ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.01.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Călăraşi
ÎNSCRIS: 12.09.15
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAR-2016
DURATA: 1 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Castelul Amerongen sau punctul final al unui imperiu

TIPĂREȘTE URM de aici

Olanda se mândreşte cu o mulțime de castele, majoritatea transformate în muzee sau hoteluri. Grație unor proprietari bogați sau unor grupuri de pasionați, dar mai ales grație unui management inteligent, aceste edificii cunosc poate cea mai strălucitoare perioadă a existenței lor, cel mai adesea multiseculară. Am ales să vizitez castelul Amerongen într-o zi frumoasă de primăvară, când mercurul termometrului în zadar a încercat să oprească miile de turisti să ia cu asalt drumurile însorite ale Olandei.

Punctul de pornire a fost Arnhem, oraşul "podului prea îndepărtat”, iar mijlocul de transport o antică bicicletă, veritabil olandeză, care probabil a văzut şi celebra înfruntare de pe Rin. Este încă în putere şi prinde o viteză fenomenală. La vale. Distanța minimă până la castelul cu pricina este conform Google Maps în jur de 35 kilometri, ceea ce n-ar fi prea mult dacă nu ar trebui să mă şi întorc pe acelaşi drum. Pedalatul s-a dovedit din nou a fi o îndeletnicire la care consumi multe calorii şi dacă cineva v-a spus că Ţările de jos sunt plate ca o tavă să ştiți că v-a păcălit.

Am lăsat în urmă pitorescul sat Oosterbeek, o splendidă colecție de vile şi proprietăți luxoase. Luxos la modul elegant, nu ostentativ. Nu am acordat atenție prea mare nici Muzeului paraşutiştilor din fostul Hotel "Hartenstein", căci programul nu permitea mai mult. Am reîntâlnit cursul lui Nederrijn (Rinul de Jos) abia pe la Rhenen, unde am oprit doar cât să admir biserica din localitate. Pista destinată nouă biciclistilor este în perfectă stare şi peisajul te îmbie la pedalat. Indicatoare sunt multe şi amănunțite, chiar dacă văzând câți kilometri mai ai de rulat îți cam pierzi din elan.

Castelul este situat aproape de intrarea în sat şi uşor de reperat. Lângă poarta impozantă sunt amplasate casa de bilete şi magazinul cu suveniruri. Am intrat mândru ca un paun după isprava cu pedalatul a 35 de kilometri dar m-am desumflat repede când am aflat că mai sunt bilete doar pentru turul care urmează peste două ore. Deci la începutul lui martie, într-un sat oarecare, departe de marile aglomerări turistice, trebuie să stai la coadă ca să vezi un castel. Un nou motiv pentru a-mi scoate pălăria în fața olandezului de rând, a celui cu care mă încrucişez pe pistele de bicicletă, a celui alături de care vizitez muzee. El ştie să-şi aprecieze patrimoniul cultural şi ştie să se bucure în mod civilizat de frumusețile naturii. Olandezii formează o nație mică, dar de la care mai avem multe de învățat. Din păcate.

Cum aveam de ocupat mult timp am început cu studiul grădinii castelului care este uriaşă, aproape 10 hectare, însă îngrijită şi curată. Intrarea este liberă şi fostul garaj pentru bidivii a fost transformat într-o atractivă cafenea. "Atractiv" nu a fost un cuvânt ales aiurea, căci în perioada petrecută aici nu am prea văzut locuri vacante la mese. Oferta este la înălțime, cafeaua putând fi combinată cu prăjituri, brânză şi vin. Eu eram cu bicicleta, aşa că am combinat cafeaua cu un pahar de vin. Drept energizant.

Grădina a apărut după distrugerea castelului vechi de către francezi, la sfârşitul sec. al XVII-lea, fiind urmată de canalele înconjurătoare, cel interior, apoi cel exterior. Secolul următor îi aduce modificări în pas cu moda, de la o manieră renascentistă trecându-se la una barocă, cu arabescuri vegetale şi cu o broderie de alei dispuse simetric. Şi tot datorită modei, la sfârşitul aceluiaşi secol XVIII o mare parte din parc este modificată în maniera grădinii engleze, cu alei simple pierzându-se în desişul sălbatic al tufelor. După trecerea încă a unui veac, ultimul proprietar, contele van Aldenburg Bentinck, apelează la cunoscuți arhitecți şi transformă parcul în ceea ce vedem astăzi, adică o porțiune dedicată ornamentelor riguros desenate şi o pădurice sălbatică în care-şi face loc şi o pajiste largă, cu iarba militareşte tunsă şi tufişuri ornamentale, care pune în evidență silueta cazonă a castelului.

După ce-am bătut aproape fiecare metru de alee din parc a venit şi ora pentru turul castelului. Ne-am adunat cu toții şi am intrat pe calea inferioară a podului care leagă castelul de mal. Mai direct, pe intrarea servitorilor, pe la dependințe. Înainte de începere am vizionat un film dedicat istoriei îndelungate a proprietății. Cum toți, mai puțin eu, erau olandezi, s-a derulat versiunea în limba flamandă, aşa că am avut întrebări pentru ghidă înainte să văd castelul. Oricum, amabilitatea gazdei nu s-a dezmințit în fața unui vizitator de limbă engleză foarte curios.

Cu un veac înainte ca Mircea cel Bătrân să-i arate lui Baiazid ce înseamnă iubirea de moşie, castelul Amerongen a fost ridicat sub forma unui donjon, mai întâi din lemn, apoi din piatră. Castelul medieval a rezistat până în 1673, când a fost incendiat de oştile franceze ale lui Ludovic al XIV-lea, care invadaseră Ţările de Jos. În anii următori un nou castel a fost ridicat pentru Godard Adriaan van Reede, într-o manieră barocă, aşa cum cerea moda vremii. Departe de aspectul belicos al unei cetăți, înfățişarea acestuia a fost a unei locuințe impunătoare. Am vizitat prima dată dependințele, protejate de ziduri groase, răcoroase, perfecte pentru a ține vinul şi berea la temperatura optimă. La bucătărie mi-a atras atenția o panoplie cu cratițe, tigăi şi alte accesorii, toate strălucind de parcă n-ar fi fost folosite vreodată. Urcând spre apartamente, pe nişte coridoare claustrofobice, m-am întrebat dacă personalul trebuia să fie format doar din indivizi scunzi şi slabi. În schimb sălile destinate stăpânilor erau mari şi luminoase, cu pereți albi şi cu numeroase decorațiuni aurii. Mobila de acum trei secole semnată de Jan van Mekeren nu are cum să treacă neobservată, cele câteva gheridoane şi cabinete decorate cu motive florale fiind adevărate opere de artă. În una dintre săli, sus, aproape lângă tavan descopăr un balcon ascuns. Era loja destinată muzicanților, de unde puteau încânta stăpânii, fără a-i stingheri cu prezența. În rest tablouri, multe tablouri inspirate din mitologie, cu subiecte biblice şi portrete. Portretele sunt o adevărată istorie a modei pe meleaguri olandeze, de la cunoscutele gulere din dantelă albă cu forma unui tort la ținute elegante cu rochii lungi şi uniforme cu pelerină şi decorații.

În inventarul castelului Amerongen este şi o bibliotecă interesantă cuprinzând cărți vechi, cu ar fi o Biblie îmbrăcată în piele, de la mijlocul sec. al XVII-lea, un atlas geografic al cartografului olandez Johannes van Keulen şi un dicționar de grădinărie, ambele din sec. al XVIII-lea. Şi pe lângă multe partituri muzicale mai pot fi admirate şi câteva instrumente muzicale din epocă, o orgă Batz, un clavecin făcut de Jacob Kirckman şi un pian cu coadă. În Olanda s-a făcut muzică si până să apară hitul „Una paloma blanca” sau grupurile Pussycat si BZN :).

Evenimentul cel mai interesant din istoria castelului s-a petrecut în noiembrie 1918, când în urma primului război mondial Germania a fost învinsă. Ultimul ei împărat Wilhelm II s-a retras aici, în neutra Olandă, direct de la cartierul său general din Belgia, fiind oaspetele contelui Godard John George Charles van Aldenburg Bentinck. La Amerongen kaiserul şi-a scris abdicarea şi a locuit până în 1920, după care şi-a stabilit reşedința la Huis Doorn, un conac aflat în apropiere. O fotografie alb-negru îl prezintă pe împărat însoțit de apropiații săi pe podul care duce către intrarea în castel. În uniforma de campanie, cu mâinile în buzunar, el pare un om resemnat. Rolul său în istorie se terminase.

În anul 1977 familia Bentinck a vândut castelul şi tot inventarul unei fundații din Utrecht, Stichting Utrechtse Kastelen. O alta fundație, Stichting Kasteel Amerongen, preia castelul cinci ani mai târziu. Munca acestor oameni continuă încă. Vedem încăperi care nu au fost total restaurate şi unde se lucrează în continuare. Se reface cu migală tapetul de pe pereți şi se repară mobila pentru a arăta ca acum câteva sute de ani. Practic pătrundem în spatele decorului, descoperind lumea ascunsă a restauratorilor de artă. Această activitate presupune costuri mari, dar beneficiază şi de ajutorul multor voluntari.

Ajungem şi în holul principal unde un întreg clan ne supraveghează cu priviri fixe din tablourile de pe pereți. În toalete de gală sau ținute de paradă chipuri rigide amintesc de istoria şi bogăția celor care au locuit castelul de-a lungul veacurilor. Ghida ne înşira nume, înrudiri, date. Eu mă chinui să traduc, dar cred că şi cei care au înțeles fără probleme vor uita toată această genealogie înainte de a părăsi castelul. Reuşesc să-mi notez „Wijts”, căci un număr mare de portrete reprezintă familia locotenent-colonelui Jaques Wijts, dar numele pictorilor nu-mi spune mare lucru, în concluzie nu le rețin. Într-o altă serie de portrete apare familia celor care au ridicat castelul cel nou, Godard Adriaan van Reede şi soția sa Margaretha Turnor. Două dintre tablouri, înfățişând două doamne, sunt semnate de pictorul elvețian Jean Etienne Liotard, un nume ceva mai cunoscut.

Dacă ai vizitat mai înainte Peleşul, castelul Amerongen nu-ți va părea ceva extraordinar. Bineînțeles că nu are strălucirea castelului din Sinaia, nici operele sale de artă sau măcar mobilierul său. Iar istoria sa nu are acelaşi impact asupra noastră precum castelul lui Carol I. Totuşi înseamnă o particică din istoria Europei şi este un povestitor plăcut al epocilor trecute. Iar grădina rămane un loc de neuitat pentru mine.

Să aveți un drum frumos în față.


[fb]
---
Trimis de Radu Tudoran in 26.01.17 11:19:28
Validat / Publicat: 26.01.17 12:39:39
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.

VIZUALIZĂRI: 1248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Radu Tudoran); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P08 Canalul exterior al domeniului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 56600 PMA (din 42 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

elviramvio [26.01.17 12:44:46] »

@Radu Tudoran:

Ca de obicei, articole si poze frumoase si interesante, felicitari multe.

Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [26.01.17 15:14:51] »

@elviramvio: Multumesc. A fost vreme frumoasa si asa au avut si pozele o sansa sa iasa mai bine.

webmasterX [26.01.17 16:31:15] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Arnhem, ARNHEM" (deja existentă pe sait)

Mihai18 [26.01.17 16:44:56] »

Citesc de mai mult timp reviewurile dv. pentru că sunt bine documentate și plăcute la lectură iar fotograiile din actualul review sunt splendide.

Am observat că folosiți mult bicicleta. Am văzut și vârsta dv. Domnule, sunteți fenomenal, cred unicat pe AFA, aveți multă vitalitate, inimă și plămâni buni.

Și eu am iubit bicicleta, am fost ciclist legitimat la club și aveam în sezonul competițional mii de km. în picioare. M-am și plimbat în zilele de sărbătoare. Am scris un review (Plăcerea de a călători). Aveam atunci 20 de primăveri și bicicleta pe care alergam era marca Mercier fabricată în Franța. O puteți vedea în fotografia P-3 din acel review.

Am câteva întrebări.

- pentru un ciclist, ce este mai rea, ploaia ori vântul?

- dacă folosiți GPS, cum îl montați pe bicicletă?

- cum rezolvați o pană de cauciuc, uneori inevitabilă? Eu aveam un baieu de rezervă fixat în spatele șeii bicicletei.

Am fost și eu în Amsterda, patria bicicletelor. Acolo sunt multe piste pentru biciclete, uneori au semafoare proprii.

Ați parcurs într-o zi 7o km pe o bicicletă care este mai grea de cât una de curse. De apreciat. La sfârțitul perioadei de călătorii, ați putea scrie o carte, dar până atunci, călătoriți și scrieți pe AFA.

Drunuri frumoase cu bicicleta și fără vânt din față.

webmaster [26.01.17 18:19:15] »

Articolul este selectat ca fiind "de interes turistic crescut" (dintr-o destinaţie inedită sau de la care nu avem impresii recente).

Beneficiază în consecinţă de un spor de punctaj la voturile FB/FU şi B/U (eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [27.01.17 00:13:14] »

@Mihai18: Va multumesc ca mi-ati citit review-urile si le-ati si apreciat. Eu n-am cititori multi

Este mai usor pedalatul pe ploaie decat cu vantul din fata. Dar daca ploua nu-mi ies fotografiile. Concluzie: aleg vantul.

Folosesc GPS-ul cu tableta sau telefonul. Am incercat sa-l montez intr-o husa, dar stralucea ecranul si nu vedeam mare lucru. Asa ca-l tin in buzunar, ascult muzica si cand trebuie sa schimb directia muzica se opreste si aud "turn left" ori "turn right". Dar mai verific din cand in cand harta de pe ecran sau chiar busola.

Nu ma prea pricep sa rezolv penele Dar exersez.

Pe afara prefer bicicleta caci sunt piste excelente si soferii te protejeaza. Acasa imi este frica sa merg cu bicicleta. Sunteti ploiestean si ati auzit de marele montagnard Emilian Cristea.

Carti nu poti scrie fara talent in libertate

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
elviramvio, Mihai18, Radu Tudoran
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Arnhem:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.076694965362549 sec
    ecranul dvs: 1 x 1