Hotel Jagermo - Grasbrunn

TIPĂREȘTE

Am dorit să revedem oraşul Munchen după aproape 10 ani. Atunci am fost doar în trecere, aşa ca am alocat vizitei noastre 5 zile, începând cu 30 noiembrie 2016.

Hotărârea fiind luată în pripă, preţurile la cazare în Munchen erau destul de mari, aşa că am hotărât să căutăm în apropiere. Aşa am ajuns la Hotel Jagermo, din Grasbrunn (800 lei pentru 4 nopţi. cu mic dejun inclus). De la hotel până în centrul oraşului sunt maximum 20 km. Dacă luăm în considerare liniştea, locurile de parcare gratuite, căldura şi distanţa scurtă până în oraş, consider că e o alegere înţeleaptă.

Au fost şi câteva minusuri. La recepţie era proprietara hotelului care nu vorbea decât limba germană. Nici fetele angajate nu ştiau engleză. Cel mai greu a fost la identificarea modului de conectare la internet. Doamna habar nu avea, iar fetele pe care le-a chemat în ajutor au ridicat din umeri. Am luat pliantul în camera şi abia după ce am scos routerul din priză am reuşit conecterea la Wi-fi, după o înregistrare în prealabil. O procedură destul de greoaie, comparativ cu alte locaţii.

În cameră şi baie erau închise toate caloriferele, cu toate că am confirmat sosirea noastră. În condiţiile în care afară ningea, a fost o surpriză neplăcută. Am deschis căldura, am plecat la o scurtă vizită în oraş, aşa că până la întoarcere s-a încălzit. Un geam nu se închidea bine, dar draperia groasă reuşea să oprească aerul rece.

Baia noastră a fost foaaarte mică. Scaunul de toaletă lipit de cabina de duş, chiuveta la fel. Nu trebuie să dansăm în baie, dar parcă era prea mică. În cameră s-a făcut curat zilnic, se înlocuiau prosoapele. Patul a fost foarte confortabil, cu perne mari şi mici. Un mare plus.

Micul dejun era divers. Nu ştiu dacă se completau platourile pentru că în 3 dimineţi am fost doar noi. Pe fiecare masă era un termos plin cu cafea, foarte slabă. Aş fi preferat un singur termos, cu cafea tare. Ştiu că aşa se obişnuieşte la ei, dar năravul din fire nu are lecuire. :) Un lucru mai neplăcut era prezenţa la masa de lângă noi a întregului personal, împreună cu proprietara, unde făceau – cred – şedinţa de dimineaţă. Doamna vorbea încontinuu, întreruptă la 2-3 minute de o tuse tabagică. Acolo le găseam, acolo rămâneau.

Despre oraşul Munchen şi castelele bavareze nu am să scriu prea multe. Voi ataşa câteva poze de la Castelul Nymphenburg. Mi-a plăcut foarte mult, îndeosebi partea cu caleştile, caii şi săniile regale. (rog administratorul să-mi creeze o scurtătură) Am citit review-urile de pe sait care m-au ajutat foarte mult. Mulţumesc!

M-a frapat, totuşi, mizeria şi zecile de şantiere în lucru din oraş. Dacă în urmă cu ani de zile totul strălucea de curăţenie, acum am văzut mai multă mizerie decât la Arad. Peste tot erau mucuri de ţigări, hârtii şi plastice aruncate pe jos. În urma lucrărilor de reparaţii erau lăsate în urmă materiale de construcţii aruncate neglijent. Cred că o parte din acest lucru se datorează şi imigranţilor. În afara oraşului, în drum spre castele, am regăsit curăţenia şi cochetăria specifică Germaniei.

Am să adaug câteva filmuleţe şi poze cu cea mai frumoasă vitrină împodobită de sărbători. Fiecare jucărie avea preţul afişat, iar în magazine, la etajul II se găseau de achiziţionat. Recunosc că m-am simţit ca un copil în faţa vitrinei. Îmi venea să îmi lipesc nasul de geam, aşa cum făceau zecile de copilaşi. :)

PS Pot adăuga filmuleţe sau doar poze?

---

VIZUALIZĂRI: 1151 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI