, unde copiii s-au distrat copios.

Noaptea de Revelion a fost fantastică. Am avut tot ce ne-am fi putut dori la acel moment: muzică pe placul nostru, mâncare gustoasă și din abundență, un spectacol surpriză din partea copiilor și un foc de tabără pregătit de gazde pentru clipa dintre ani. La începutul petrecerii, recunosc, am avut așa, un disconfort, când am realizat că nu vom fi singuri în restaurant - proprietarii aveau și ei o masă de familie într-un colț. Dar totul a decurs firesc, am dansat și ne-am simțit bine până dimineața. Iar gazdele ne-au mai pregătit un moment surpriză: o tombolă cu jucării, pentru cei mici și una cu porunci haioase pentru părinți. Chiar a fost ceva drăguț, de... familie cumva. Băiețelul proprietarilor- un scumpel și un isteț- s-a integrat de la început în grupul copiilor noștri și a fost o gazdă perfectă pentru ei: le-a arătat toate posibilitățile de distracție, clubul de biliard (unde au petrecut cea mai mare parte a timpului), balansoarele, masa de tenis și trambulina. Astfel că, în momentul în care s-a organizat tradiționalul dans sincron, l-au inclus și pe el - așa era normal.

În ziua de Sf. Vasile copiii ne-au sorcovit și ne-au urat de bine pentru anul ce tocmai începuse. Și a început frumos: cu veselia lor, cu familia și prietenii alături, într-o atmosferă plăcută, la Moroieni, unde Raiul este pe Râu.

***

Melodia de fundal ne-a rămas în play list ca idee a proprietarilor. La fel și Treamburea Pamporea - dans popular pe care nu m-am lăsat până nu l-am învățat.

P. s. Cum să explic de ce prima impresie a fost invers față de cea cu care am plecat? Și ce să fac - recomand sau nu? Judecați voi, cei care ați avut răbdare să citiți.

Vacanțe frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI